1. Am pornit la drum şi, după o oră de mers, am ajuns sub umbrarii unei păduri plăcute, ce îi aparţinea unui negustor bogat din Sihar, pădure plină de păsări, amenajată cu tot felul de grădiniţe, traversată de pârâuri şi heleştee pline cu peşti. La ieşirea din această pădure întinsă se afla un fel de castel-cetate. Acest castel construit de Essau, care locuise în el până la plecarea lui lacov din Israel, se degradase mult de-a lungul timpului, dar proprietarul său a investit mari sume de bani pentru a-l restaura şi venea frecvent acolo, împreună cu toţi ai săi. În acea zi, el se găsea acolo. Era un om milos, care mai avea şi multe alte bunuri, dar ţinea mult la acea proprietate şi nu privea cu ochi buni pe cei care intrau în pădurea lui, care îl costa atât de mult pentru a o întreţine.

2. Văzând de pe înălţimea zidurilor sale o mulţime de oameni ce traversau parcul în direcţia castelului său, el şi-a trimis toţi valeţii şi servitorii pentru a ne întreba ce dorim şi pentru a ne ruga să ieşim din pădure.

3. Eu le-am răspuns însă servitorilor: "Mergeţi şi spuneţi stăpânului vostru că Stăpânul său şi al vostru îi transmite că va veni să ia astăzi prânzul cu el şi îşi va petrece după-amiaza în casa sa, împreună cu toţi cei care Îl urmează".

4. Valeţii şi servitorii s-au întors imediat pentru a transmite răspunsul Meu stăpânului lor. Acesta i-a întrebat dacă ştiau cine eram Eu, pentru a-i cere un asemenea lucru. Valeţii şi servitorii i-au răspuns: "Ţi-am spus deja, tot ce am aflat a fost că El este Stăpânul tău şi al nostru, ce vrei mai mult? Şapte fete tinere în haine regale îl însoţesc, urmate de o mulţime incredibilă. Este probabil un prinţ din Roma, aşa că este mai bine să-i ieşi în întâmpinare şi să-L primeşti la poarta cea mare, cu toate onorurile!"

5. Negustorul a spus: "Aduceţi-mi imediat hainele cele mai bune şi împodobiţi toată casa; un asemenea prinţ trebuie să fie primit cu toată măreţia".

6. Toată lumea a început atunci să alerge prin castel: bucătarii şi bucătăresele dinspre crame către bucătării, cu o grămadă de bucate, grădinarii în grădini pentru a culege cele mai bune fructe!

7. Apoi castelanul, înconjurat de o sută de servitori dintre cei mai distinşi, îmbrăcaţi cu toţii în haine de sărbătoare, s-au înclinat de trei ori înaintea Mea, aproape până la pământ, Mi-au urat bun venit, Mie şi tuturor celor care Mă însoţeau şi Mi-au mulţumit pentru favoarea infinită pe care i-am făcut-o (căci Mă luase drept un prinţ al Romei).

8. Eu I-am privit şi i-am spus: "Prietene, care este pentru tine cea mai înaltă demnitate pe pământ?"

9. Negustorul cel bogat Mi-a răspuns: "Doamne, iartă-l pe sclavul tău supus, sunt atât de încet la minte că nu înţeleg întrebarea Ta atât de înţeleaptă; te rog mult să-mi pui întrebarea astfel încât să fie pe înţelesul meu". De fapt, el înţelesese perfect întrebarea, dar era o formulă stupidă de politeţe, specifică la acea epocă, să te faci că nu înţelegi din prima nici chiar întrebarea cea mai simplă, pentru a sublinia înţelepciunea înaltului personaj care o punea.

10. I-am spus: "Prietene, M-ai înţeles perfect, deşi procedezi ca şi cum nu M-ai fi înţeles, datorită unui vechi obicei de curtoazie complet desuet! Aşadar, lasă deoparte aceste nerozii şi răspunde-Mi la întrebare!"

