1. În timp ce ne pregăteam de plecare, a sosit cu răsuflarea tăiată un bărbat de familie regală, rudă apropiată a comandantului, care se afla de câteva zile la Capernaum. Unicul fiu al acestui prinţ, atins brusc de o febră urâtă, era socotit ca şi pierdut de către medicul chemat la căpătâiul său. Disperat în marea sa durere, tatăl nu mai ştia ce să facă. Comandantul Cornelius, care venise să-l vadă, i-a spus: "Frate, nu-ţi pot da decât un singur sfat: de aici şi până la Cana nu este nici o oră de mers; celebrul Mântuitor Iisus din Nazaret se află acolo în acest moment, în drumul său de întoarcere spre Iudeea. L-am vâzut când veneam încoace şi i-am vorbit. Cu siguranţă că El este încă acolo, deoarece mi-a promis că vine să mă vadă. Iar El îndeplineşte ceea ce promite, fără nici o excepţie. Cum încă nu a sosit, înseamnă că se află în continuare la Cana. Du-te acolo imediat, tu însuţi şi roagă-L să-l ajute pe fiul tău. Îţi garantez că va veni imediat şi îl va vindeca".

2. Auzind cuvintele fratelui său Cornelius, prinţul a plecat în grabă spre Cana, unde a sosit, cu răsuflarea tăiată, chiar în momentul când porneam la drum. Abia sosit, el s-a aruncat la picioarele Mele, rugându-Mă să merg cu el cât mai repede posibil la Capernaum, unde unicul său fiu, la care ţinea mai mult ca la orice pe lume, se afla în ghearele morţii, fără ca vreun medic să poată să-l ajute. El Mi-a spus că dacă nu Mă grăbesc să merg cu el, fiul său va muri înainte ca Eu să ajung acolo.

3. Eu i-am răspuns: 'Vezi tu, prietene, vouă vă este greu un singur lucru; dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi. Eu nu îi ajut decât pe cei care cred fără să fi vâzut semne. Acolo unde găsesc credinţă necondiţionată, acolo vindec Eu cel mai uşor".

4. Atunci, prinţul a strigat: "Oh! Doamne, nu-Ţi pierde atâta timp cu mine, un biet nenorocit. Vezi bine că eu cred, altfel nu aş fi venit la Tine. Te rog, Doamne, vino sub acoperişul meu şi fiul meu va trăi. Dar dacă întârzii, va muri înainte ca Tu să ajungi. Vezi Tu, eu am numeroşi servitori care îmi îndeplinesc poruncile şi dacă îi spun unuia sau altuia: fă asta sau fă aia, el aşa face; dacă nu aveam o credinţă deplină în Tine, oh, Doamne, aş fi trimis la Tine pe unul dintre ei, dar datorită credinţei mele depline, am venit eu însumi, fiindcă mi-a spus inima că dacă Te văd şi Te găsesc, fiul meu va fi vindecat. Doamne, recunosc că nu sunt demn să Te primesc sub acoperişul meu, dar spune un singur cuvânt şi fiul meu va fi vindecat".

5. Eu am spus: "Prietene, o asemenea credinţă nu am găsit în tot Israelul, întoarce-te în pace acasă, se va face după credinţa ta, fiul tău trăieşte". Iar prinţul a plecat vărsând şiroaie de lacrimi de bucurie şi recunoştinţă, căci el credea, fără să se îndoiască de cuvântul Meu. Am mai rămas la Cana în acea seară si în ziua următoare, spre marea bucurie a gazdei noastre.

6. Prinţul era un om de vază foarte bine văzut la Capernaum; la fel ca şi comandantul Cornelius, el era o rudă apropiată casei regale şi un înalt funcţionar trimis de Roma. La apropierea sa de Capernaum i s-au alăturat numeroşii săi servitori, veniţi să-l întâmpine pentru a-l anunţa cu voce tare: "Stăpâne, fiul tău trăieşte, este perfect sănătos!"

