1. Să ne îndreptăm acum atenţia asupra celei mai înalte regiuni atmosferice, pentru a vedea ce fel de fiinţe spirituale sălăşluiesc aici, şi cu ce se ocupă ele.

2. În mod evident, în această regiune locuiesc spiritele cele mai înalte (cele mai apropiate de perfecţiune), deşi au fost şi ele, cândva, oameni întrupaţi pe Pământ. Aici, ele se bucură de o lumină eternă, căci la aceste înălţimi noaptea nu există. În sfera spirituală, ziua este neîntreruptă.

3. Cea de-a treia regiune a atmosferei a atins nivelul purităţii spirituale perfecte, în timp ce regiunea mediană este încă frecvent supusă unor influenţe inferioare. Aşa cum îi spune şi numele, aici răul şi binele se întrepătrund.

4. Oricât de desăvârşit ar fi, nici un spirit care părăseşte forma exterioară a Pământului nu se va putea ridica direct în cea de-a treia regiune, cea spirituală, pe care Eu am numit-o împărăţia lui Dumnezeu, fără a trece mai întâi prin celelalte două regiuni, căci tranziţia de la corpul fizic la spaţiul spiritual pur nu poate fi făcută decât gradual. El nu poate părăsi regiunea de jos şi nu poate intra în împărăţia propriu-zisă a lui Dumnezeu decât după ce îşi va purifica şi îşi va spiritualiza pe deplin rămăşiţele trupeşti, pe care le-a primit tocmai cu scopul de a atinge perfecţiunea.

5. Pentru acest scop (de a atinge perfecţiunea), spiritul - care este principiul fundamental al vieţii, născut direct din Mine însumi - nu are practic nevoie de nimic din trupul primit din partea Pământului. Totuşi, este absolut necesar ca forma sa exterioară, care l-a purtat prin lume şi care s-a născut din sufletul său, să se reunească cu el însuşi, până la ultimul atom care i-a fost dăruit din plenitudinea Ideii Divine care l-a construit. Acest trup există sub forma unui mare număr de particule de inteligenţă, care nu pot fi eliberate pe loc odată cu plecarea spiritului uman. Este vorba aici de toate părţile componente ale corpului fizic şi de toate acele elemente pe care acesta le-a asimilat în timpul vieţii, prin intermediul respiraţiei sale, inclusiv toate deşeurile pe care le-a eliminat, lacrimile, chiar şi hainele şi locuinţa în care a stat. Pe scurt, tot ce a făcut şi tot ce i-a trecut „prin mână” trebuie mai întâi purificat şi eliberat de sufletul său, pentru ca el însuşi să poată obţine eliberarea finală. Numai în acest fel poate efectua spiritul său o introspecţie completă şi numai astfel poate să-şi amintească el de tot ce s-a întâmplat de-a lungul lungii căi pe care a parcurs-o către redobândirea perfecţiunii celei dintâi.

6. Spiritul nu şi-ar putea reaminti de toate aceste aspecte ale sinelui său fizic dacă nu ar primi înapoi (în sine) tot ce i-a aparţinut vreodată de-a lungul căii sale evolutive (care reprezintă de fapt o buclă circulară, o întoarcere în punctul de plecare). Aceasta este explicaţia frazei biblice: „Fiecare fir de păr vă va fi numărat”. Cine trăieşte în acord cu învăţăturile Mele, adună. Cine le încalcă, risipeşte.

7. De aceea, înainte de a trece în împărăţia perfectă a lui Dumnezeu, spiritul trebuie să rămână mai întâi o perioadă de timp în cea de-a treia regiune, pentru a redobândi tot ce i-a aparţinut vreodată. Dar de unde ştie el ce i-a aparţinut? Secretul constă în legea rezonanţei, care aparţine ordinii divine. Orice fir de iarbă îşi găseşte exact principiul subtil care îi corespunde în imensul ocean de principii. Spiritul este cu atât mai eficient în descoperirea elementelor care i-au aparţinut vreodată.

8. Se pune atunci o nouă întrebare: ce face spiritul în timpul acestei perioade de aşteptare? El îndeplineşte aceleaşi sarcini ca şi spiritele ce trăiesc în această regiune. Pavează drumul pentru noii sosiţi, îi ajută pe aceştia să se familiarizeze cu noile împrejurimi şi le explică ce trebuie să facă. Ajută spiritele ceva mai pure din regiunile inferioare să evolueze, dându-le instrucţiuni. Dacă apar certuri, coboară - împreună cu alte spirite similare - în regiunile inferioare, încercând să restabilească pacea şi ordinea.

9. Când pe Pământ apar spirite străine de pe alte corpuri cereşti, le examinează cu atenţie. Dacă acestea sunt suficient de mature, el le ghidează, ajutându-le să coboare pe Pământ şi le asistă prin influenţa lui pentru a-şi îndeplini misiunea. Totodată, are grijă ca aceste spirite să fie supuse unor încercări severe, pe care ele le-au acceptat încă de la plecarea lor de pe corpul ceresc pe care l-au părăsit cu scopul de a evolua şi de a deveni copii ai lui Dumnezeu*.

10. Îngerii păzitori ai fiinţelor umane trăiesc în această a treia regiune. Aceste spirite pure nu sunt singurii voştri guvernatori, căci în multe privinţe le lipseşte o cunoaştere completă. De aceea, există spirite angelice perfecte care le instruiesc în permanenţă, învăţându-le ce trebuie să facă şi cum trebuie să rezolve disputele. Reşedinţa spiritelor din a treia regiune este un paradis minunat. Ele dispun aici de tot ce le doreşte inima, direct proporţional cu iubirea lor faţă de Dumnezeu.

11. În acest plan, orice spirit devine creatorul propriei sale lumi, în funcţie de natura pe care o are, simţindu-se astfel acasă din punct de vedere spiritual. Primeşte tot ceea ce îşi doreşte, din abundenţă. Ideea de foamete nici măcar nu există aici. Această stare de fericire îi permite să obţină treptat tot ceea ce i-a aparţinut pe Pământ. El nu atinge însă maturitatea spirituală perfectă decât atunci când Pământul nu-i mai datorează nimic. Abia acum poate fi acceptat el în împărăţia lui Dumnezeu, pentru a-şi desăvârşi aici perfecţiunea şi pentru a atinge un nivel de conştiinţă superior.

12. Mai există şi spirite care şi-au lăsat numeroase „bagaje” în alte lumi. Pentru a-şi recupera aceste bagaje, ele se înalţă şi pătrund în sferele acelor corpuri cereşti care le-au influenţat evoluţia prin rezonanţele lor, sau în care chiar au trăit cândva fizic. Aceasta este calea iubirii, singurul principiu al atracţiei universale. Toate aceste acţiuni trebuie să se petreacă în mod voluntar, pentru ca spiritul să poată reintegra în sine ceea ce i-a aparţinut cândva, întorcându-se astfel la Mine complet şi cu o iubire desăvârşită.

(* - Despre acceptarea întrupării pe Pământ vezi Cap.213 din „Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.1”, n.r.)