Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 3.7.2020, 01:29
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 28.2.2010, 06:30    Post subject: Capitolul 10 - Structura splinei și prepararea sângelui Reply with quote

Capitolul 10
Structura splinei și prepararea sângelui


1. Dacă vom examina o secțiune din splina unui animai la un microscop puternic, vom constata că țesutul este alcătuit dintr-un mare număr de compartimente minuscule; acestea alcătuiesc de regulă un cub gol în interior, sau, din când în când, anumite formațiuni piramidale (mai exact, tetraedre - piramide triunghiulare). Există și compartimente în formă de ou, dar acestea sunt mult mai rare. Ele sunt legate unele de altele (punctele comune fiind colțurile) printr-o serie de cilindri de mici dimensiuni. Pereții acestor compartimente sunt deschiși; așa se explică de ce splina pare atât de moale și de spongioasă la atingere. Compartimentele sunt străbătute în linie de numeroase vase de sânge. În plus, ele sunt legate unele de altele printr-o vastă rețea de tubulaturi, o parte dintre acestea fiind foarte înguste, altele fiind mai largi. În fața ochiului fizic, această rețea pare un adevărat păienjeniș, care străbate splina deopotrivă în lung și în lat.

2. Vasele de sânge distribuite în număr mare în interiorul splinei își au originea într-un vas colector central, aflat în contact cu stomacul; el se varsă în canalul principal care face legătura cu inima. Totodată, întregul țesut al splinei este învelit într-o piele delicată, străpunsă de nenumăratele vase de sânge, care apar ca niște puncte întunecate de culoare roșie. Întrucât țesutul splinei este extrem de delicat, el este învelit într-un strat de grăsime, care îi asigură protecția și lubrifierea necesară în timpul activităților sale continue de frecare.

3. Aceasta este, pe scurt, descrierea anatomică a splinei unui animal; evident, dacă splina a fost prelevată de la un animal mort, ea capătă o cu totul altă înfățișare.

4. De ce este splina, cu toate vasele sale de sânge, conectată la stomac și la inimă? Contactul direct al splinei cu stomacul și cu inima derivă din faptul că splina primește din stomac acele lichide care sunt necesare pentru prepararea sângelui, le transformă printr-o operațiune alchimică în sânge propriu-zis, după care le trimite către inimă. De multe ori se întâmplă ca în cazul oamenilor care au un excedent de sânge în interiorul splinei, acesta să nu poată fi depozitat în întregime la nivelul inimii, fiind trimis către stomac, de unde este expulzat prin vomă.

5. Atunci când vomitarea cu sânge se repetă frecvent, explicația trebuie căutată la nivelul splinei, rareori având de-a face cu plămânii. Dacă sângele nu reușește să își găsească o cale de ieșire, el poate produce inflamarea splinei, care conduce în timp la întărirea acestui organ.

6. Cum produce splina sângele? Atunci când lichidul alb (de culoarea oului) trece din stomac în splină, el rămâne o vreme în interiorul venelor care străbat compartimentele interioare ale acesteia (dând imaginea unui șirag de perle străbătute de o ață), unde avansează cu fiecare bătaie a inimii, din perlă în perlă, suportând simultan o mișcare de fricțiune din partea pereților splinei. Această mișcare de fricțiune este cea care generează focul electric, a cărui polaritate pozitivă este trimisă către zona stomacului și a cărui polaritate negativă este trimisă către zona inimii. Așa se explică de ce compartimentele mai apropiate de stomac au mai degrabă o formă ascuțită, în timp ce cele orientate către inimă au o formă de ou.

7. Datorită acestui foc electric, micuțele compartimente se dilată și se contractă succesiv. Fiind într-un contact permanent cu vasele de sânge prin intermediul unor cilindri mici, lichidele care pătrund în ele trec printr-un anumit proces de fermentație. În urma acestui proces, carbonul conținut în lichide este eliberat, fiind parțial trimis către vezica biliară și parțial către țesuturile grase. Același proces de fermentație conduce la formarea unor bule care, sub influența electricității negative, se contractă și capătă o formă lenticulară. Fiind încărcate cu electricitatea care le-a generat, ele capătă o culoare galben-șofran, după care pătrund în compartimentele inimii ca sânge propriu-zis.

8. Sângele nu este un lichid continuu, fiind alcătuit din celule mici, cu o formă lenticulară. Prin intermediul acestor celule mobile și alunecoase, el distribuie electricitatea negativă în întregul organism.

9. Acest tip de electricitate încălzește organismul. Ori de câte ori micile corpuri lenticulare sunt atrase în vasele înguste de sânge, ele se adună, teaca lor devine lichidă și se amestecă cu fluidele limfatice, în timp ce substanța electrică eliberată este consumată sub formă de eter feruginos pentru stimularea sistemului nervos.

10. Am examinat astfel pe scurt structura și funcțiile splinei. Ne putem aventura acum în marele șemineu care este splina Pământului.

11. Structura acesteia este similară cu cea a splinei omului sau a unui animal. Compartimentele splinei Pământului sunt de mii de miliarde de ori mai mari decât cele ale splinei unui animal, de unde putem trage concluzia că structura splinei Pământului trebuie să fie fenomenală (chiar și așa, trebuie să menționăm că splina soarelui este mult mai mare, iar aceea a unui soare central principal este infinit mai mare. Structura soarelui este considerabil diferită de aceea a Pământului. Mai mult, ea este diferită chiar și de structura celorlalte corpuri cerești. Numai ochiul Creatorului poate vedea asemănările care există între acestea. De aceea, chiar dacă priviți în interiorul Pământului, nu trebuie să vă grăbiți să trageți concluzia că știți cum arată interiorul planetei Jupiter, sau al oricărei alte planete (*4).

12. Dacă vom privi pereții verziu-maronii ai splinei Pământului, vom constata că aceștia sunt străbătuți în fiecare clipă de nenumărate fulgere luminoase, dublate de tunete puternice și permanente. În aceste compartimente pătrund canale foarte largi, prin care trece un adevărat torent lichid. Flăcările electrice transformă acest lichid în abur, aflat sub o presiune imensă. Aburul își continuă drumul prin canale cu o forță imensă și cu un zgomot asurzitor. Apoi, compartimentele sunt inundate cu noi cantități de lichid, iar procesul de fierbere și transformare în abur continuă, într-o manieră care nu poate fi experimentată nicăieri la suprafață.

13. Vom părăsi acum compartimentele splinei și vom analiza pe scurt vasele de sânge, care au o structură similară cu cele din splina animalelor, străpungând șiruri întregi de compartimente ale splinei (de unde și imaginea plastică a perlelor înșirate pe o ață). Prin aceste vase trece torentul lichid de care vorbeam mai sus. Din când în când, aceste canale uriașe, ca niște șerpi primitivi, se îngustează, dar numai pentru a se lărgi apoi din nou, pentru a putea transporta torentele asurzitoare. Ceea ce se petrece aici la scară mare se petrece într-o manieră aproape identică, dar la o scară mai mică, în splina oricărui animal. Aceste lichide provin din stomacul Pământului și după ce sunt transmutate în sânge de către splină, sunt direcționate mai departe, către inimă.


_ (*4) Informații referitoare la celelalte planete pot fi găsite în lucrarea Soarele natural, scrisă tot de Lorber.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !