Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 20:56
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 27.3.2010, 23:15    Post subject: Capitolul 8 - CĂDEREA Reply with quote

Capitolul 8
CĂDEREA


1. După aceea, Iubirea eternă și-a acoperit chipul și s-a retras pentru o anumită perioadă de timp, în acord cu numărul ordinii eterne, redevenind oarbă în adâncul compasiunii Ei. Ea nu dorea, și chiar nu putea, să știe ce vor face noile creaturi cu libertatea lor, pe care judecata Divinității a hotărât să o supună unui test pe parcursul unei scurte șederi pe Pământ. Locul dăruit lor spre locuință a fost o vale ca o grădină, situată pe partea cu sol ferm a Pământului, care s-a numit Paradis. Acesta a fost locul unde mai târziu a curs lapte și miere, și locul marilor înfăptuiri ale Iubirii eterne, numit pentru totdeauna - “Bethleem”. Acolo, Cuvântul etern s-a întrupat și a văzut pentru prima oară lumina grației Sale strălucind deasupra picăturii compasiunii divine, mai intens decât soarele, luna și toate stelele.

2. Mânia Divinității, care voia să pună libertatea lui Adam și Eva la încercare, a născut în ei dorința și a făcut-o să crească conform unor rațiuni numai de Ea cunoscute. Iată cum a fost: în acea grădină se găsea un pom care făcea cele mai frumoase roade, iar Eva a simțit deodată o mare dorință de a gusta din ele. Ea i-a spus lui Adam: “Uite, Adam, mie îmi este tare poftă de fructele acestea. Dacă vrei, voi lua unul, îl voi gusta și pe urmă Ți-l voi da Ție, ca primul dar din mâinile mele”.

3. Iar Adam a tăcut, cugetând la vorbele Evei. Atunci, o voce interioară, care era sfântă, căci venea chiar de la Divinitatea dinlăuntrul lui, i-a spus: “De vei mânca fructul acestui copac, vei muri!” Adam s-a speriat foarte tare și nu a putut să-i răspundă iubitei sale Eva.

4. Iar în Eva dorința devenea tot mai mare. Ea a întins mâna și a rupt un măr din acel pom. Aceasta l-a întristat foarte tare pe Adam, căci el știa acum că Eva a fost necredincioasă inimii lui. El i-a spus:

5. “Eva, Eva, ce-ai făcut! Noi nu am fost încă binecuvântați de Domnul vieții, tăriei și puterii. Tu Ții în mână fructul morții; aruncă-l departe de tine, ca să nu murim atunci când vom apărea goi în fața Domnului dreptății!”

6. Spusele lui Adam au speriat-o foarte tare pe Eva și atunci ea și-a înfrânat pofta, lăsând să cadă la pământ mărul pe care îl Ținea în mână. Adam s-a bucurat mult de aceasta, pe de o parte pentru că Eva s-a eliberat de dorință, și pe de altă parte pentru că el însuși a scăpat din cursa mortală în care Eva era cât pe ce să îl atragă.

7. Dar dorința pe care Eva a smuls-o din inima ei și a lăsat-o să cadă la pământ, a luat - prin puterea osândei mâniei Divinității - forma unui șarpe mare; acesta a apucat mărul cu fălcile, s-a târât în copac, răsucindu-se în jurul trunchiului lui și în jurul fiecărei crenguțe, de la rădăcină până la vârf, și a Țintuit-o pe Eva cu privirea. Eva l-a văzut și a rămas cu ochii pironiți în ochii lui. Prin ea, Adam a devenit de asemenea conștient de existența șarpelui, deși el încă nu-l vedea.

8. Eva s-a apropiat de șarpe și s-a uitat cu mare încântare la mișcările seducătoare pe care acesta le făcea în jurul copacului, și la culorile opalescente ale pielii lui reci și solzoase.

9. Șarpele s-a apropiat și a pus mărul pe genunchiul Evei, care acum se așezase, a ridicat capul și i-a vorbit astfel:

10. “Eva, privește-ți fiica pe care tu ai aruncat-o la pământ, uită-te cum se răsucește în jurul copacului dorinței tale. Nu respinge acest mic dar pe care l-am pus acum pe genunchiul tău, ci gustă fără teamă din fructul iubirii. Căci nu numai că nu vei muri, dar vei dobândi cunoașterea întregii vieți a acelui Dumnezeu de care tu te temi crezând că este puternic, când de fapt el este mai slab decât tine!” Limba șarpelui s-a desfăcut în două și a devenit mai ascuțită decât o săgeată. Șarpele și-a culcat apoi capul pe pieptul Evei ca un copil care vrea să sugă, dar în loc să sugă, și-a înfipt colții veninoși în sânul Evei și atunci Eva s-a recunoscut pe ea în șarpe.

11. Adam a văzut că lângă copac se petrece ceva, și, apropiindu-se, a fost foarte încântat de înfățișarea noii Eve, fără să-și dea seama că nu era decât un șarpe. Și iată, atunci când dorința s-a aprins în el, sub forma poftei trupești pentru acea a doua Eva, el a luat fructul de pe genunchiul ei și l-a mâncat, trădându-și iubirea. În plăcerea resimțită atunci, el s-a recunoscut ca fiind Cel Dintâi, cel care, din cauza orgoliului său nemăsurat și a iubirii oarbe de sine, pierduse împărăția luminii și a Iubirii eterne, și căzuse pradă mâniei Divinității, care l-a osândit fără milă la moartea veșnică.

12. După ce și-a dat seama cine a devenit, și prin el, și înșelătoarea Evă, o mare părere de rău s-a înălțat în pieptul lui. Eva s-a rușinat când a devenit conștientă de goliciunea ei și s-a acoperit îngrozită cu frunze de smochin. Adam, de asemenea, a întins mâna să rupă frunze cu care să-și acopere goliciunea, și apoi s-a ascuns într-o peșteră, vărsând lacrimi amare de durere. Singură și copleșită de vina de a-l fi sedus pe Adam, Eva s-a ascuns plângând după o tufă de mărăcini.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !