Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 23.1.2020, 17:14
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 27.3.2010, 23:47    Post subject: Capitolul 13 - IZGONIREA DIN PARADIS Reply with quote

Capitolul 13
IZGONIREA DIN PARADIS


1. Să ne întoarcem acum la Adam și Eva, și să vedem cum și-au condus viețile ei și urmașii lor, sub ochii atotvăzători ai sfințeniei lui Iehova. Iată că după o scurtă perioadă, care după timpul vostru ar însemna în jur de treizeci de rotații complete ale Pământului în jurul Soarelui, numite de voi ani, Adam și Eva trăiau împreună cu urmașii lor binecuvântați, al căror număr era același cu numărul anilor care trecuseră. Singurul care nu era binecuvântat era Cain.

2. Și iată ce s-a întâmplat mai departe. Ziua Domnului era o zi hotărâtă în inima lui Adam ca zi de odihnă a Înseși Iubirii eterne. Ea fusese confirmată ca atare mai târziu de către îngerul Domnului, care îi amintise în câteva ocazii faptele mărețe ale Iubirii pline de compasiune, și care îi spusese că este necesar ca în acea zi să contemple cu profund respect infinita sfințenie a lui Dumnezeu, bunul lui Părinte. În acea zi, Adam hoinărea singur prin natură și admira frumusețea lumii, care i se părea imensă. Toate gândurile lui erau îndreptate către Dumnezeu.

3. Absorbit în contemplație, el a ajuns pe marginea unui râu mare. Numele lui era “Eheura”, sau “Amintește-ți Timpul lui Iehova” - iar numele acesta îi era dat de rostirea apei râului în curgerea ei. Dar Adam, adâncit în gânduri lumești, nu a înțeles glasul râului.

4. Cum mergea el așa pe mal, piciorul stâng i s-a agățat de o plantă târâtoare care traversa cărarea și se răsucea apoi în jurul unui copac gros. Atunci, el s-a simțit deodată apăsat de o mare greutate și o senzație necunoscută i-a cuprins trupul. Era durerea. Necăjit pe plantă, s-a uitat furios la ea și a întrebat-o de ce nu-și cunoaște stăpânul.

5. Planta i-a răspuns: “Nu, nu te cunosc”.

6. Atunci Adam, la rândul lui, s-a uitat mai bine la plantă și nici el nu a recunoscut-o. A întrebat iarăși: “Care este numele tău și la ce folosești tu?”

7. În acel moment, o boare de vânt a prins a adia printre frunzele ei, și Adam ia înțeles șoapta care spunea: “Culege boabele de pe ramurile mele, strivește-le și bea-le sucul. Atunci vei afla care este numele meu și la ce anume folosesc”.

8. Iar Adam, orbit de gândurile lui lumești, a uitat că aceea era ziua Domnului și a făcut ceea ce i-a spus planta să facă. A luat câteva boabe, le-a strivit și a văzut că erau foarte dulci. Această nouă descoperire i-a plăcut tare mult, și chiar s-a supărat pe înger că nu i-a arătat de la început această plantă cu boabele ei atât de bune.

9. A cules după aceea mulți ciorchini cu asemenea boabe și i-a adus acasă, unde a ajuns când soarele era la apus.

10. Eva, împreună cu Cain, i-au ieșit în întâmpinare și l-au ajutat să-și ducă povara. Ei au fost singurii care și-au făcut griji întreaga zi pentru Adam, întrebându-se unde s-o fi dus. Ceilalți știau că aceea este ziua Domnului și că nu se cuvine să-și facă griji într-o asemenea zi pentru Adam, tatăl trupurilor lor, căci ei erau copiii binecuvântați și toate gândurile lor erau îndreptate către Dumnezeu și către Iubirea eternă. Adam le-a povestit despre noua lui descoperire, iar Eva a fost foarte încântată, și numaidecât s-a și apucat de treabă, făcând cu ajutorul lui Cain ceea ce i-a sfătuit planta să facă.

11. Pe urmă, Adam a luat primul să bea din zeama acelor boabe și a spus: “Să vedem cum le spune și la ce sunt ele bune”.

12. Și a băut cu lăcomie acel suc, apoi i-a dat Evei și lui Cain, și în final și celorlalți, cu excepția lui Abel care nu era de față, căci focul de pe altarul pe care îl ridicase pentru a-i aduce jertfă iubirii și sfințeniei lui Iehova încă mai ardea.

