Capitolul 7
Ispita episcopului Martin şi învăţătura sa prin îngerul Petru

Omul nostru, nenorocit de atâta fineţe şi iubire, a răspuns cu voce cutremurătoare: „Oh, voi - îng - îngeri cereşti, oh, oh, oh, drăgălaşi, drăgălaşi îngeri! - Oh, ohooooh, cei mai drăgălaşi îngeri a lui Dumnezeu! - Eu - să - fiu - coibanul vostru; dar voi cei, cei mai drăgălaşi îngeri, voi vedeţi, că sunt prea prost pentru aceasta!”

Cea mai frumoasă din turmă s-a aşezat copilăresc şi cu naivitate lângă omul nostru şi celelalte i-au urmat exemplul. Chiar acea frumuseţe i-a spus imediat ciobanului nostru: „Oh, drag bărbat, eşti prea modest; mie mi se pare că eşti foarte frumos şi dacă ai fi de convins, aş fi peste măsura de fericită, sa fiu pe veci a ta! Uită-te la mine; nu-ţi plac?”

Omul nostru nu mai poate vorbi de atâta îndrăgosteală şi nu scoate decât un ooooooooh nemaiterminându-se şi vibrând; căci frumosul cap blond şi buclat, cei mai drăguţi ochi mari şi albăştri, gura ca de trandafir, sânii perfecţi, cele mai frumoase şi rotunde mâini, cât şi picioarele perfecte, toate acestea îl scot pe omul nostru aproape din minţi.

Ingerul vede emoţiile de dragoste ale ciobanului, se apleacă peste el şi îi dă un sărut pe frunte.

Până atunci s-a ţinut omul nostru încă destul de curajos; dar acum s-a terminat cu totul! A devenit din cap până în picioare fără astâmpăr; îmbrăţişă frumuseţea după puteri şi în sfârşit cade într-un curent de declaraţii de amor.

Dar când a ajuns la cel mai sus extaz, s-a schimbat deodată toată scena. Drăguţii îngeri dispărură şi îngerul Petru stătea acum la omul nostru şi vorbi:

„Dar frate, cum îţi paşti oile? Aşa sfat ţi-am dat eu ţie? Da, dacă te comporţi aşa cu oile şi mieii încredinţaţi, atunci nu vei ajunge multă vreme veşnicul capăt al vieţii! De ce nu ai folosit cartea?”
Spune episcopul Martin: „De ce nu mi-ai spus, văzândule de la casă ca fiind oi şi mielusori sunt de fapt cele mai frumoase şi drăguţe fete, la care numai o piatră ar putea rămâne indiferentă? ! Tu vezi, că eu de fapt numai am tachinat şi din această sâcâiala nu vei face o poveste groaznică?”

Vorbeşte îngerul: „Cum este acum cu celibatul tău? Ai rupt acum aceasta şi jurământul veşnic de castitate?”

Spune episcopul Martin: „Ah, celibatul, jurământul! Eu sunt acum cu tot cu piele şi păr pe pământ luteran; aceasta ridică cele două fapte! Şi aşa: unui înger, cum a fost acea fată şi pe pământ m-aş fi sacrificat şi de dragul ei aş fi devenit luteran! Dar încotro au dispărut acele fete frumoase, mai ales acea una? Oh, dacă aş mai putea s-o mai văd doar odată!”

Vorbeşte îngerul: „Prietene, în curând le vei vedea, împreună cu însoţitorul; dar atunci nu ai voie să-i vorbeşti şi mai puţin să te apropii! Dar dacă se ia după tine, atunci ridică mâna şi spune: “întoarce-te în numele Domnului înapoi la ordinea cuvenită şi nu mă ispiti, ci ascultă vocea curată!”

Dacă nu se îndreaptă turma la aceste cuvinte, atunci deschide cartea şi citeşte numele care sunt scrise înăuntru, aşa se va destrăma dintr-odată turma sau - dacă vor simţi în glasul tău un ton, care provine din puterea Domnului - atunci te vor urma. Tu însă, le vei ghida pe acel munte spre amiază, unde îţi voi ieşi în cale!

Ce s-a întâmplat acum, sacrifică în inima ta lui Domnul Iisus; căci El te-a lăsat, să cazi într-o capcană şi să alungi de la tine celibatul încăpăţânat!

Acum nu mai pica; ca un astfel de caz asemănător ţi-ar strica mult şi sute de ani pământeşti serioşi ai repara, până când vei fi iar apt! De aceea fi acum atent şi deştept! Dacă vei fi mai tare, atunci îţi vor veni în cale nenumărate frumuseţi în împărăţia lui Dumnezeu; dar mai înainte trebuie sa alungi toate cele pământeşti de la rădăcină

Acum ramâi aici şi favoare totul după sfatul meu, aşa vei avea un drum comod pentru ascultare în numele Domnului!”

După aceste cuvinte dispare îngerul Petru deodată, pentru a nu-i da ocazia episcopului, să mai facă vreo remarcă poznaşă şi în unele probleme să-l contrazică pe înger!