Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 17:23
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 27.3.2010, 02:11    Post subject: Prefata Reply with quote

PREFAȚĂ


Jakob Lorber s-a născut 22 iulie 1800 la Jahring, în Steiermark de jos, ca fiul unei familii de țărani germane. Din partea tatălui cât și a mamei curgea în venele sale sângele de țăran german. - Jakob, cel mai mare dintre trei fiii, a avut voie să studieze pedagogia, dar s-a întors după terminarea cu succes a studiului „prin care a devenit profesor“, spre o veche pasiune de a sa, care a fost muzica. El stăpânea mai multe instrumente, dar cel mai bine vioara, iar în această artă a primit lecții de la Paganini. Concertele cu succes i-au făcut în curând un nume bun în orașul natal Graz și i-a adus prietenia celor mai buni locuitori, adică dirijorul Anselm Hüttenbrenner, a primarului din Graz Andreas Hüttenbrenner și a secretarului stării civile K. G. Ritter von Leinen (biograful său).

În primăvara anului 1840 a primit Lorber oferta unui post promițător de dirijor în orașul mult vizitat și comercial Triest. Bucuria, de a avea în sfârșit o poziție asigurată de viață și un venit garantat, a fost mare. Dar providența a fost altfel. Bărbatul, a cărui gânduri se ocupau mai ales în acea vreme cu lumea invizibilă și cu întrebările despre Dumnezeu și eternitate, a fost pus la încercare și pentru a se decide printr-o metodă cât se poate de ciudată.

Despre această întâmplare măreață din viața sa, povestește el mai târziu prietenilor săi: El, Lorber, în data de 15, martie1840, la ora șase dimineața, a terminat cu rugăciunea de dimineață și a fost pe punctul de a se ridica din pat, când în stânga înăuntru în piept, în locul inimii a auzit cât se poate de clar o voce, care îi spunea: „Ridica-te, i-ați pana și scrie! „ - Lorber, a ascultat aceasta chemare imediat, a luat pana în mână și a început să scrie ceea ce auzea în interiorul său cuvânt cu cuvânt pe hârtie. A fost începutul unei lucrări „Creația lumii spiritelor și cea a simțurilor și istoria omenirii” sau „Gospodăria lui Dumnezeu“ (Casa Domnului). - Și primele propoziții extraordinare ( un exemplu despre harul vocii interioare dumnezeiești) suna astfel:

„Cine vrea să vorbească cu Mine, acela să vina la Mine și Eu îi voi pune în inimă un răspuns. - Dar doar cei curați, a căror inimă este umilă, vor auzi tonul vocii Mele! - Și cine Mă preferă înaintea lumii, cine Mă iubește, ca o mireasă blândă care își iubește mirele, cu acela vreau Eu ca să mă duc braț la braț. El Mă va vedea tot timpul ca un frate și așa cum L-am văzut Eu pe el deja de o eternitate, încă înainte de a fi el.“

Jakob a recunoscut profund mișcat vocea care a cuprins viața și pe Acela, de la care venea ea. - El a recunoscut vocația și lucrarea sa, a lăsat deoparte slujba din orașul monden Triest și și-a dedicat din acea clipă toată viața scrisului, adică ceea ce îi dicta lui vocea aceea interioară. Necăsătorit, sărac și fără pretenții, a trăit această vocație până la sfârșit, iar existența și-a menținut-o cu ore de muzică și darurile de dragoste a bărbaților și a femeilor din cercul lui de prieteni și din puținul său era tot timpul pregătit să le dea altora care erau mai săraci decât el.

Aproape 25 de ani până la moartea lui Lorber, la 24 august 1864, a vorbit acea voce, cu aceeași seriozitate drăgăstoasă și intensitate, exact identice cu prezicerea lui Iisus în Evanghelia lui Ioan, cap. 14, 21 și 26, la acel „slujitor umil a lui Dumnezeu“. - Unui prieten i-a scris Lorber despre aceasta:

„Referitor la vocea interioară, cum se aude aceasta, nu pot spune de mine numai faptul, că, cuvintele veșnic clare și sfinte a Domnului le aud tot timpul în regiunea inimii ca un gând cât se poate de limpede, luminate și curate, ca niște cuvinte pronunțate. Nimeni, nici acela care este foarte aproape de mine, nu poate auzi vreun glas. Pentru mine însă sună acest glas milostiv mult mai limpede și mai tare decât orice sunet material.“