11. Negustorul a spus: "Dacă pot îndrăzni să răspund la întrebarea Ta înţeleaptă şi elevată, pe care cred, cu marea Ta îngăduinţă, că am înţeles-o, iată care este răspunsul meu: Consider că împăratul este, evident, cea mai înaltă personalitate, iar demnitatea sa este cea mai elevată dintre toate cele la care pot aspira oamenii pe acest pământ".

12. Eu i-am spus: "Dar, prietene, de ce contrazici astfel principiul pe care îl ai cel mai aproape de inimă, conform căruia adevărul este pentru tine lucrul cel mai înalt şi mai sfânt pe acest pământ? Pentru tine, cel care este credincios principiului adevărului şi dreptăţii îmbracă cea mai înaltă şi mai nobilă demnitate care se află pe acest pământ, iată principiul tău. Cum poţi lua în considerare sarcina împăratului, care nu este altceva decât funcţia supremei violenţe, a autorităţii celei mai neînduplecate, care nu se sprijină nici pe dreptate, nici pe adevăr?"

13. Negustorul a făcut atunci ochii mari şi a spus, după un moment de ezitare: "Doamne sfinte, cine Ţi-a vorbit Ţie despre principiul meu? Nu l-am exprimat niciodată cu voce tare, dar m-am gândit la el de mii şi mii de ori. Noi ştim însă bine că doar cu adevărul gol-goluţ nu se poate ajunge nicăieri, din cauza feluritelor motive politice, aşa că dacă vrem să ne scăpăm pielea în lumea asta, trebuie să păstrăm adevărul numai pentru noi!

14. Dar cum, după câte remarc, Tu pari a fi un mare fiu de prinţ şi un mare prieten al adevărului şi dreptăţii, este mai bine să Te întâlnesc pe acest plan al adevărului mult iubit, pe care, de fapt, marii prinţi nu doresc niciodată să-l recunoască; ei preferă să fie flataţi şi caută numai să fie linguşiţi. Drepturile omului nu au nici o valoare; ceea ce vor, ei obţin prin violenţă, fără scrupule.

15. Dacă săracii se plâng de nedreptate, aceasta merge totdeauna mână în mână cu cei mari, care aleargă în căutarea onorurilor. Este deci mai bine să fii un fin politician şi să ştii să vorbeşti cu ei, dacă vrei să eviţi închisoarea şi galerele, care nu există decât pentru suferinţa umană!"

16. Eu i-am spus: "Ai vorbit frumos şi bine; sunt total de acord cu tine, dar spune-Mi, drept cine Mă iei de fapt?"

17. Negustorul Mi-a răspuns: "Doamne, întrebarea este periculoasă: dacă vorbesc prea mult, se va râde de mine; dacă spun prea puţin mi se va închide gura; aşa că mai bine să nu ai nici un răspuns decât să suferi şi să putrezeşti în închisoare pentru că ai vorbit!"

18. Eu am spus: "Dar dacă Eu pot să te asigur că nu ai nici un motiv de teamă, atunci îmi vei putea da cu siguranţă un răspuns. Spune-Mi aşadar, fără înconjur, drept cine Mă iei?"

19. Negustorul a spus: "Drept un prinţ al Romei, dacă chiar trebuie să vorbesc!"

20. În spatele Meu, Jonael a exclamat: "Este prea puţin, trebuie să găseşti ceva mai bun decât asta; nu este vorba de un prinţ!"

21. Înspăimântat, negustorul a spus: "Atunci, este chiar împăratul însuşi?"

22. Jonael: "Mai mult încă, ghiceşte...!"

23. Negustorul: "Mă las păgubaş, nu este nimeni mai presus de împăratul Romei".

24. Jonael: "Eh! Ba da. Există Cineva încă şi mai sus. Gândeşte-te şi strigă în gura mare, pentru că simt că împăratul Romei ocupă foarte puţin loc în inima ta. Spune adevărul! De ce spui ceva contrar cu ceea ce gândeşti şi simţi în inima ta? Spune adevărul!"