1. Nu există oameni care să nu fi auzit ceva despre vrăjitoare. Nu cu mult timp în urmă, pe Pământ existau tribunale care judecau aceste vrăjitoare, şi multe femei inocente au fost trimise - într-o manieră extrem de dureroasă - din lumea aceasta în Lumea de dincolo. Cum a ajuns însă umanitatea la conceptul de vrăjitor (sau vrăjitoare)? Vom răspunde la această întrebare făcând o retrospectivă a evenimentelor.

2. Cu secole în urmă, când oamenii trăiau mult mai simplu decât astăzi, numărul celor care puteau vedea şi care se simţeau acasă în ambele lumi (fizică şi astrală) era mult mai mare. Chiar şi în epoca modernă acest lucru ar fi cât se poate de uşor dacă oamenii ar mânca o hrană mai simplă. Mâncărurile moderne, complicate, rafinate şi de multe ori de-a dreptul toxice le fac foarte mult rău oamenilor. Această hrană le corupe natura şi induce o asemenea stare de confuzie sufletului lor încât acesta cade mult mai uşor în capcana iluziei, la fel ca o pasăre prinsă în noroi. Sufletul nu mai reuşeşte la fel de uşor ca înainte să se elibereze şi să zboare în lumile din care a provenit.

3. Ce fel de hrană mâncau oamenii simpli de altădată? Aceasta este alcătuită în principal din legume, care erau pur şi simplu fierte în apă cu puţină sare, şi nu erau niciodată mâncate fierbinţi. În plus, ei mâncau pâine din făină integrală, lapte şi miere, adică alimente simple şi consistente, care le permiteau să atingă o vârstă înaintată şi să vadă inclusiv în dimensiunile Lumii de dincolo.

4. Din când în când, ei beau puţin vin, dar niciodată atât de mult încât să se îmbete.

5. Carnea nu se recomandă decât în anumite momente, şi niciodată mai mult de şapte zile la rând. Ea trebuie mâncată în cantităţi foarte moderate şi trebuie să provină numai de la animale proaspăt tăiate. Carnea de peşte este mai sănătoasă decât cea de porumbel; carnea de porumbel este mai sănătoasă decât cea de pui; carnea de pui este mai sănătoasă decât cea de miel; carnea de miel este mai sănătoasă decât cea de capră; carnea de capră este mai sănătoasă decât cea de vită; carnea de vită este mai sănătoasă decât cea de porc. Între diferitele tipuri de pâine, cea mai sănătoasă este cea din făină de grâu (*6). Dacă gătiţi carne, nu se recomandă să mâncaţi mai mult de un singur tip din cele indicate mai sus, la care se adaugă puţină pâine. La fel, fructele trebuie mâncate cu moderaţie, şi numai dacă sunt bine coapte. Acelaşi principiu se aplică şi rădăcinoaselor, care trebuie să fie bine coapte şi să nu fie mâncate decât câte un singur tip la o masă (nu trebuie amestecate între ele).

6. Astfel hrănit, corpul nu va deveni niciodată supraponderal, iar omul nu se va simţi greoi, adormit sau morocănos. Greutatea în plus conduce la asemenea efecte nefaste, sufletului fiindu-i din ce în ce mai greu să menţină în funcţiune o asemenea maşinărie greoaie, nemaivorbind de faptul că el mai are şi alte lucruri de făcut.

7. În vremurile de altădată oamenii trăiau simplu, îndeosebi cei care trăiau pe munţii înalţi. De aceea, ei erau înzestraţi cu vedere astrală, putând comunica oricând doreau cu spiritele naturii, de la care învăţau foarte multe lucruri. Spiritele îi învăţau efectele plantelor şi le indicau unde erau ascunse zăcămintele de metale preţioase sau obişnuite din munţi. Tot ele i-au învăţat pe oameni cum să extragă metalele din minereurile lor, cum să le topească şi cum să le prelucreze pentru diferite destinaţii utile.

8. Aproape că nu existau case care să nu aibă propriile lor spirite, şi existau chiar familii care aveau spirite-slujitori. Mai ales în munţi se aflau oameni înţelepţi care cunoşteauchiar şi cele mai secrete forţe ale Naturii; ei se asociau cu unele dintre acestea, cu care se aflau în rezonanţă, iar spiritele le stăteau la dispoziţie în orice moment. 9. Când oamenii din regiunile de jos i-au vizitat pe cei din munţi, ei trebuie să fi simţit că se petrece ceva misterios şi supranatural; acest efect era evident mai ales dacă cineva îndrăznea să se certe cu oamenii munţilor*. Certăreţii primeau întotdeauna lecţia cuvenită, iar lucrul acesta le depăşea înţelegerea. Singura explicaţie pe care au putut-o găsi ei a fost aceea că numai diavolul (întrupat în cei cu care s-au certat), sau complicii acestuia puteau face aşa ceva.

10. Unde s-a ajuns? Orăşeanul sau săteanul care trecea printr-o asemenea experienţă îl contacta imediat pe preotul local, care ţinea slujbe, făcea procesiuni şi ritualuri de exorcizare, pentru care primea întotdeauna o sumă considerabilă de bani. Mai departe, el preda cazul autorităţilor civile sau tribunalelor. Autorităţile civile nu ezitau să-i închidă imediat pe cei acuzaţi de practici vrăjitoreşti, care, de multe ori, erau arşi pe rug fără nici o judecată.

11. Mai târziu, situaţia s-a înrăutăţit. Nici nu mai era necesar să se petreacă vreun eveniment supranatural; era suficient ca un vecin invidios să te denunţe autorităţilor. Persoana suspectată era imediat supusă judecăţii unui tribunal special şi de multe ori era condamnată la moarte. Abia recent a înţeles umanitatea ignorantă că toată această vânătoare de vrăjitoare nu era altceva decât barbarie curată. Ca de obicei, oamenii au trecut dintr-o extremă în cealaltă: o fiinţă umană nu ar trebui să se asocieze cu spiritele, dar este chiar mai rău să susţii că lumea spiritelor nu există deloc.

12. Nimeni nu poate nega faptul că - în secolele trecute - au existat şi oameni care contactau spiritele demonice, făcând anumite acte de magie neagră cu ajutorul lor. Din păcate, nu aceştia au fost cei condamnaţi. De multe ori, ei se aflau chiar la putere, căci ştiau cum să îi controleze pe oameni şi să le citească gândurile. Din păcate, clerul religios nu şi-a dat niciodată osteneala să afle cine este bun şi cine este rău, preferând să îi ardă pe toţi pe rug, la grămadă.