13. Iar Adam, Eva și toți care au băut acel suc s-au îmbătat și au fost copleșiți de dorința arzătoare a cărnii, comițând de-a valma păcat trupesc, în timp ce Abel se ruga pe altarul lui Iehova.

14. Când au terminat de păcătuit, uitând cu desăvârșire în beția lor de Dumnezeu și de porunca de a-și oferi inimile, îngerul cu sabia de foc a apărut mai întâi în fața lui Abel și i-a spus cu blândețe:

15. “Lui Iehova i-a plăcut jertfa ta, și de aceea te-a ales pe tine pentru a-i salva pe frații, surorile și părinții tăi de la pieire, din cauză că ei, în ziua Domnului, au uitat de Dumnezeu și și-au coborât inimile spre pământ, neputând să mai primească din cauza aceasta binecuvântarea, care - conform ordinii prestabilite - se revarsă în această zi din înalt în tot spațiul infinit.

16. Așa că am redevenit vizibil, întâi și-ntâi ca să adun jertfa ta în vasul grației și compasiunii, care este Fiul etern din Tatăl, și să o prezint feței Sale preasfinte. Dar mai întâi de aceasta, trebuie să-i pedepsesc pe cei care au încălcat legea iubirii și poruncile grației sfinte, să iau de la ei o mare parte din darurile care li s-au dat, să-i lovesc cu orbirea și să-i alung din Paradis.

17. Părăsește-ți acum altarul sacrificial, vino în stânga mea, așa încât mâna dreaptă să-mi rămână liberă pentru a-i pedepsi pe păcătoși, și urmează-mă în casa păcatului. Când îi voi trezi din beție și dezmăț, și când, văzându-mă cu sabia dreptății în mână, vor fugi înspăimântați, urmează-i ca și cum ai fi la fel ca ei. Dar tu păstrează pentru părinții trupului tău o mică parte din darurile pe care ei le-au pierdut, căci acestea le vor fi de mare ajutor atunci când, osteniți și înlăcrimați, vor cădea la pământ pe o câmpie îndepărtată numit㠄Eulalia‟ sau „Pământul Refugiului‟. Pe acea câmpie tu vei înălța un altar ca acesta de aici, pe care îl vei Ține aprins chiar și sub apele care într-o zi vor potopi Pământul. Atunci, acea vale se va preschimba într-un munte necălcat de picior de muritor, până la venirea Marilor Timpuri, când el își va înclina piscul spre o vale care se va numi „Bethleem‟, sau micul oraș al marelui rege. Acest oraș va fi într-o zi cel mai mare de pe Pământ. Lumina lui va străluci mai tare decât lumina spiritelor tuturor sorilor. Pe acel altar nou, tu vei arde jertfele pentru Domnul, aduse din toate împărățiile Pământului, pentru a-i ușura de păcate pe cei care au păcătuit, pentru a-i întări pe cei pedepsiți și pentru a-i mângâia pe cei în suferință”.

18. Când îngerul a terminat ceea ce avea de spus, s-a ridicat și a pășit solemn, împreună cu Abel, spre locuința lui Adam, care era rotundă și foarte spațioasă, în acord cu puterea stăpânului. Locuința era formată din cedri înalți care creșteau liber, așezați în cerc, și semăna cu templul lui Solomon. Ea se găsea aproape de peștera în care se căise cândva Adam și de tufa de mărăcini în dosul căreia jelise Eva, și avea două intrări, una strâmtă orientată spre est, și una largă orientată spre vest.

19. Și era miezul nopții atunci când îngerul Domnului, împreună cu Abel, a ajuns la intrarea dinspre est.

20. Când Abel a pus piciorul pe prag, a început să plângă de mila familiei sale, asupra căreia știa prea bine ce urgie avea să se abată.

21. Atunci îngerul i-a spus cu voce blândă: “Nu plânge, Abel, fiu binecuvântat de grația divină, ci fă ceea ce Iubirea eternă te-a învățat prin mine să faci. Și să nu te temi de glasul de tunet cu care îi voi osândi pe acești păcătoși care dorm”.

22. Iar Abel a făcut așa cum i-a spus îngerul și a văzut cum asupra alor lui s-a abătut mânia înspăimântătoare a îngerului. Acesta a strigat cu putere:

23. “Ridică-te, Adam, adu-Ți aminte ce-ai făcut și pleacă din acest loc, căci nu mai poți rămâne aici. Ai pierdut Paradisul până la venirea marilor Timpuri, atât pentru tine, cât și pentru toți urmașii tăi. Prin păcatul de a fi uitat de Ziua Domnului și de a te fi îmbătat cu sucul acestei plante, ai pierdut și o mare parte din darurile pe care le-ai avut. Planta aceasta nu este altceva decât o nouă scorneală a șarpelui, cu scopul de a-ți răpi libertatea, de a-ți înlănțui picioarele și de a-ți sminti mințile, pentru ca tu să-L uiți pe Dumnezeu și să adormi în mare păcat.

24. Așa că pleacă unde vei vrea, departe de fața Domnului. Însă oriunde te vei duce, te vei întâlni din plin cu mânia dreaptă a lui Dumnezeu, în timp ce partea ta de iubire Ți se va da cu picătura”.

25. Adam s-a ridicat atunci împreună cu Eva și cu toți ceilalți care au adormit după ce s-au îmbătat cu sucul plantei șarpelui, și ei au fost izgoniți din Paradis cu toții, mai puțin Abel, care își păstrase cumpătul, nu gustase din băutura otrăvită și își amintise de Ziua Domnului (așa cum trebuie să faceți și voi, de asemenea, fiind copiii adevărați ai Tatălui preabun și preasfânt, întocmai ca și Mine; trebuie să vă amintiți în mod constant de ziua de Sabat și să știți că ea este cu adevărat ziua Domnului, iar atunci să faceți precum v-am învățat).

26. Când Adam a văzut îngerul, a fost, la fel ca și urmașii lui, într-atât de speriat încât nu a putut să rostească măcar un cuvânt în apărarea lui. Era încremenit de frică, căci abia atunci își dăduse seama ce făcuse el înaintea lui Iehova, și împreună cu el, tot neamul lui.

27. S-a aruncat la picioarele îngerului lui Dumnezeu, a plâns și a implorat îndurarea, căci sabia de foc îi deschisese ochii, și el recunoscuse în înspăimântătoarea ei lumină dreapta pedeapsă pentru păcatul uriaș și de nespus în care căzuse datorită neatenției lui.

28. Dar îngerul era orb și surd la rugămințile lui Adam, așa cum îi poruncise Iubirea Tatălui, și a vorbit cu vocea de tunet pe care i-o dădea puterea lui Iehova.

29. “Nu există îndurare în osândă și libertate în judecată. Așa că du-te, îndeplinește-ți pedeapsa, altminteri osândele lui Iehova te vor ajunge din urmă. Căci recompensa justiției este pedeapsa. Acela care o acceptă și o consideră pe drept, mai poate încă aștepta compasiune, dar acela care se opune justiției și consecințelor ei, este un trădător al sacralității inviolabile a lui Dumnezeu. El va fi supus judecății lui Dumnezeu, unde nu mai există nici o libertate, ci doar închisoarea eternă în mânia Divinității.

30. Mergi dar, plângi și imploră. Du-te acolo unde te vor purta picioarele. Și acolo unde vor refuza să te mai servească, acolo să rămâi. Plângi, imploră și roagă-te să nu pieri împreună cu Eva și cu toți ceilalți”.

31. Atunci Adam s-a ridicat din nou și a vrut să plece, așa cum i-a poruncit Dumnezeu prin îngerul Lui, dar îi era cu neputință să se miște, căci picioarele îi erau înțepenite. Și a început să tremure din toate încheieturile de frica judecății lui Dumnezeu, cu care îl amenințase îngerul.

32. Și Adam din nou a căzut la picioarele lui, plângând și strigând: “Doamne, Atotputernice și Mărite Dumnezeu, în marea glorie a sfințeniei Tale, nu-Ți închide în inimă infinita Ta iubire și compasiune față de mine, care sunt atât de slab în fața Ta. Dă-mi atâta putere câtă îmi trebuie ca să pot fugi din fața judecății Tale, pentru ca aceasta să nu mă ajungă. O, Doamne, stăpân al tuturor creaturilor, ascultă-mi ruga!”

33. Și iată, Iubirea eternă i-a vorbit atunci lui Abel prin gura îngerului, așa cum Eu vorbesc acum prin tine:

34. “Abel, iată-l pe tatăl trupului tău; ajută-l. Și iat-o pe Eva, mama trupului tău, cum se stinge căzută la pământ. Ridică-i pe amândoi și pe toți ceilalți, și întărește-i pentru călătoria care îi așteaptă. Bunului și preasfântului Părinte îi va plăcea dacă tu le vei arăta iubire tatălui și mamei trupului tău, precum și surorilor și fraților tăi, indiferent dacă ei au fost sau nu binecuvântați. Căci tu îi poți întări cu puterea ta, și belșugul de grație care este cu tine s-ar putea revărsa și asupra lor. Condu-i cu răbdare și iubire filială și frățească la locul pe care Ți-l voi arăta pentru ei.

35. Ajunși acolo, lasă-i să se odihnească, iar tu concentrează-ți întreaga ființă asupra Mea, căci Eu te voi înzestra cu o mare putere, pentru a-i putea apoi întări pe părinții tăi, atât cât au nevoie, și pentru a-și reînsufleți frații și surorile, de asemenea după nevoile și posibilitățile lor. Acum fă ceea ce Ți-am poruncit, și fă-o cu iubire și cu ascultare față de Mine”.

36. Piosul Abel s-a simțit atunci copleșit de o mare iubire și compasiune, a căzut în genunchi și i-a mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii, înecându-se în lacrimi. După aceea, întărit de puterea venită de sus, i-a luat de mână pe părinții lui și a făcut ceea ce marea iubire a lui Dumnezeu i-a poruncit.

37. Când Adam a văzut că Abel îi ajută pe frații și pe mama lui, și îl ajută și pe el, a spus adânc mișcat: “O, fiul meu mult iubit, tu ai venit să-mi fii alături în marea mea nenorocire. Primește deci binecuvântarea mea, în semn de mulțumire și de consolare pentru faptul că noi, tatăl și mama ta, suntem atât de slabi.

38. Și pentru că tu ești încă vrednic înaintea sfântului Părinte, mulțumește-i tu pentru mine și pentru noi toți, cei care ne-am dovedit nevrednici de numele Lui, cel mai sfânt cu putință.

39. Iar acum să plecăm, căci aceasta este voia Domnului”.

40. Și iată, îngerul a învârtit sabia dreptății, iar ei au plecat în mare grabă și au mers, au mers, zi și noapte, fără odihnă.

41. Au ajuns pe urmă la acea câmpie despre care am mai vorbit, când soarele arzător se găsea exact deasupra capetelor lor. Nicăieri unde vedeai cu ochii nu era un fir de iarbă, nici copac, nici tufiș, ci numai pământul gol. Adam și Eva, împreună cu copiii lor, extenuați complet și ei, au căzut din picioare în acest loc și au adormit pe țărâna fierbinte, sleiți de puteri. Înțepeniți în somnul lor adânc, ei de fapt alunecau în inconștiență, ceea ce era o nouă capcană în care slăbiciunea lor îi atrăgea.

42. Atunci, îngerul Domnului, cel care îi alungase din Paradis, a venit în fața lui Abel, care, plin de putere și de prospețime, rămăsese în picioare când toți ceilalți căzuseră, și i-a spus:

43. “Abel, iată, dintre toate sacrificiile pe care tu le-ai făcut pentru Dumnezeu Cel Sfânt, în marea curățenie a inimii tale, acesta este cel mai mare și totodată cel mai plăcut Domnului. Ia această sabie a dreptății, așa cum voiește El, din mâna fratelui tău din înalt - căci noi doi suntem copiii aceluiași Părinte preasfânt - și folosește-o după cum te învață puterea și înțelepciunea iubirii, spre binele neamului tău. Redă vieții puterea pierdută, prin intermediul fraților tăi, readu pe Pământ iubirea din Iubirea Tatălui preasfânt și aprinde din nou în inimile lor flacăra fricii drepte de Dumnezeu. Eu nu te voi părăsi, îți voi fi mereu alături, însă voi rămâne nevăzut. Dacă tu vei dori să mă vezi, mult iubitul meu frate, atunci voi sta în fața ta, gata oricând să te ajut să împlinești voia Domnului.

44. Căci iată, dreptul de-a mânui această sabie semnifică deplina ta libertate, întocmai ca și a mea, și faptul că voia Domnului a devenit acum voia ta. El te-a ridicat mai presus de toate legile și toate poruncile Sale, care au devenit acum ale tale. Tu ești din acest moment, ca și mine, un fiu nemuritor al iubirii Tatălui preasfânt, în împărăția pură a luminii spiritelor libere.

45. Iar acum, fă cu părinții și cu frații trupului tău ceea ce-Ți spun iubirea și înțelepciunea ta!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !