1. A treia regiune a atmosferei terestre, care pluteşte senină şi transparentă deasupra celei de-a doua regiuni, mai are o particularitate cu totul ieşită din comun: ea se autoaprinde cu uşurinţă, la cea mai mică turbulenţă. Autoaprinderea se produce îndeosebi atunci când prin ea trece un obiect, spre exemplu un meteorit, care parcurge o distanţă suficient de mare. Această autoaprindere este de un tip cu totul special, întrucât nu implică o ardere reală, ci doar o iluminare. Înainte de a explica acest fenomen ciudat, este necesar să dăm mai multe explicaţii referitoare la natura aprinderii.

2. Ce este de fapt fenomenul aprinderii? Şi ce anume este focul, rezultatul acestui fenomen? Acest fenomen nu poate fi explicat exclusiv din punct de vedere fizic, întrucât conceptul de foc se află deja la limita sferei spirituale.

3. În interiorul oricărui tip de materie există anumite spirite. Dacă acestea sunt trezite, ele generează fenomenul aprinderii, ceea ce înseamnă că intră într-o stare de excitaţie amplificată, care conduce la creşterea continuă a activităţii şi a consumului lor de energie, şi deci la o vibraţie din ce în ce mai rapidă a materiei. În acest fel, materia solidă este distrusă, căci vibraţia sa interioară duce la divizarea ei în bucăţi din ce în ce mai mici. Spiritele interioare sunt astfel eliberate, iar resturile materiei rămân sub formă de cenuşă.

4. De aceea, putem spune că aprinderea este o excitaţie a spiritualului în materie, iar dacă această stare continuă o perioadă suficient de lungă de timp, ea conduce la ardere. Lumina produsă de foc este provocată de mişcările foarte puternice şi rapide ale spiritelor. Transmisia luminii acestui foc este rezultatul propagării stării de excitaţie, care se transmite tuturor celorlalte spirite aflate în preajmă, mai exact în aer, în jurul obiectului. Pe pământ, actul de aprindere şi de ardere se petrece de regulă prin excitarea unor spirite încă impure şi necurate. Din această cauză, focul are o culoare urâta şi roşiatică, având de multe ori efecte devastatoare.

5. Mai există un tip de aprindere, de o cu totul altă factură, şi anume înflăcărarea produsă de iubire. Aşa cum bănuiţi, aceasta nu este deloc distructivă şi corupătoare. De pildă, reflectarea luminii solare pe suprafaţa apei este un asemenea tip de aprindere. Ea nu este deloc distructivă, dar conduce la o mare stare de tulburare (excitaţie) a spiritelor liniştite ale apei, care nu fac însă nici un fel de pagube. Chiar dacă întreaga suprafaţă a apei ar fi „incendiată” şi lumina s-ar propaga până departe, nimic nu va arde.

6. La fel se petrec lucrurile atunci când o rază de lumină cade pe o oglindă. Lumina se reflectă, dar nu se produce fenomenul de ardere, căci excitaţia pe care o provoacă ea este a unor spirite bune. Pe de altă parte, dacă o rază de lumină benefică, provocată de iubire, este direcţionată asupra unui corp încă impur din punct de vedere spiritual, ea va declanşa fenomenul de ardere.

7. Întrucât am explicat fenomenul aprinderii într-o manieră pe înţelesul tuturor, putem trece acum la explicarea aprinderii eterului conţinut în aerul din cea de-a treia regiune atmosferică, atunci când acesta este deranjat din odihna sa firească de frecarea unui obiect care trece prin el.

8. Dacă un meteor pătrunde în atmosfera terestră, el intră într-o asemenea fricţiune cu aerul. Din cauza mişcării sale rapide, în urma lui rămâne un gol de aer, a cărui suprafaţă are efectul unei oglinzi în care razele luminoase provenite de la numeroasele stele se vor reflecta, concentrându-se instantaneu, la fel ca într-o oglindă concavă. Privită dinspre Pământ, această reflectare a razelor capătă aparenţa focului.

9. Acest fenomen nu se poate produce în regiunile inferioare ale atmosferei, căci aerul de aici este prea greu, iar golul nu se mai formează în urma obiectului. În cea de-a treia regiune, aerul foarte uşor închide golul din spatele obiectului, dar nu imediat, ci treptat. De aceea, de multe ori poate fi văzută un fel de coadă strălucitoare în urma acestuia.