1. Odată terminat micul dejun, M-am adresat tuturor celor care se aflau acolo: "Cei care doresc să meargă să-şi pună treburile în ordine pot lipsi câteva zile, dar să se întoarcă în cel mult trei zile. Eu voi rămâne aici la Cana câteva zile, pentru puţină odihnă. Dar cei care locuiesc prea departe de aici pot rămâne cu cei care nu vor să Mă părăsească. Nu voi spune nimic şi nu voi da nici o învăţătură în timpul acestor două zile. Nu voi face decât să Mă odihnesc şi să Mă rog pentru voi toţi".

2. Maria şi cei cinci fraţi ai Mei au înaintat pentru a Mă întreba dacă se puteau duce câteva zile la Nazaret, pentru a-şi pune treburile în ordine.

3. Eu am răspuns: "Da, mergeţi, pentru că discipolii Mei trebuie să aibă grijă şi de casa lor terestră. Aranjaţi lucrurile astfel încât să puteţi lipsi câţiva ani şi până atunci, împrumutaţi casa unui sărac, dar fără chirie, căci, fraţi şi discipoli ai Mei, pe viitor voi nu trebuie să obţineţi nici un câştig de la nimeni şi să nu acceptaţi decât ceea ce vi se dă de bunăvoie". Maria şi fraţii Mei au promis să facă aşa cum am spus şi au pornit spre Nazaret.

4. Dintre discipolii care M-au urmat de la botezul lui Ioan de la Betabara, numai Toma s-a întors la el acasă, cu intenţia de a căuta pentru Mine alţi discipoli, ceea ce a şi făcut de altfel. Printre cei pe care i-a adus cu el era şi un evreu care nu era galileean, numit Iscarioteanul. El a fost cel care M-a trădat mai târziu. Dar la început, el a fost cel mai entuziast dintre discipolii Mei. O făcea pe casierul, plătind tot, sau pe cercetaşul, pregătindu-Mi mereu sosirea. Dar el se pricepea de asemenea de minune să comercializeze în secret faptele şi învăţătura Mea; de altfel, în cele din urmă, gustul câştigului a fost acela care l-a împins să facă ceea ce a făcut şi anume, să Mă trădeze. Petru şi ceilalţi discipoli care M-au urmat de la Betabara au rămas împreună cu Mine.

5. Când l-am întrebat dacă nu voia să se întoarcă pentru câteva zile acasă, Petru a spus: "Doamne, numai moartea mă va putea despărţi de Tine, dacă nu-mi vei spune Tu să plec. L-am însărcinat pe Toma să-i spună fiului meu Marcu să ni se alăture aici, pentru că ar putea fi util; ştie să scrie la fel de bine ca şi Matei. Asta-i tot ce aveam de făcut acasă! În rest, Tu te ocupi de toate, Doamne, Dumnezeul Meu!" Eu i-am răspuns: "Nu vorbi atât de tare, Simon Petru, aici nu ne aflăm la Sihar; se află printre noi unii care nu sunt atât de avansaţi şi care s-ar putea supăra. Pe viitor, va fi suficient să Mă numeşti: învăţătorule; păstrează restul în inima ta, pe care o cunosc bine".

6. Mulţumit, Petru M-a întrebat dacă nu aveam chiar nimic de făcut în timpul acestor două zile la Cana. Eu i-am spus: "Departe de noi această intenţie, dar vom fi mult mai puţin ocupaţi decât la Sihar. Ne aflăm aici în patria noastră şi tu ştii cât valorează un profet în ţara lui. Acolo unde lipseşte credinţa, noi nu avem prea mare lucru de făcut. Ne vom bucura de viaţă, cum se spune, timp de câteva zile şi ne vom pregăti pentru zilele ce vor urma".

7. Atunci, Matei a venit să Mă întrebe dacă putea scrie în timpul acestor două zile ceea ce văzuse şi înţelesese la Sihar.

8. Eu i-am spus: "Dacă vrei să faci ceva, rescrie atunci Predica de pe Munte în câteva exemplare; vom putea lăsa unul la Cana, gazdei noastre şi un altul la Capernaum, pentru că nu vom avea mare lucru de făcut!"

9. Gazda a venit să Mă întrebe ce doream să mănânc la prânz! Eu i-am spus: "Prietene, de ce îmi pui o astfel de întrebare inutilă? Azi dimineaţă, înainte de micul dejun, nu ai aşteptat pentru a-Mi pune această întrebare, îţi spun, orice fel de mâncare condimentat cu iubirea unei inimi nobile este mai bun decât cele mai rare feluri de mâncare ale căror miresme umplu sala, de la masa unor gurmanzi egoişti". Tânăra noastră gazdă, foarte mulţumită de răspunsul Meu, cu inima plină de bucurie, s-a oferit să ne servească la prânz ce avea mai bun.

10. Astfel, aceste două zile s-au scurs în discuţii şi numeroase vizite pe care le-am primit din partea locuitorilor acelui orăşel.

11. Am vindecat de asemenea câţiva bolnavi prin plasarea mâinilor deasupra lor şi i-am arătat unui medic care nu credea în puterea vindecătoare a mâinilor o serie de plante medicinale, precum şi alte modalităţi cu ajutorul cărora putea da cele mai bune îngrijiri, care aveau să-i aducă de altfel o mare faimă ulterior!

12. În a patra zi, toţi s-au întors, în afară de Maria şi cei patru fraţi mai mari ai mei, care au rămas acasă. Toţi s-au întors cu noi discipoli. Toma, ca de obicei, avusese mare succes, dar a adus şi peşte prăjit, fiindcă ştia cât de mult îmi place.

13. Tânărul Marcu i-a adus tatălui său salutări din partea familiei şi mult peşte prăjit. Iscarioteanul a adus bani şi multă animaţie în cadrul grupului; era plin de viaţă şi glumeţ, punea totul în ordine, îi făcea mare plăcere să Mă vadă şi ştia să povestească tot ce se petrecea în marele Imperiu al romanilor.

14. Regăsindu-ne astfel cu toţii, Eu am vrut să plec, dar gazda noastră M-a rugat să rămân până seara, căci era prea cald. Am rămas aşadar până seara şi, când soarele era gata să dispară, le-am spus oamenilor să se pregătească de plecare, pentru că doream să pornesc la drum înainte de apusul soarelui.