1. Foarte surprins, la fel ca şi mulţi alţii din asistenţă, Marele Preot a spus după un moment de uimire: "Da, da, înţeleg bine! Dar atunci, Domnul de ce nu se face înţeles, aşa cum ai făcut-o tu? Căci astfel, nu aş fi păcătuit împotriva Lui!"

2. Natanael a spus: "Dacă un băiat de şapte ani ar fi pus întrebarea, nu ar fi fost de mirare, dar aceasta mă miră la tine, care eşti unul dintre cei mai mari înţelepţi ai oraşului!

3. N-ai vrea poate să-i pui Domnului şi întrebarea savantă: de ce a dat seminţelor, care nu seamănă cu nimic, proprietatea de a se dezvolta şi de a conţine forma latentă a arborelui care va rezulta? Nu ar fi fost mai bine să lase fructele să cadă din cer, în braţele oamenilor? La ce serveşte această creştere lentă a arborilor, pornind de la o sămânţă? Şi de ce să trebuiască să aştepţi atât de mult să se coacă fructele? Iată, iată cât eşti încă de prost!

4. Cuvântul şi învăţătura Domnului sunt la fel ca toată opera Sa. El ne oferă învăţătura sub forma unor seminţemititele, pe care trebuie să începem să le semănăm în solul spiritului nostru şi acest sol se numeşte iubire; acolopoate creşte sămânţa, pentru a deveni un arbore al adevăratei cunoaşteri a lui Dumnezeu şi a noastră, iar din acest copac, la momentul dorit, să putem recolta fructele coapte ale vieţii veşnice.

5. Iubirea este lucrul cel dintâi: fără iubire, nici un fruct al spiritului nu poate creşte. Seamănă seminţele în aer şi vei vedea dacă cresc şi dau fructe. Adevărata iubire este pământul veritabil ce poate primi sămânţa spirituală care ne-a fost dată prin gura Domnului!

6. De aceea, Domnul ne eliberează de severa lege mozaică a pedepsei, pentru a găsi un sol fertil în inimile noastre. De fapt, cel care condamnă, după lege, nu are adeseori decât prea puţină iubire sau deloc, iar sămânţa Cuvântului divin nu ar putea niciodată să se dezvolte în el. Cel care este condamnat este judecat. In judecată nu există iubire, fiindcă judecata este moartea iubirii.

7. Ar fi deci mai bine să nu vezi întotdeauna greşeala aproapelui, ci mai degrabă să fii răbdător şi indulgent. Dacă, în slăbiciunea lor, ceilalţi vă cer ceva, voi nu trebuie să le refuzaţi; astfel, iubirea va creşte în voi, ca şi în fraţii voştri mai slabi, iar când veţi fi copleşiţi cu toţii de această iubire, sămânţa divină va fi încolţit în voi; atunci, cel slab, devenit acum puternic şi el, vă va da înapoi de mai multe ori ceea ce aţi făcut voi altădată pentru el, pe când era slab.

8. Dar dacă voi sunteţi meschini şi duri cu fraţii voştri mai slabi, nu veţi fi niciodată voi înşivă un fruct al lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, veţi fi supuşi judecăţii celor slabi.

9. Când Domnul spune: 'Dă-i haina celui care îţi cere cămaşa', aceasta înseamnă că voi sunteţi proprietari bogaţi şi că trebuie să daţi din abundenţă celor care vin la voi. Astfel, veţi deveni bogaţi în inimile voastre. Această bogăţie vă va aduce fericirea şi săracii vă vor binecuvânta, căci ei vor auzi în inimile voastre predica adevăratei Evanghelii a lui Dumnezeu, pusă în practică şi vă vor susţine. Dar dacă voi calculaţi cu zgârcenie ceea ce daţi, nu veţi fi mai avantajaţi decât fraţii voştri săraci".