Prin scrisul autentic celor auzite (meritul mare îl are mai ales Anselm Hüttenbrenner care s-a ocupat de strângerea și de publicarea lor) s-au format cu timpul sub pana lui Lorber importante Scripturi care cuprind 25 de volume. Aici sunt scrise acestea după formarea lor:

Casa Domnului (3vol. ); Saturn; Soarele natural; Soarele spiritual (2vol.); Copilăria lui Iisus; Schimbul de scrisori între Iisus și Abagarus; Epistola Laodiceană a apostolului Paul; Pământul și luna; Episcopul Martin (conducerea în lumea de apoi); Robert Blum (De la iad la Rai); Scena de trei zile (Iisus la 12 ani în templu); Daruri cerești (2vol. ); și în sfârșit încoronarea: Marea Evanghelie a lui Ioan (o profundă relatare, completarea povestirilor a celor trei ani de învățare a lui Iisus, 10 vol. ).

Cel mai important la apariția Jakob Lorber, care a avut darul privirii spirituale, sunt învățăturile minunate care reies din lucrările sale. - Este într-adevăr o înțelepciune dumnezeiască atotcuprinzătoare, care se ocupă pe toate planurile vieții și a întrebărilor vizibile și invizibile și nenumăratele secrete ale gândirii omenești luminate din punctul de vedere înalt și spiritual.

Pentru a spune aceasta pe scurt: Lorber oferă în dezvoltarea și privirea desăvârșită privirea spirituală a lumii și explicațiile pământului, după care, la eliberarea credinței vizibile (materialism), știința și întregul sentiment de viață al lumii actuale pe toate planurile recunoașterii.

“Casa Domnului” a fost prima carte pe care a primit-o prin inspirație Lorber, iar dacă vor persevera în studiul acestei lucrări atât de profunde, cititorii care aspiră cu ardoare către adevăr și cunoaștere vor afla în ea o adevărată comoară, o sursă inepuizabilă de înțelepciune și lumină ce-i va aduce foarte aproape de Tatăl Ceresc.

Stilul acestor lucrări este uneori neobișnuit, dar cititorul care caută înfocat adevărul va simți curând iubirea care stă la baza acestor revelații și va înțelege c㠓iubirea este rădăcina întregii înțelepciuni”, așa cum în repetate rânduri se afirmă în aceste lucrări. Bietigheim, Württemberg


PREZENTAREA DOMNULUI


Cel care a scris această carte a căutat cu fervoare și a găsit ceea ce a căutat. A întrebat și i s-a răspuns, și de vreme ce a bătut la ușa potrivită, aceasta i s-a deschis, lui și tuturor acelora care au inima curată și bunăvoință. Dar acelora care nu caută cu inima caută, ci întotdeauna numai cu rațiunea presupusă pură, examinând și criticând, deoarece ei bat doar în coaja moartă a materiei și nu caută numele viu al eternului Dătător al tuturor darurilor, lor nu li se va da, deși vor cere, și nu li se va deschide, deși vor bate. Și aceasta întrucât Spiritul Domnului nu se revelează niciodată pe Sine prin intelectul învățaților acestei lumi, ci numai întru și prin simplitatea inimii acelora considerați săraci cu duhul de către acești învățați. Dar nu va mai fi mult și mintea învățaților din lume nu va sta prin nimic mai presus decât simplitatea celor sărmani.

Acela care va citi această carte cu umilință, recunoștință și devoțiune, va dobândi prin ea multă grație și binecuvântare și nu va da greș în a-L recunoaște pe adevăratul ei autor. Elita intelectuală nu va face totuși nici o diferență dacă îi va citi pe profetul Daniel, pe Sir Walter Scott, pe Rousseau sau pe Hegel, deoarece pentru gândirea lumească, obișnuită, totul este lumesc, iar comunicarea la un nivel mai înalt decât cel obișnuit este privită ca o fantasmagorie izvorâtă din ignoranță sau din dorința unor oameni plini de fantezie de a fi cineva, ori de a dobândi ceva pe calea misticismului, de vreme ce sunt incapabili să-și împlinească aceste năzuințe pe calea rațiunii pure, pe care ei nu o posedă.

Dar nu vă lăsați înșelați! Câți nu s-au îndoit de cele patru Evanghelii! Dar valorează ele mai puțin din această cauză în inimile celor care cred cu adevărat în Dumnezeu? De câte ori n-am fost Eu, Domnul Dătător de viață și al tuturor darurilor cu adevărat folositoare, pus la îndoială de către învățații lumii, care m-au considerat doar un om, un hipnotizator, ba chiar un înșelător, sau pur și simplu un personaj închipuit; chiar și astăzi există milioane de oameni care Mă văd astfel! Dar alte milioane au ales o altă cale.

Ei, cei care înfăptuiesc Cuvântul Meu, și nu se limitează doar să îl asculte, au înțeles în simplitatea inimilor lor că Iisus din Nazaret a fost cu mult mai mult decât ceea ce mulți învățați ai lumii au crezut despre El. De aceea, cei cărora li se adresează această carte să nu se lase influențați de judecata lumească, care acceptă numai cele ce Țin de lume, ci să asculte vocea inimii. Ei, cei simpli, vor putea avea o opinie corectă în fața bunului Dumnezeu. Mintea învățaților se va poticni adeseori. Ferice de acela care nu se va rătăci pe drumul îndoielilor!

Acela care citește această carte și o consideră de inspirație divină, dar nu-i este prea clar dacă ea vine de la un spirit înalt sau de la unul mai puțin înalt, este încă extrem de orb, iar intelectul lui acoperă cu un văl gros viziunea corectă a inimii.

Cine crede cu tărie în Mine, Îmi cunoaște desigur puterea, bunătatea și suprema înțelepciune, iar acela poate și trebuie să înțeleagă că Eu posed puterea și înțelepciunea în eternă deplinătate, și că pot să gonesc pentru totdeauna dușmanul de pe câmpul meu; pentru că Eu și Satana nu ne-am înfipt încă plugul în aceeași brazdă. Din păcate, acest lucru se întâmplă adesea atunci când este implicat intelectul egoist, pentru că fiind el însuși întunecat, el nu vede altceva decât întuneric, pretutindeni. Dar în ochii aceluia care este format și învățat întru spiritul Tatălui, totul apare diferit, întrucât adevărul pur și luminos purifică și luminează totul.

Să mai spunem că aceia care afirmă că pentru a putea accepta ideea că această carte a fost inspirată direct de Cel preaînalt, i-ar trebui mai multă simplitate, pace, o viziune mai amplă, precum și o anumită profunzime în ideologia generală pe care o prezintă (aluzie la critica unui alt celebru învățat german, nota publ.), aceia ar trebui să-și examineze ei înșiși cu multă grijă inimile, pentru a vedea dacă nu cumva chiar lor le lipsește ceea ce cred că îi lipsește Cuvântului inspirator. Ei își fac o părere despre această carte, ca și învățații europeni, fără să pătrundă în spiritul ei. Deși, pentru a exprima o părere, este în mod evident nevoie de mult mai mult decât de simpla lectură a unui capitol al cărții.

Ce anume înțeleg asemenea cititori prin simplitate? Eu cred că scrierile care, în pofida profunzimii lor nespus de misterioase pentru mintea umană limitată, sunt prezentate într-un asemenea mod încât până și copiii le-ar putea pricepe, din momentul în care știu să citească și dispun de primele rudimente în materie de scriere și aritmetică, se caracterizează într-adevăr prin simplitate. Limbajul și imaginile utilizate nu constituie neapărat o măsură a simplității, ci numai înțelegerea facilă a ceea ce este scris, de către orice ființă cu inima simplă. Orice altceva - precum scrierile învechite și stângace sau alegoriile corespunzătoare lor, vechi de câteva mii de ani -, sunt tot atât de departe de simplitate pe cât este intelectul lumesc, inferior, departe de înțelepciune. Cât despre remarca potrivit căreia cărții i-ar lipsi viziunea largă, pacea și profunzimea ideologiei generale pe care o prezintă, ele sunt cu atât mai mult prezente în această carte cu cât înțelepciunea critică și lumească își imaginează că ar lipsi; pentru că acela care poate dărui pace inimii trebuie să posede el însuși pace din belșug. Desigur, nu se poate dărui pace intelectului care nu este deloc receptiv la așa ceva, și care, de aceea, nu poate afla pacea într-o scriere, după cum nu poate afla izvorul pacea până când nu atinge cele mai mari adâncimi ale mării.

Și totuși, dacă intelectul învățaților laici s-ar umili să coboare din presupusele lui înălțimi până în cămăruța inimii, atunci el ar putea găsi, în afară de pacea propriei inimi, pacea care înainte credea că-i lipsește acestei cărți, precum și cea mai largă viziune cu putință. Dar atâta timp cât acest intelect este asemeni cocoșului de pe turla înțelepciunii lumești, sucindu-se încontinuu în toate direcțiile, după cum bate vântul, este foarte probabil ca el să nu-și găsească niciodată liniștea, și, fără ea, să nu se bucure în zbuciumatele sale înălțimi nici de viziunea largă.

Dacă crede cineva că acestei cărți îi lipsește profunzimea ideologiei, acesta trebuie să afle că Cel care a dăruit această carte nu a intenționat să dezvolte în cei care o citesc, în liniștea și simplitatea inimilor lor, o viziune complicată care, din nefericire, s-a răspândit printre prea mulți oameni, ci doar să trezească evlavia, gratitudinea, credința vie și dragostea de Dumnezeu și de oameni în inimile lor, și să le întărească pentru a dura veșnic.

În plus, aceia care citesc această carte cu o atitudine corectă, dobândesc suficientă profunzime într-o ideologie mai bună decât cea oferită de învățați, care, pe calea raționamentelor seci, nu vor atinge probabil niciodată profunzimea unei viziuni totalizatoare asupra lumii și universului. Numai în această carte poate fi găsită aceasta de către cititorul potrivit - precum și în alte lucrări care vor apărea mai târziu, în care, ca și aici, soarele nostru și toate planetele din sistemul solar, ceilalți sori și celelalte sisteme solare, vor fi revelate și descrise într-un mod suficient de comprehensibil, atât din punct de vedere material, cât și, înainte de toate, din punct de vedere spiritual.

Dacă într-o lucrare de o asemenea anvergură este prezentată cu suficient de multă claritate dezvoltarea materială, dar mai cu seamă spirituală, a tuturor lucrurilor, chiar de la începuturile creației - ceea ce înseamnă perioade de timp și stări de existență eterne -, și totuși cineva poate considera că respectivei lucrări îi lipsește profunzimea ideologiei, atunci cu adevărat nici măcar în ceruri nu se poate găsi remediul care să-i vindece pe asemenea învățați de regretabila lor miopie.

“Noi, simplii iubitori ai lui Dumnezeu - pot pe drept cuvânt să spună adevărații cititori ai acestei cărți - nu avem - cu excepția universității lui Dumnezeu absolvită în inimile noastre - nici o altă școală, nici de la Paris, nici de la Jena sau de la Gottingen, și aceasta pentru că nu am schimba pentru nimic în lume locul nostru cu cel al celebrităților înțelepciunii voastre lumești; noi preferăm viziunea noastră interioară asupra profunzimii marii și sfintei creații a lui Dumnezeu, în locul miilor de ani cheltuiți de voi într-o căutare cu ochii legați. Noi putem vedea din calendarul vostru cât de departe v-au dus aparatele și matematicile voastre, iar căile pe care le urmați nu ne sunt străine. Dar niciodată instrumentele și ecuațiile voastre nu vor putea măsura cât de departe poate pătrunde viziunea iluminatoare a unei inimi în care sălășuiește Dumnezeu”.

Așa că acela care dorește să citească această carte spre folosul sufletului său, să o citească în simplitatea plină de devotament a inimii și nu cu mintea critică a omului învățat; să fie întotdeauna un păstrător grijuliu al inimii sale, și astfel, el va găsi în această carte din plin ceea ce altul, cu o înaltă educație, din nefericire nu a găsit.

Iar acum, le dăruiesc întreaga Mea binecuvântare și grație adevăraților cititori, cei cu inima pură și bunăvoință. Amin!
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !