Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 00:47
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 27.3.2010, 02:36    Post subject: Capitolul 5 - SECRETUL CREAȚIEI Reply with quote

Capitolul 5
SECRETUL CREAȚIEI


1. Acela care are urechi de auzit, să audă, iar acela care are ochi de văzut, să vadă. Vă voi revela un mare secret din care veți putea înțelege cum Tatăl vostru preasfânt și plin de iubire se înfățișează vouă ca un frate, dându-vă posibilitatea de a-L cunoaște și de a vă bucura de El, față în față. Căci copiii trebuie să cunoască marea casă a Tatălui, pentru totdeauna.

2. Divinitatea a fost în eternitate puterea care a permis infinității să existe; Ea a fost, este și va fi infinitatea însăși. Adânc, în centrul Ei, Eu am fost în eternitate Iubirea și însăși viața Ei; dar am fost orb ca un embrion în matcă. Divinitatea însă cunoștea iubirea clocotitoare din inima Ei, și plăcându-i aceasta, a strâns-o cu putere, ca într-o îmbrățișare. Iar Iubirea devenea din ce în ce mai fierbinte, și tot mai multe straturi ale divinității o asaltau cu puterile și forțele lor colosale.

3. Apoi s-a înălțat un murmur mare, un freamăt și un vuiet, și Iubirea s-a temut și a tremurat în adânc sub apăsarea grea pe care o simțea din toate părțile. Atunci, Iubirea a devenit conștientă de Ea Însăși și sunetul din inima Ei a devenit cuvânt, iar cuvântul spunea: “Să se facă lumină!” Și flacăra din inima Iubirii arzătoare a început să strălucească, iar acea strălucire a devenit apoi lumină și s-a răspândit în toate spațiile infinității.

4. Dumnezeu a văzut marea glorie a Iubirii din El, și Iubirea a fost întărită cu puterea Divinității. Astfel, Divinitatea s-a unit cu Iubirea pentru totdeauna, iar lumina a apărut din căldura îmbrățișării lor.

5. Iubirea a văzut în Divinitate toate gloriile al căror număr nu are sfârșit, iar Divinitatea a văzut cum toate acestea se revarsă în interiorul Ei prin Iubire. Iubirea și-a văzut în Divinitate toate gândurile și s-a bucurat nespus de acestea. După aceea, Iubirea din nou s-a aprins și puterile Divinității s-au strâns în jurul Ei. Gândurile emanate de Iubire au devenit ele însele iubire, și nesfârșit era numărul lor.

6. Divinitatea a văzut cum Gloria și Iubirea Sa îi simt puterea. Și iubirea din interiorul Divinității a spus: “Să strângem iute gândurile de glorie și să le facem să iasă în afară pentru ca ele să fie libere și să Ne poată percepe; atunci, ele vor deveni conștiente de felul în care Noi le percepem pe ele și de felul în care le-am perceput mai înainte ca lumina să le lumineze formele!”

7. Apoi, Cuvântul a trecut în Divinitate și s-a făcut Iubire. Și iată, Divinitatea a vorbit întâia oară, spunând: “Așa să fie!” Atunci, o mulțime fără număr de scântei de spirit au Țâșnit libere în afara Divinității, și Iubirea s-a văzut pe Sine înmulțită de nenumărate ori și a văzut infinita Sa frumusețe în perfecțiune.

8. Totuși, toate cele ce existau nu erau încă vii și nu puteau încă percepe, căci ele nu erau decât forme fixe ale Divinității, în afara Iubirii.

9. Și iubirea a simțit compasiune pentru ele și a început să vibreze în adâncurile Ei. Această vibrație s-a înălțat în interiorul Divinității și Divinitatea a dăruit Iubirii acele creaturi captive, permițându-i să facă cu ele ce dorește. Și iată, formele neînsuflețite au căpătat viață și au început să se privească una pe alta, minunându-se și încălzindu-se la flăcările ce țâșneau din Iubirea divină, și de atunci ele au primit independența și capacitatea de a se mișca. Dar ele nu se cunoșteau încă pe ele cine sunt.

10. Atunci, Iubirea a vorbit din nou: “Să le facem să se recunoască pe ele însele, să le dăm voie să Mă cunoască pe Mine, și prin Mine, să Te cunoască pe Tine”.

11. Din nou, Cuvântul s-a înălțat la Divinitate și a răsunat în interiorul Ei, și el s-a făcut lege, iar legea este Iubirea care de atunci se revarsă asupra tuturor. Și iată, au fost la început Trei Legi, și din Trei s-au făcut șapte! Cele Trei Legi de la început au fost: Iubirea, Lumina și Divinitatea, iar cele șapte Legi au fost cele șapte spirite ale Lui Dumnezeu. Ele sunt și așa vor rămâne pentru totdeauna: 1) Iubește Iubirea. 2) Teme-te de Divinitatea care distruge, - ca nu cumva să fii distrus. 3) Iubirea dinlăuntrul tău este sfântă; așa că s-o respecți în tine și în ceilalți, după cum Divinitatea te respectă și este binevoitoare cu tine. 4) Fiecare își aparține lui însuși și-i aparține Iubirii lui Dumnezeu. Nici unul să nu se roage altcuiva. 5) Să nu-Ți ascunzi fața de altul pentru ca acesta să nu poată vedea cum este iubirea, - căci este asemeni Iubirii care te-a chemat în ființă. 6) Ce este înlăuntrul tău, este și-n afara ta, pentru ca nici o simțire să nu-Ți fie străină și să te piardă. 7) Exteriorul tău va fi reflectarea adevărată a felului în care Iubirea Divinității se privește pe Ea însăși în oglinda ta interioară; dacă nu va fi astfel, oglinda ta interioară se va sparge în bucăți și tu vei deveni o hidoșenie.

12. Apoi, Divinitatea a rostit cu glas de tunet în spațiile infinite osândirea la moarte a tuturor celor care nu respectă legea, iar ei au implorat Divinitatea pentru îndurare, cu mare teamă și cu mare dragoste pentru Iubire. Și după aceea, au ieșit în deplină libertate din Divinitate și au făcut ceea ce au dorit. Nimic nu s-a mai opus libertății lor din acel moment, căci acum ei cunoscuseră cine sunt, în libertate și în smerenie, și legea devenise acum a lor, fiind complet liberi.

13. Totuși, acum că deveniseră conștienți de marea lor putere, de măreția și splendoarea lor nespus de strălucitoare, cea dintâi din trinitatea divină, lumina Divinității, a aprins în ei dorința de a supune complet Divinitatea. Multe spirite dintre cele create s-au aprins de acest foc. Și atunci Divinitatea s-a mâniat foarte tare, și la fel și celelalte două spirite din cele trei, și ele au lăsat acest demon pradă mâniei Ei cumplite.

14. Cele două, precum și toate spiritele care au apărut din ele, și cele șapte, al căror număr era însăși reflectarea perfecțiunii, au fost găsite curate în credința și smerenia lor, și au fost primite în sferele puterii lui Dumnezeu. Și Iubirea a văzut că ele au fost găsite curate și s-a bucurat nespus. Și atunci, iată, puterea Divinității s-a înălțat în Iubire și s-a arătat mișcată de aceasta. Și întreaga creație a simțit fiorul Divinității. Iar Divinitatea și-a îndreptat către Iubire simțirea Sa, făcând ca ochii întregii creații să se deschidă în acel moment și să vadă pentru întâia oară Iubirea eternă.

15. Atunci, ființele, al căror număr nu avea sfârșit, au fost nespus de uimite și o mare bucurie le-a cuprins, căci ele văzuseră puterea lui Dumnezeu în Iubire, și văzuseră, de asemenea, că și în ele exista iubire, deci exista putere, iar această putere era cea care le chemase în ființă. Ele se recunoscuseră pe ele însele, recunoscuseră Iubirea și pe Dumnezeu.

16. Acum, Divinitatea a fost din nou mișcată și toate creaturile s-au temut. Iubirea a văzut teama lor și a văzut că aceasta era bună. Iar teama lor a devenit supunere, și supunerea a devenit smerenie, și smerenia a fost iubirea lor. Iar iubirea a devenit legea lor, și legea a devenit eterna lor libertate, și libertatea a devenit viața lor, iar viața a fost eterna beatitudine.

