Capitolul 9
Alte probe de răbdare ale episcopului Martin şi hazul lui de necaz

El se uită în toate părţile şi aşteaptă şi aşteaptă; dar încă nu se zăreşte nici un semn de la oi şi miei. El se ridică acum de pe piatră lui, se urcă pe ea şi se uită din acest loc mai înalt după oi; dar nici de acolo nu se poate vedea nimic.

Atunci începe el să strige, însă nimeni nu se anunţă şi nici nu apare nimic. El se pune din nou jos şi aşteaptă. Dar în zadar, fiindcă nimic nu se arată din nici o parte. El aşteaptă încă un timp şi fiindcă nimeni nu vrea să apăra, se scoală atunci foarte nerăbdător, îşi ia cartea sa şi se duce mai departe, spunând următoarele cuvinte:

(Episcopul Martin): „Acum m-am saturat deja de această întreagă întâmplare! S-au scurs deja cu siguranţă iarăşi în jur de un milion de ani, cel puţin după estimările mele şi încă nu s-a schimbat situaţia mea! Acum n-o să-ţi mai baţi joc de mine, tu, conducătorul meu curat; ca un băiat cinstit îţi voi pune cartea ta prostească în casa ta luterană şi mă voi duce atunci la drum - încotro mă duc, încă nu ştiu! Se va zări totuşi un sfârşit al lumii acesteia precum scânduri bătute în cuie, unde se poate spune atunci: Huc usce et non plus ultra (până aici şi nici un pas mai departe! )

Şi dacă va trebui în numele lui Dumnezeu să şed într-un asemenea loc cam un trilion sau chiar un decilion de ani, până ce şi scândurile lumii spirituale vor fi atunci putrede, totuşi voi şti, pentru ce mă ostenesc! Dar aici să se bată joc de mine pentru nimic şi iarăşi nimic, asta nu accept. Fiindcă răul pe care mi-l fac eu mie, pe acela îl pot suporta mai uşor, decât acela care mi-l pricinuieşte acest derbedeu redus la minte, care vrea să fie un conducător! Eu sunt deja atât de supărat pe acest derbedeu luteran, că chiar acum aş putea deveni violent, dacă mi-ar apărea în cale!

Ar putea oare exista ceva mai plictisitor şi chiar mai ruşinos, decât să aştepţi un lucru dorit îndelung şi acela să nu mai apără? Nu, asta-i prea de tot! Ce timp înfricoşător de îndelungat mă aflu deja aici; ori a trecut în relitate sau mă înşală simţurile, a trecut acum deja - Doamne ajută-mă! - şi întru totul fără un motiv şi un scop pe care poţi să-l înţelegi! Fiindcă din cauza unor anumite oi şi miei, - asta deja de mult nu mai este adevărat şi cum n-a fost niciodată adevărat!

Dacă aş întâlni aici numai un om asemenea mie, o cât de minunat ar fi asta! Cât de frumos am păşi împreună peste această lume spirituală urâtă, ar fi o adevărată bucurie; dar aşa trebuie să împart această bucurie numai cu mine însumi! Dar acum înainte! Nu mai e timp de pierdut, dacă nu vreau să mă transform şi eu în stană de piatră, aşa că această piatră!

Oare unde-i acea carte dezamăgitoare? S-a dus poate ea singură acasă, pentru a mă feri de acest efort? Şi aşa îi bine! Dar totuşi mă supără într-ascuns un pic; ea doar se află aici mai înainte şi eu am vrut sa o iau în mână - şi uite, ea a dispărut!
Nu, lumea asta spirituală e atât de prostească ca prostia din ea se află deasupra orizontului a tuturor închipuirilor omeneşti! O carte o şterge singură, că am criticat-o puţin, dar pe drept! Asta nu-i lucru rău!

Eu voi trebui să cer scuze şi acestei pietre, fiindcă mi-am odihnit fiinţa mea nedemnă atâta timp pe ea - altfel dispare şi ea! Şi aşa trebuie să mă pun acum la drum prin ceaţa asta nemaipomenită şi prin coridoare de muşchi, luminat fiind ca la un echinox dublu de gândac şi va trebui să cer şi muşchiului mai întâi voie, să-mi permită îngăduitor, sa pun piciorul pe el, eu având ca motiv mişcarea mea înainte!

O asta-i deja aproape blest - , stop, numai să nu înjur! Asta e deja o prostie foarte mare! Uite acolo: şi - Doamne fi lăudat! - şi casa luterană împreună cu templul s-au dus la plimbare Dumnezeu ştie unde! Continuaţi numai aşa, până la sfârşit totul dispare! Numai piatra mai e încă aici, dacă asta e adevărat? ! După arătare aş putea spune că piatră ar mai fi aici; dar trebuie totuşi să verific mai exact! - Corect, corect şi domna piatră a dispărut!

Ei, acum a venit timpul probabil şi pentru mine ca să plec? Dar încotro? Aici nu este într-adevăr prea mult de ales! Numai drept înainte, ghidându-mă după nas - cu condiţia că mai am un nas; fiindcă cine a fost numai dus de nas ca mine deja pentru a doua oară câteva milioane de ani, acela ar trebui totuşi să se întrebe cu seriozitate, cum stau încă lucrurile cu posesia acestui membru? Dar Doamne mulţamu-ţi, eu încă îl mai am; de aceea numai înainte, urmându-l pe acest singur indicator de drum în această lume spirituală într-adevăr frumoasă!”

Priviţi, acum începe el să meargă şi îngerul lui Petru îl urmează în chip nevăzut.” A merge” în lumea spirituală înseamnă însă “a-şi schimba firea” şi cum ea se schimba, aşa se schimba aparent şi locul. - Noi vom vedea acuşi încotro se îndreaptă omul nostru. -