1. La fel ca şi pe Pământ, pe lună există numeroase specii şi categorii de animale, care trăiesc în aer, la sol şi în apă. Aşa cum am mai precizat, pe lună nu există decât un singur animal domesticit, pe care voi l-aţi numi probabil „oaia lunară”. Toate celelalte specii nu sunt domesticite, deci nu sunt utile omului. Corpul unei oi lunare este perfect rotund, ca cel al unui sac plin cu făină. El este susţinut de patru picioare, nu mai lungi de 20 de centimetri, cu patru copite. Capul seamănă cu cel al oii de pe Pământ şi are o lungime de 60 de centimetri şi o lăţime de 15 centimetri. Oaia are două urechi lungi, similare cu cele ale unui măgar. Din frunte îi creşte un singur corn, cu mai multe protuberante ascuţite, de mărimea unui deget, orientate în toate direcţiile. Coada oii lunare seamănă cu cea a unui leu de pe Pământ, având un smoc de păr la capăt. Lâna sa este de culoare albă şi seamănă cu cea a oii terestre.

2. Utilitatea oii lunare este extrem de mare pentru locuitorii acestui satelit. Mai presus de orice, aceştia folosesc laptele ei bogat, de culoare aurie. Din lână, ei îşi confecţionează toate hainele, care consistă dintr-o cămaşă şi o haină, similare pentru ambele sexe. În plus, ei folosesc oaia la aratul pământului (cu ajutorul cornului ei), înainte de a semăna seminţele din care îşi vor obţine recoltele. Aceste recolte se coc într-un timp foarte scurt, de numai 14 zile terestre (o zi lunară).

3. Această specie de oi atinge frecvent o vârstă de 10 ani tereştri. După ce mor, pielea lor este jupuită şi folosită ca pături în locuinţele subterane. Carnea este aşezată pe un muşuroi de insecte. Insectele de pe lună seamănă cu furnicile voastre. Ele devorează carnea de pe oase într-un timp destul de scurt. Apoi, oamenii lunari iau oasele şi cornul şi îşi confecţionează din ele unelte. Evident, pe lună mai există şi alte animale, multe din ele semănând destul de bine cu cele de pe Pământ. Totuşi, ele sunt mult mai mici decât echivalentele lor terestre, dar şi decât oile lunare. În afara oilor, pe lună mai există două animale remarcabile: maimuţa cu bot şi trei picioare, şi maimuţa săltăreaţă, care sare într-un singur picior. Maimuţa cu bot şi cu trei picioare are mărimea unei pisici terestre. Capul ei seamănă cu cel al unei maimuţe de pe Pământ, cu diferenţa că gura ei este aşezată pe verticală, pe jumătate din lungimea gâtului. Picioarele din faţă seamănă cu labele unei maimuţe terestre, dar piciorul din spate aduce mai degrabă cu trompa unui elefant, putând fi contractat cu 20 de centimetri şi alungit pe nu mai puţin de şase metri.

4. De ce are acest animal o formă atât de ciudată? Aţi aflat deja că temperaturile de pe lună diferă de cele de pe Pământ, în timpul unei perioade de 28 de zile pământeşti, suprafaţa lunii este acoperită mai întâi cu un strat gros de zăpadă, care se topeşte apoi, în următoarele şapte zile, după care urmează o perioadă de caniculă. Natura acestui animal îi impune să-şi ţină capul în aerul atmosferic, ceea ce explică piciorul său extensibil. De pildă, în timpul nopţii sau al iernii, maimuţa se sprijină pe piciorul mult alungit, pentru a-şi putea scoate capul deasupra stratului gros de zăpadă. Se hrăneşte cu o specie de păsări nocturne (care aduc cu liliecii tereştri), cărora le permite să intre în gura sa larg deschisă, ce emană o căldură foarte atrăgătoare pentru păsări, după care le consumă.

5. Când zăpada începe să se topească, apa acoperă suprafeţe întinse ale lunii, ridicându-se până la o înălţime de câţiva metri. Aceste câmpii inundate sunt înconjurate de munţi înalţi. Maimuţa se foloseşte din nou de piciorul său extensibil pentru a-şi ţine capul deasupra apei; altminteri s-ar îneca. În timpul perioadelor de caniculă, ea călătoreşte către apele curgătoare, în care preferă să stea scufundată zile la rând, astfel încât numai capul şi labele din faţă îi rămân deasupra apei. Când nivelul apei creşte, ea îşi lungeşte piciorul; când apele scad, şi-l contractă.

6. Dacă râul se usucă de tot, maimuţa pleacă mai departe, alungindu-şi mai întâi piciorul din spate, apoi apucându-se cu labele din faţă de ceva şi retrăgându-şi piciorul extensibil. Repetă apoi procedeul, deplasându-se până când găseşte din nou apă. În timpul zilei (când păsările asemănătoare cu liliecii nu zboară) se hrăneşte cu nişte raci zburători, care aduc cu rădaşcele de pe Pământ.

7. Maimuţa săltăreaţă, care sare într-un singur picior, este o varietate a maimuţei cu trei picioare, de care se deosebeşte prin faptul că piciorul său este infinit mai elastic decât cel al maimuţei cu bot. De aceea, ea se deplasează prin salturi. În plus, animalul are capacitatea uimitoare de a se auto-comprima. Când se află în această poziţie, el seamănă cu o felie medie de pâine aruncată la sol. Dacă se decide să sară, piciorul ei se dilată brusc pe o distanţă de circa trei metri, ceea ce îi permite să facă un salt la o înălţime de 4-6 metri, parcurgând astfel o distanţă de nu mai puţin de 12-14 metri. Maimuţa face aceste salturi cu o repeziciune atât de mare încât poate prinde orice pasăre în zbor. De altfel, hrana ei este aceeaşi ca şi cea a maimuţei cu bot. Aceste animale trăiesc pe câmpiile lunare şi nu vin decât rareori în contact cu oamenii de acolo, care trăiesc în crăpăturile din munţi.

8. În aceşti munţi, în afară de oi şi de furnicile de care am amintit, mai trăiesc un mare număr de păsărele, din care cea mai mare nu depăşeşte dimensiunea unei vrăbii de pe Pământ, iar cea mai mică atinge mărimea unei muşte.

9. Apele conţin multe specii de peşti, viermi şi raci. Printre aceste crustacee se numără o specie mai ciudată, numită „mingea albastră”. Pe Pământ nu există un echivalent al acestuia. Această minge se poate divide în două jumătăţi legate între ele printr-un muşchi scurt. Se hrăneşte cu viermii care pătrund între cele două jumătăţi, cărora le consumă numai lichidele interne, expulzând apoi resturile odată cu apa. Această minge albastră, care are mărimea unui pepene, mai are o însuşire aparte: noaptea, emană o lumină atât de puternică încât râurile şi lacurile de pe lună au o strălucire mult mai puternică decât oceanele terestre în punctele de solstiţiu.