7. Omul aproape că a leşinat de fericire şi a întrebat la ce oră si-a revenit fiul său. Servitorii i-au răspuns: "Ieri la ora şapte, febra l-a părăsit!"

8. El a început atunci să se gândească şi şi-a dat seama că era exact ora când Eu îi spusesem: 'Fiul tău trăieşte!' A pornit atunci spre casă mai liniştit şi când a ajuns, comandantul Cornelius i l-a adus pe fiul său, vesel, perfect sănătos şi i-a spus: "Ei bine, frate, ce spui? Te-am trimis la cel mai bun Tămăduitor sau nu?"

9. Prinţul i-a răspuns: "Da, frate! Prin sfatul tău, mi-ai redat viaţa de zece ori; dar este clar că acest Iisus din Nazaret este mai mult decât un simplu tămăduitor care însănătoşeşte bolnavii cu ajutorul plantelor medicinale. Gândeşte-te doar, fără să-l fi văzut pe fiul meu, El a spus pur şi simplu: 'Fiul tău trăieşte' şi fiul meu s-a vindecat chiar în acel moment! Asta este ceva foarte neobişnuit; îţi spun, nici un om nu este capabil de aşa ceva, numai un zeu ar putea să o facă. De acum înainte, eu şi toată familia mea vom crede că acest Iisus este, dincolo de orice îndoială, un zeu adevărat, venit pentru salvarea tuturor oamenilor, sub o formă umană, pentru a-i vindeca şi pentru a-i învăţa pe oameni. Dacă vine aici, va trebui să-i aducem un omagiu divin".

10. Cornelius a spus: "Ştiu. Eu îl cunosc şi nimeni pe lume nu mă va face să-mi schimb părerea. Dar El nu acceptă să i se aducă asemenea omagii".

11. Tatăl fiului vindecat a spus: "Frate, când avem o asemenea dovadă în mână, cred că nu trebuie să renunţăm la intenţia noastră".

12. Cornelius a spus: "Sunt perfect de acord cu tine, dar cum îţi spuneam, El este împotriva tuturor manifestărilor de recunoştinţă deschise şi exterioare. După câte ştiu eu, încă din cea mai fragedă tinereţe, El nu accepta decât recunoştinţa interioară, tăcută, care se manifestă prin iubirea ce vine din inimă. Tot ceea ce este exterior îi apare ca fiind odios şi dacă va veni aici, după cum a promis, iar tu îl vei diviniza în mod deschis, nu vei face decât să-L îndepărtezi pentru totdeauna de noi. De aceea, fă tot ce vrei în inima ta, dar evită orice ceremonie exterioară, fiindcă eu îl cunosc de la naşterea Sa în Betleem; ştiu multe şi am văzut multe lucruri neobişnuite".

13. Prinţul a spus: "Bine! Ieri, când era ziuă, ţi-am urmat sfatul; astăzi, când este noapte, te ascult din nou şi-ţi voi urma iarăşi sfatul".

14. Trebuie să facem aici o observaţie în legătură cu acest termen de 'ieri', pentru a evita orice confuzie: în special în Galileea, ziua se încheia la apusul soarelui. Ziua următoare începea aşadar după apusul soarelui şi se spunea "ieri" atunci când se vorbea despre o perioadă cu câteva minute înainte de apusul soarelui. O dată cu apusul soarelui începea o veghe care dura cât trei ore actuale. Vara, o oră era egală cu două ore din ziua de astăzi, în timp ce iarna ora de atunci era egală cu ora de astăzi, pentru că timpul solar trebuia să fie împărţit în douăsprezece ore, fie că zilele erau lungi sau scurte! Astfel, atunci când se spune că prinţul a ajuns după o oră de mers de la Capernaum la Cana, aceasta înseamnă aproape două ore după modul nostru actual de a socoti. Această remarcă importantă ne va ajuta să înţelegem că indicaţiile orare ale epocii nu corespund cu cele de astăzi.