Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 7.7.2020, 02:10
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 2.3.2010, 17:38    Post subject: Capitolul 19 - Pielea sensibilă a Pământului Reply with quote

Capitolul 19
Pielea sensibilă a Pământului


1. Pielea sensibilă a Pământului este străbătută de nenumărate canale, încrucișate în fel și chip. Ea include de asemenea un mare număr de puncte de colectare, mai mari sau mai mici, un fel de depozite pentru lichidele care ascensionează din interiorul Pământului, precum și alte depozite pentru lichidele care se întorc în interiorul Pământului prin așa-numitele canale de retur.

2. Aceste depozite au diferite forme, la fel ca și lacurile de la suprafața Pământului, dar cele mai multe au o formă de ou. Principalul lor scop este să permită fermentarea lichidelor pe care le depozitează, proces necesar pentru decantarea lor chimică, astfel încât diferitele componente să poată fi trimise mai departe, pentru a fi folosite în scopuri specifice. Depozitele de care vorbim aici nu trebuie confundate cu bazinele acvatice subterane (Pânzele freatice) din care apa bună de băut ajunge la suprafața Pământului, prin fântâni, izvoare naturale și puțuri. Toate marile bazine cu apă sunt situate în zona de la suprafață, în așa-numita crustă insensibilă a Pământului, în timp ce depozitele de care vorbim aici, în care sunt adunate fluidele Pământului, sunt situate mai în adâncuri, mai exact în partea sensibilă a crustei.

3. Întreaga crustă insensibilă a Pământului, cu toate oceanele, lacurile și continentele sale, se sprijină pe anumiți stâlpi uriași. Temelia acestora este situată în zona solidă a Pământului, de unde se ridică în sus, ca un fel de schelet uriaș. Acești stâlpi nu sunt totuși la fel de fermi ca și pietrele de la suprafață, ci au mai degrabă un aspect cartilaginos, fiind înzestrați cu un anumit grad de elasticitate - structură absolut necesară, întrucât între pielea sensibilă și cea insensibilă a Pământului se formează pungi uriașe cu gaze, care provoacă adevărate crevase (pungi goale) în interiorul scoarței. Acestea exercită o presiune imensă asupra părții superioare a scoarței, pe care reușesc uneori să o străpungă, generând fenomene precum cutremurele de pământ sau mari uragane. Dacă stâlpii de susținere ar fi foarte fermi, ei s-ar putea rupe din cauza acestor mișcări telurice, iar locuitorii de la suprafața Pământului ar muri cu toții. Flexibilitatea lor le permite însă o diminuare considerabilă a stricăciunilor. Evident, pe măsură ce avansează către partea insensibilă a pielii, cea de la suprafață, stâlpii de susținere devin din ce în ce mai fermi, la fel cum se petrec lucrurile cu cartilagiile animalelor, care se unesc treptat cu oasele.

4. Oasele cele mai tari ale Pământului străpung din când în când suprafața acestuia, apărând sub forma unor minerale precum calcarul primitiv sau granitul, iar uneori sub forma cuarțului. Cu cât aceste tipuri de pietre sunt mai apropiate de suprafață, cu atât mai amestecate devin ele, și implicit mai dure, mai aspre și mai sfărâmicioase. Ele abundă îndeosebi în munții primitivi ai Pământului, care se diferențiază de munții care s-au format ulterior prin masa, înălțimea și structura lor. Sub aceste formațiuni muntoase ulterioare (dar și în alte părți ale pământului) există bazinele subterane de apă. Tavanele acestor bazine sunt susținute de stâlpi, pentru a nu se prăbuși, transformând astfel ținuturile fertile de la suprafață în lacuri (lucru care s-a întâmplat totuși de câteva ori).

5. Mai trebuie să menționăm aici sursa din care își obțin apa oceanele: mai întâi de toate, acestea primesc apă din numeroasele depozite de fluide care există la nivelul pielii sensibile, și care nu reprezintă altceva decât vezica urinară a Pământului. O a doua sursă de apă a oceanelor, destul de semnificativă, se referă la bazinele de apă de care am discutat mai sus, la care se adaugă marile râuri care se varsă în ele. Aceste surse suplimentare (care conțin apă dulce) sunt absolut necesare, deoarece lichidele care ascensionează din adâncurile Pământului (respectiv din vezica urinară a acestuia) sunt foarte sărate, iar viața nu s-ar putea dezvolta în ele. Dacă nu ar fi diluate de apa dulce din marile bazine, ar exista riscul ca oceanele să se transforme curând într-o masă solidă, dând naștere unor adevărați munți de sare. În timp, acești munți ar vicia și aerul, astfel încât ființele vii nu ar mai putea trăi nici măcar pe suprafața solidă a Pământului. Mai mult decât atât, Pământul însuși s-ar îmbolnăvi de o boală periculoasă: anuria (retenția urinei), care i-ar provoca arsuri interioare, ceea ce l-ar împiedica să-și mai exercite corect funcțiile.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !