1. Am hotărât ca Nazaretul să fie capătul călătoriei noastre, deoarece doream să Mă întorc pentru a Mă odihni şi, cu această ocazie, să aduc lumina adevărului nazaritenilor, care erau foarte instabili în credinţa lor.

2. Întoarcerea a durat mai mult decât la dus şi mulţi dintre cei care Mă însoţeau erau flămânzi, dar Eu i-am întărit şi ei s-au simţit cu adevărat săturaţi, unii spunând chiar; Intr-adevăr, o simplă adiere de vânt este ca pâinea, iar următoarea ca vinul!" Şi astfel, am ajuns la celălalt mal a doua zi dimineaţa, Nazaretul se afla la douăzeci de stade (n.t. aproape patru km). Am pornit imediat la drum şi în scurt timp am ajuns la Nazaret, în timp ce slujitorii lui Petru duceau barca în debarcaderul său de legătură.

3. Când am ajuns la debarcader, aici se afla o mulţime de oameni. Unii se pregăteau să plece în diverse direcţii, iar alţii veneau din diferite locuri, unii chiar de la Ierusalim, pentru afaceri şi pentru târgul din Nazaret. De fapt, aceasta era chiar perioada în care avea loc un mare târg în acest oraş.

4. Aflând despre sosirea Mea la debarcader, cu barca lui Petru, aceşti oameni au renunţat să mai plece pe mare, pentru afacerile lor şi M-au urmat la Nazaret.

5. Discipolii Mei şi cu Mine ne-am îndreptat spre casa Mea, de fapt casa Mariei, care era acasă, împreună cu cei trei fii mai mari ai lui Iosif şi cu cele patru fete adoptate de pe timpul lui Iosif, când Eu eram încă un copil.

6. Maria şi toţi ai casei s-au pus pe treabă şi au pregătit o masă înbelşugată, de care aveam cu toţii mare nevoie, în special discipolii care nu mâncaseră aproape nimic de o zi şi o noapte. Masa a fost imediat pregătită. Am luat loc, am mâncat şi am băut cu toţii. După masă, i-am mulţumit lui Dumnezeu şi ne-am spălat, apoi am plecat prin oraş pentru a vedea ce se petrecea. Era însă atât de multă lume, încât cu greu am reuşit să ieşim din casă; o mare mulţime, formată din curioşi şi din spioni josnici, înconjura casa.

7. Când am ieşit, câţiva farisei şi leviţi, veniţi de la Ierusalim, M-au întrebat dacă nu intenţionam să fac miracole. Dar Eu le-am răspuns serios şi hotărât; "Nu, din cauza lipsei voastre de credinţă". La acest "nu" categoric ei s-au împrăştiat, şuşotindu-şi la ureche: Îi este frică de oamenii din Ierusalim, nu îndrăzneşte!" Alţii spuneau: "Fără îndoială că nu are magia cu el". Iar alţii: "Nu face nimic din cauza concetăţenilor lui, căci ştie că nu are o reputaţie bună aici!" Şi, cu asemenea observaţii, ei s-au despărţit; în câteva secunde, nu mai era nimeni în jurul casei Mariei, născătoarea trupului Meu, iar Eu am avut destul loc pentru a putea ieşi în linişte.

8. Am plecat atunci cu toţii să vedem sinagoga, unde orice evreu cât de cât instruit putea să discute cu trei leviţi, putea chiar depune anumite plângeri personale sau ale comunităţii sale împotriva vreunui preot sau a vreunui levit numit de la Ierusalim.

9. La sosirea noastră la sinagogă, Simon din Cana Mi-a spus în mod confidenţial: "Doamne, am putea să depunem o mulţime de plângeri, căci nu ducem lipsă de ele!"

10. Eu i-am răspuns: "Prietene, este bine să spui adevărul la momentul potrivit, dar este şi mai bine să taci atunci când trebuie. Fă cum doreşti; dar din fier nu vei obţine niciodată aur, iar din argilă - nici un strop de argint! Acest mod de a conduce o adunare şi de a asculta plângerile oamenilor nu este sincer; această falsă inocenţă de miel nu ascunde decât voracitatea lupului.

11. Crezi tu că aceşti leviţi se află aici pentru a uşura soarta poporului şi pentru a asculta cu adevărat revendicările lui? Ah! Te înşeli complet.

12. Acest mod de a conduce şi acest aer de a asculta cu amabilitate revendicările poporului nu este decât o modalitate de testare. Crede-Mă, astăzi ei te ascultă liniştiţi; mâine te vor arunca în închisoare pentru a te stâlci în bătaie timp de un an! Aceşti preoţi nu sunt decât corbi, vulturi gata să vă scoată ochii cu pliscul lor coroiat!

13. Să-i ascultăm în linişte, să vedem dacă vorbesc despre noi! Noi nu vom fi observaţi imediat şi vom avea timp să înţelegem ce trebuie să facem". Mulţumit de aceste cuvinte, Simon a luat loc alături de noi, într-un colţ obscur al sinagogii, pentru a asculta în linişte ceea ce se petrecea.

14. Diverşi indivizi şi-au prezentat în numele comunităţii plângerile lor amare împotriva preoţilor şi au fost ascultaţi cu răbdare.

15. Când oamenii au terminat de expus plângerile lor şi când cei trei leviţi şi farisei, veniţi în mod special de la Ierusalim, le-a dat asigurări că se va face tot posibilul şi că preoţii împotriva cărora erau depuse plângerile vor fi sever pedepsiţi, un levit cu o înfăţişare foarte amabilă a întrebat mulţimea ce ştia despre agitatorul Iisus, căci auzise la Ierusalim că acesta s-ar afla în Galileea şi ar face mari miracole, cum nimeni nu a mai făcut vreodată înaintea lui. Era adevărat acest lucru şi ce credeau oamenii despre asta?