17. Și iată că acum Iubirea eternă le-a vorbit și ele au înțeles Cuvântul! Limbile lor s-au dezlegat și primul cuvânt pe care buzele lor l-au rostit a fost iubire. Și Divinității i-a plăcut sunetul vorbirii lor și s-a înfiorat de iubire ascultându-le glasul. Acest fior a luat formă în interiorul creației, și forma lui a devenit sunet, și sunetul a fost cel de-al doilea cuvânt - Dumnezeu.

18. Și numai acum creaturile au fost perfecte. Iar Iubirea le-a spus lor: “Cel dintâi creat dintre voi a fost pierdut. De aceea, voi lua Eu locul lui și voi rămâne printre voi pentru totdeauna”.

19. Atunci din nou limbile lor s-au dezlegat, și ele au căzut în genunchi și s-au închinat Iubirii.

20. Și acum Iubirea privea tot ceea ce Dumnezeu crease prin Ea și Ea crease prin Dumnezeu. Și a simțit Iubirea compasiune pentru cel pierdut, iar Divinitatea s-a cutremurat în adâncul Ei, și atunci un tunet mare a răsunat în toate spațiile infinității lui Dumnezeu. Tunetul a pătruns adânc în inima Iubirii eterne, astfel că singură Iubirea a înțeles ce spunea acest tunet. Și tunetul a devenit cuvânt în interiorul Ei, iar acest cuvânt a spus: “Îți dăruiesc toată puterea; fă ceea ce dorești și spune: „Așa să fie!‟, și așa va fi”.

21. Și atunci, Iubirea s-a înfiorat în inima Ei și întâia lacrimă a curs din ochiul Iubirii eterne, iar această primă lacrimă revărsată din inima Divinității a fost și va fi pentru totdeauna numită COMPASIUNE.

22. Această lacrimă a devenit o apă mare, care s-a revărsat în spațiul infinit și în cele mai profunde adâncuri ale Divinității, și ea a îmblânzit focul mâniei lui Dumnezeu.

23. Și atunci, Spiritul lui Dumnezeu, în puterea Sa, s-a mișcat ușor peste ape, și apele s-au despărțit. Iar Dumnezeu i-a vorbit Iubirii Sale, și Iubirea Sa era însuși Cuvântul. Cuvântul a coborât în adâncurile extreme, plutind peste ape, iar apele s-au despărțit în picături mari și mici, care s-au răspândit în toate spațiile infinității. Și erau atâtea picături câte spirite se pierduseră, adică nesfârșit era numărul lor.

24. Iar ultima picătură a rămas în adâncul apelor, în straturile cele mai profunde ale compasiunii, ea nu s-a împrăștiat ca celelalte. Acolo unde a rămas, ea a fost menită să fie chiar inima Iubirii eterne și scena celor mai mari înfăptuiri ale acesteia.

25. Și iată, această ultimă picătură a devenit planeta Pământ, pe care tu și frații tăi locuiți. Iar celelalte picături s-au transformat în nenumărați sori, planete și felurite alte corpuri cerești. Și astfel, au luat ființă cerul și stelele, soarele și luna, pământul cu uscatul și apele sale.

26. Ridică-ți acum ochii și privește: vei înțelege minunile Iubirii eterne! Tu poți vedea în orice clipă strălucirea soarelui, lumina lunii și licărirea stelelor din diferite constelații, care poartă numele semnelor zodiacale. Poți vedea, de asemenea, marea varietate de forme ale celor trei regnuri existente pe Pământ. Dar nici una dintre aceste fărâme ale creației nu a pătruns până acum în înțelegerea naturii radiației solare și a apariției soarelui, a strălucirii lunii, a licăririi stelelor și a imensei varietăți de constelații, ori a structurii Pământului*.

27. Însă, pentru că sunteți copiii Mei, voi trebuie să cunoașteți toate aceste frumuseți, căci Tatăl vostru preasfânt și plin de iubire vi le-a dăruit tocmai spre a-L recunoaște, spre a-L iubi mai presus decât orice, și spre a vă iubi unii pe alții așa cum Tatăl vă iubește pe voi toți.

28. Când au luat ființă sorii și planetele lor, prin eterna și infinita compasiune și iubire ale lui Dumnezeu, ei nu aveau nici căldură, nici lumină, nici strălucire, pentru că atunci era încă o noapte adâncă pe sorii, planetele și lunile create. Dar în centrul sorilor, Iubirea eternă a trimis o scânteie din grația Sa, și această scânteie - mai iute ca fulgerul – a împrăștiat întunericul și a făcut ca sorii să strălucească, iar strălucirea lor va dura atâta cât scânteia de grație divină nu le va fi luată.

