1. Toma s-a întors atunci către Iuda Iscarioteanul şi i-a reproşat că a îndrăznit să susţină astfel de idei stupide despre bani, de vreme ce, în spirit, Eu eram însuşi Dumnezeu şi înfăptuiam lucruri pe care numai Dumnezeu le poate face.

2. Iuda i-a răspuns: "Oare încă mai eşti atât de tâmpit încât să crezi toate poveştile despre femeia credincioasă, sau tu nu crezi nimic atunci când îţi pui în cap să nu crezi nimic? Nu ştii nici să gândeşti, nici să socoteşti! Când te duceai cu peştii la piaţă, îi vindeai adeseori pe cei mari la preţul celor mici, de-ţi râdeau în nas toţi negustorii! Ai rămas la fel ca întotdeauna. Nu ştii nici să gândeşti, nici să socoteşti; trăieşti ca un prost, de pe o zi pe alta, după vechile tale obiceiuri!

3. Eu sunt aici, lângă acest mare profet, de numai câteva ore şi am datoria sacră de a descoperi şi de a învăţa să cunosc modul Său de gândire şi modul Său de a fi. Tu eşti cu El de aproape şase luni, ar trebui să-L cunoşti mai bine ca mine şi tocmai de aceea, nu ar trebui să mă sileşti să mă mai ostenesc şi eu să-L cunosc aşa cum Il cunoşti tu acum!"

4. Toma a spus: "Să sperăm că nu vei dori să te întorci mâine acasă, crezând că ai înţeles deja totul. Noroc că Domnul porneşte la drum, căci dacă ar fi după tine, aţi sta aici până mâine, discutând despre ideile tale stupide despre bani. Domnul are dreptate, banii ăştia blestemaţi îţi vor aduce moartea; prea le găseşti multe beneficii. Domnul ţi-a spus clar cât valorează banii şi cât rău îi aduc omului superficial. Dar tu crezi că eşti mai înţelept decât însuşi Dumnezeu şi că poţi purta în faţa Lui coroana înţelepciunii tale. Veghează însă ca nu cumva, într-o bună zi, înţelepciunea ta să nu te sugrume!

5. Şi n-am înţeles, ce ai tu împotriva felului în care îmi vând eu peştii? Am fost întotdeauna primul care şi-a vândut peştii, în timp ce tu, cu ideile tale bune, te întorceai cu jumătate din peşti acasă. Eu vindeam zece peşti, mici sau mari, pentru două parale şi aş fi vândut de cinci ori mai mult, dacă aş fi avut o asemenea cantitate. Mie mi se pare că socoteam mai bine ca tine, care pretinzi că eşti mai deştept decât Dumnezeu însuşi, în timp ce nu eşti altceva decât un avar! Tu nu-ţi cauţi salvarea decât în bani; într-adevăr, eu nu aş da un ban pe toată înţelepciunea ta!"

6. Puţin dezorientat, Iuda a declarat: "Fiecare spune ceea ce gândeşte". Toma i-a replicat însă: într-adevăr, tu înţelegi lucrurile cu prostia ta obişnuită şi ceea ce spui este la fel de prostesc. Priveşte la acest sărman de pe marginea drumului: dă-i portofelul tău şi pentru prima dată în viaţă ai acţiona şi tu cu înţelepciune!"

7. Iuda a spus: "Ah, las-o baltă, nimeni nu mi-a oferit niciodată nimic, nici la propriu, nici la figurat, aşa că nici eu nu am nimic de dat nimănui!"

8. Toma: "Frumoasă maximă, merită deja să fie condamnată! Îţi spun, cu o asemenea maximă alături de Domnul, nu ai să ajungi departe! Îţi garantez! El este generozitatea însăşi, în timp ce tu eşti avariţia întruchipată! Într-adevăr, cele două merg bine împreună...!"

9. Iuda: "După ce o să mă ocup mai îndeaproape de El şi când va înţelege cum trebuie să trăieşti în această lume pentru a fi un om respectabil, îşi va abandona probabil generozitatea, în rest, nu este o mare artă să trăieşti pe socoteala bogaţilor şi să dai în acest fel de mâncare discipolilor. Ascultă, dacă aş întâlni un nebun precum tânăra noastră gazdă, aş şti să fiu şi eu la fel de generos pe socoteala lui, ca toţi ceilalţi. Iar acest Iisus, care are o origine socială foarte joasă, nu are decât să-şi hrănească discipolii pe socoteala Lui, nu pe a altora! Vom vedea atunci cum va reuşi să mai fie generos fără a-i trimite acasă pe toţi cei care îl urmează!"

10. Toma: "Nu-ţi voi spune decât un lucru: eşti trimis de diavol, fiindcă numai diavolul poate vorbi aşa. Cuvintele tale sună la prima vedere rezonabile, dar nu sunt aşa; ele reprezintă cele mai josnice şi mai oribile minciuni ce pot exista pe acest pământ! Îmi pare rău că ţi-am spus să vii. La Sihar, sute de persoane au fost hrănite cu ajutorul Cerurilor; casa în ruine a lui Irhael a fost pusă pe picioare în câteva secunde, devenind astfel cea mai frumoasă din tot oraşul; şi tu, a cărui prostie neruşinată depăşeşte orice limită, vrei să-mi dovedeşti cu aşa-zisa ta înţelepciune supremă, mie, care am văzut cu proprii mei ochi cerurile deschizându-se şi miriade de îngeri urcând şi coborând, că Iisus nu este decât un biet individ care trăieşte pe socoteala altora. Oh! Mi-e milă de tine! El, căruia îi aparţin cerurile şi pământul, pe care le-a creat prin puterea Sa, să aibă nevoie de bogăţiile taie sau de ale mele pentru a putea trăi pe acest pământ, unde El face să crească şi să se coacă toate fructele! Oh! Orb nesăbuit! Du-te la Sihar să te convingi de tot ce-ţi spun şi când te vei întoarce, vom vedea dacă mai eşti atât de nebun ca acum".

11. Iuda l-a luat în zeflemea, iar în cele din urmă a spus laconic: "Ai văzut toate astea cu proprii tăi ochi? Sau ai împrumutat ochi de măgar ori de bou pentru a vedea dintr-o dată atâtea lucruri extraordinare? De altfel, mă bucur că acest înţelept nazaritean o cunoaşte pe frumoasa Irhael, care trăieşte, după câte am aflat, cu al şaselea ei soţ, ceilalţi cinci gâsindu-şi moartea în braţele ei, dacă putem spune aşa! Da, cu o femeie aşa de frumoasă, se prea poate să se fi deschis cerurile pentru voi toţii Da, da, nu puţini au fost aceia pe care i-a trimis Irhael în ceruri; de ce aţi face tocmai voi excepţie? Dar eu nu mă voi duce pentru ea la Sihar, eu respect Legea lui Moise şi nu vreau să mă las mânjit de asemenea lucruri!"