Capitolul 2.
Episcopul Martin în singurătatea sa şi speranţa lui pentru schimbare

După ce bărbatul nostru a stat un timp de ore ca şi o stană de piatră şi la aceasta nu s-a întâmplat nimic şi în apropierea lui nimic nu s-a schimbat, în schimb timpul (căci şi în sfera naturală din lumea spiritelor este aparent la fel ca şi timpul pământesc) ia devenit disperat de lung, a început iar, sa aiureze cu sine:

„Ciudat, acum stau deja de o veşnicie pe acelaşi loc şi totul rămâne aşa cum a fost! Nimic nu se mişcă! Nici un muşchi, nici un par pe căpătâiul meu, nici chiar îmbrăcămintea mea! Ce va ieşi la sfârşit din aceasta?

Sunt oare blestemat, să stau veşnic aici? -Veşnic? Nu, nu, aceasta nu se poate, că dacă ar fi aşa, ar fi iadul! Şi dacă ar fi aici vorba de aceasta, atunci ar fi trebuit să zăresc deja ceasul goaznic al iadului cu pendulele sale îngrozitoare, care la fiecare mişcare strigă:” întotdeauna” -o, groanic! -Şi atunci iar:” niciodată” -ooh, mai îngrozitor!

Doamne ajută, că nu văd un asemenea semn îngrozitor al veşniciei! Sau devine vizibil numai după ziua judecăţii! Va apărea oare în scurt timp un semn al fiului pe firmament? Câte milioane de ani stau eu aici? Cât de mult va mai trebui să stau, până când va veni groaznica zi a judecăţii? !

Intr-adevăr curios: pe pământ nu se vede nimic, ce ar avea legătură cu apropiata zi a judecăţii; dar aici în lumea spiritelor este cu mult mai mută! Căci este egal o mie de ani cu o clipă tăcută şi un milion rămân tot atât de neânsemnate! Dacă nu aş avea aşa o credinţă puternică, aş dori aproape să mă îndoiesc de venirea a zilei judecăţii, cum şi la adevărul întregii Evangelii!

Căci este curios, că toţi prifeţii care sunt menţionaţi în aceasta, au o asemănare frapantă cu obscurul cuvinte din oracol! Se poate face din ele, ce se doreşte:se lasă cu unele învârtituri puse şi mimeni nu poate spune cu certitudine: “la acest singur fapt se referă!” Scurt, toate se potrivesc în fond pentru fiecare sezut atât de bine ca şi pentru faţă! -Şi duhul sfânt, care trebuie să fie ascuns în Evangelie, trebuie să fie o pasăre unicată, căci de pe timpul apostolilor nu l-a mai zărit nimeni, în afară de câteva creiere nenormale a câtorva adepţi protestanţi á la o mie şi o sută de nopti!

Eu încă mai am o credinţă tare, dar dacă rămâne sub această situaţie aşa, pentru aceasta nu puteam într-adevăr sa-mi dau cuvântul!

Şi cu acea Maria care este lăudată în biserica mea, cum şi cu toată liturghia sfântă pare a avea căi ciudate! Dacă ar fi ceva de această Maria, atunci ar fi trebuit să mă fi auzit deja de mult; căci de la moartea mea pământească până la momentul actual, după presimţirea mea au trecut deja câteva milioane de ani pământeşti; De mama lui Hristos, ca şi de fiul ei, nici de la un oarecare sfânt nu se vede nici cea mai mică urmă. Acestea sunt într-adevăr ajutor la nevoi, cum nu se pot dori alţii! -Două milioane de ani întregi-şi nici o urmă din toate!

Numai dacă nu aş avea o credinţă tare, atunci nu aş mai fi stat de mult pe acest loc plictisitor; numai credinţa mea prostească mă reţine! Dar mult nu mă va mai ţine! Dacă va trebui sa şed aici ca şi un pădurar încă câteva milioane de ani şi după terminarea acestui timp îndelungat să nu ajung mai departe decât sunt acum? Atunci aş fi un nebun! Nu este destul, că pe pământ am jucat pe nebunul, pentru nimic şi iar nimic? De aceea voi pune în curând capăt acestei comedii neroditoare! !

Pe pământ am fost răsplătit sincer pentru prostia mea şi s-a meritat, să faci pe nebunul; dar la acest lucru, cum arată experienţa mea de milioane de ani, nu este nimic, aşa curând mă voi dezlega de nebunia mea!”

Vedeţi, în curând va părăsi acel loc, după ce îngerul ia schimbat orele poposirii lui într-un sentiment de milioane de ani. -Încă stă omul nostru pe acel loc ca o stană de piatră şi se uită împrejur puţin timid, pentru aş alege drumul, pe care doreşte să meargă. Acum fixează către seară un punct, unde i se părea lui, că se mişcă ceva acolo. De aceea devine evident ruşinos şi vorbeşte iar cu sine:

„Ce văd eu acolo la ceva distanţă pentru prima oară de la şederea mea plictisitoare de milioane de ani? Această poveste îmi provoacă emoţii mari, căci mi se pare că este o mică pregătire pentru o judecată!

Ar trebui sa îndrăznesc, să mă duc acolo? La capăt este poate scufundarea mea pentru veşnicie? Poate că şi scăparea mult aşteptată? !

Acum este totul un o Doamne fi alături; că dacă cineva ca mine şi-a petrecut milioane de ani pământeşti pe un punct, atunci îi este egal, ce se va întâmpla mai departe cu el! Ceva mai rău se poate întâmpla unui om cinstit, decât peste toate stâlpurile în decurs de milioane de ani-în adevăratul sens al cuvântului, pedepsit pe un punct- aşa într-adevăr să fi blestemat? !

De aceea, cum spun oamenii de la munte pe pământ, când intră într-o mină, aşa spun şi eu: Norocul sus! Să-l i-a ciocârlia; eu încerc odată! Mai mult decât sa mor veşnic nu pot! Şi adevărat, aceasta era doritor; căci să trăiesc mai departe aşa o viaţă, cum este acum a mea-milioane de ani pe o pată! -nici un fixist nu ar putea rezista! Atunci este a nu fi veşnic un câştig nemărginit faţă de aceasta!

De aceea nici o clipă de gândire! Mergi încotro vrei! Acum este o - nu, aceasta nu spun direct; căci aici este încă mult pământ necunoscut pentru mine! De aceea modest, cât timp nu se ştie, pe ce stau de fapt picioarele!

Povestea aceea se învârte tot mai mult; este ca un pomişor, care este neliniştit din cauza vântului! -Numai cu curaj, picioarele mele care au fost ocrotite deja de atâta vreme! Noi vrem să vedem acum, dacă mai funcţionează mersul!

Am auzit într-adevăr odată pe pământ - cât pot sa-mi reamintesc -, un spirit ar trebui numai să se gândească, aşa ar fi deja acolo, unde şi-a dorit. Dar cu spiritul propriei mele persoane pare a lua drumuri greşite! Că eu posed picioare, mâîni, cap, ochi, nas, gură - pe scurt, tot ce am avut pe pământ - şi stomac; dar acesta are deja de mult o adevărata zi de post! Dacă nu ar fi existat în jurul meu aşa de mult muşchi cu multă brumă pe el, de mult aş fi avut forma unui atom! Poate că există acolo şi ceva mai bun pentru stomac? !

Mai încă odată: norocul sus! O schimbare dacă nimic altceva; aceea nu poate în nici într-un caz să fie mai rău decât starea mea actuală. Cine stă milioane de ani pe o pată, acela poate să se laude cu o existenţă de milioane? ! - Deci în numele lui Dumnezeu!”