29. Și atunci, planetele și lunile au început și ele să strălucească, și au fost împărțite sorilor, atâtea câte trebuia pentru fiecare soare. Și Iubirea a suflat duh asupra lor, prin puterea și slava Divinității. Lumina a vibrat atunci în interiorul sorilor, mările s-au revărsat peste maluri și aerul s-a mișcat peste planete și a adiat asupra lor, așa cum Spiritul lui Dumnezeu s-a mișcat peste apele compasiunii. Lunile au răsărit deasupra pământurilor cărora le-au fost date și au rămas deasupra lor ca fructele într-un copac, apoi au prins a se roti în jurul acestora în cercuri largi, fiindu-le de atunci însoțitori permanenți. Iar acolo unde erau mai multe luni, ele au primit fiecare câte o orbită fixă de rotație, ca semn al dragostei Tatălui pentru copiii Lui, care pot cu toții să-i vadă fața, fiecare tot atât de mult. La fel văd lunile fețele pământurilor lor, și nu se pot întoarce niciodată de pe orbitele pe care le-au primit, spre a nu-și distruge reciproc structurile de lumină.

30. Căci, vedeți voi, lunile nu sunt solide, ci poroase, așa cum este spuma mării atunci când se întărește și capătă o aparență solidă. Ele sunt neroditoare și lipsite de apă. Aerul pământurilor este pentru ele la fel de greu ca apa, iar aerul lor este precum eterul dintre pământuri și sori. Iar ele au fost create spre a primi spiritele materiei și a le păstra până ce acestea își dovedesc statornicia, se maturizează și devin apte să primească grația divină.

31. Partea solidă a pământurilor este partea ce corespunde mâniei Divinității, îmblânzită prin compasiune, care acum încătușează spiritele celor rătăciți. Ei vor fi ținuți captivi în pământuri (n.n. în materie) până ce va veni vremea ca - pe neașteptate - să fie eliberați din strânsoarea lor și să primească o altă legătură în materie, mai puțin strânsă, însă suficient de puternică pentru a-i Ține captivi încă, și din care vor putea ieși la lumină atunci când Iubirea eternă îi va trezi din nou. Apele mărilor și râurilor sunt pline de asemenea spirite care învață în acel mediu umilința, și aerul, de asemenea, este plin de ele, căci în aer ele se purifică. Iubirea eternă este prezentă în fiecare formă; cu toate acestea, mânia Divinității a fost numai îmblânzită, nu și stinsă pentru totdeauna.

32. Luați acum aminte: în centrul soarelui există o scânteie de grație care dă lumină prin intermediul focului mâniei lui Dumnezeu. În centrul Pământului există însă o scânteie din mânia lui Dumnezeu, sub forma unui balaur de foc, care Ține în captivitatea trainică a pietrei hoardele de demoni ce urmează să străbată mai întâi apele compasiunii, atunci când le va veni timpul să fie eliberați, pentru a încerca a doua oară să dobândească libertatea și viața eternă. Iar acum puteți înțelege misterul existenței voastre și minunea marii iubiri pe care Puterea eternă v-o poartă, căci Ea vă permite să renașteți de mai multe ori, astfel ca cei pierduți să fie recuperați și să primească viața eternă, libertatea, legea, iubirea și lumina. Iată de ce am vrut să cunoașteți toate aceste lucruri, pentru că ele vă pot face să înțelegeți cât de imensă este Iubirea eternă, dacă Ea tolerează atât de multe și înfăptuiește asemenea minuni pentru voi, ființe îndărătnice.

33. Prin suflarea duhului compasiunii, Iubirea a făcut ca planetele să se rotească în jurul sorilor lor și în jurul propriilor axe, spre a le arăta copiilor Ei că, în tot ceea ce fac, ei trebuie să urmeze exemplul acestora. Cei slabi să fie asemeni lunilor, cei puternici asemeni pământurilor, iar cei renăscuți să fie asemeni sorilor. Cei slabi vor vedea tăria Iubirii care nu-i abandonează niciodată dacă, asemeni lunilor, ei își întorc statornic fața către Ea, rotindu-se în jurul Ei în cercuri mici, chiar dacă puterea Ei este prezentă într-o sferă foarte mare. Iar cei puternici vor fi asemeni pământurilor care se rotesc independent, pregătindu-se să fie gata în orice clipă să primească, prin grația Iubirii, lumina și căldura. Prin puterea Ei interioară, Iubirea le dăruiește acestora lumina, căldura și viața, care vor produce fructe de tot felul. Aceste fructe îi vor hrăni pe cei slabi, îi vor însufleți pe cei întrupați și-i vor încânta pe cei renăscuți. Iar cei renăscuți din apele compasiunii Iubirii, în ființa cărora grația se manifestă plenar, vor fi asemeni sorilor. Lumina lor va străluci pretutindeni, și căldura lor îi va reînvia pe cei slabi și-i va stimula pe cei puternici să îi hrănească, căci, între copiii unuia și aceluiași Tată, trebuie să existe o frăție adevărată.

34. Priviți acum și mai profund și veți vedea de ce am rânduit Eu astfel lucrurile! Iată, luna are multe pete și zone întunecate, pământul are calote polare înghețate, munții înalți, văi adânci, izvoare, râuri, lacuri, mări și oceane; iar soarele are pete mari și mici. Toate acestea sunt efectele iubirii și grației, sau - altfel spus - ale căldurii și luminii care, în esență, nu sunt altceva decât manifestarea Iubirii eterne și a puterii Divinității. Priviți acum luna și pe cel slab, observați cât de mare este asemănarea dintre ei; astfel, vi se va revela natura lunară. Priviți acum pe cel puternic și lucrările lui; veți înțelege natura pământului. Căci, de la un pol la altul, pământul este liniștea adâncă a spiritului iubirii îndreptându-se către Iubire, iar rostul lui este acela de a permite deplasarea, conform ordinii prestabilite, a tot ceea ce înconjoară acest spirit, către scopul comun: conservarea. Totul depinde de această liniște; nimic nu se poate realiza fără ea, iar acela care nu este asemeni polilor Pământului, nu va putea niciodată să pătrundă în universul lui interior, așa cum face axa care unește cei doi poli. Iubirea voastră trebuie să fie rece ca gheața polară, pentru a vă permite să absorbiți toată căldura iubirii divine. Căci ceea ce este deja fierbinte nu mai poate primi căldură, și numai ceea ce este rece, în liniștea sa adâncă, poate să absoarbă complet căldura și să o trimită apoi cu putere în toate zonele vieții. Acela care absoarbe căldura, care este însăși Iubirea lui Dumnezeu, și nu îi permite după aceea să curgă prin el mai departe, este un avar ce va fi distrus de aceasta, așa cum este topită gheața de căldura focului. Dar acela care o primește precum polii pământului și îi permite apoi să curgă către tot ceea ce îl înconjoară, fie acestea aproape sau departe, este cu totul în acord cu voia Celui Sfânt, de la care vine iubirea.

35. Această iubire va face multe roade, ea se va înălța către lumina grației și va privi în permanență în profunzimile nemărginite ale Divinității - așa cum polii Pământului privesc în spațiile infinite ale creației Iubirii lui Dumnezeu. Cu ochii larg deschiși, ea va absorbi razele proaspete venite din spațiile infinite în care nenumăratele ființe ale compasiunii se deplasează, fiecare după natura ei, și se va scălda în beatitudinea Iubirii eterne. Așa cum polii Pământului sunt strălucitori, la fel iubirea îndreptată către Iubire se va aprinde și va deveni ea însăși strălucitoare ca un soare.

36. Acela care rămâne constant în centrul iubirii iluminatoare, care este grația, va avea spatele ca o coloană fierbinte de iubire, așa cum Pământul are axa polară, ochii lui vor străluci de înțelegere, așa cum strălucesc polii Pământului, brațele lui se vor mișca precum râurile, iazurile și izvoarele, iar faptele sale vor curge către mările compasiunii divine, a căror sare este grația și înțelegerea Iubirii eterne și a vieții veșnice.

37. Ei bine, iată, v-am dat cheia cu care puteți dezlega taina Pământului care vă poartă.

(* - Vezi și „Pământul”, revelație primită de Jakob Lorber, n.r.)
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !