Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 02:36
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 27.3.2010, 23:56    Post subject: Capitolul 15 - MĂRTURISIREA LUI CAIN Reply with quote

Capitolul 15
MĂRTURISIREA LUI CAIN


1. După ce Cain a făcut ce a făcut, piosul său frate, Abel, l-a urmat și i-a vorbit astfel, în numele Iubirii eterne:

2. “O, frate, de ce ai mâncat carnea șarpelui, când există atâtea fructe cu care ți-ai fi putut potoli foamea? Tatăl nostru, Adam, a băut zeama acelei plante fără să știe că chiar șarpele i-a pregătit-o, cu viclenie și meșteșug, pentru că, în infinita lui răutate, el dorea să îl distrugă pe tatăl nostru, împreună cu toți urmașii lui. Din această cauză a ajuns el să păcătuiască în fața Domnului dreptății, și toți ceilalți au devenit păcătoși prin el. Chiar și eu m-am împovărat cu greutatea vinei înaintea lui Dumnezeu, și a trebuit să ispășesc acest păcat la fel ca voi toți, cei care ați băut din băutura pierzaniei. Am părăsit Paradisul la fel ca voi, și am luat asupra trupului meu sarcina vieților voastre, și asupra sufletului meu binecuvântările spirituale cuvenite vouă, astfel încât greutatea pe care o duc eu este de două ori mai mare.

3. Iar tu mănânci carnea unui șarpe viu și bei sângele lui. De ce ai făcut asta, Cain?”

4. Și atunci, Cain, trecându-i furia și supărarea, s-a uitat la Abel și a spus: “Iată, am făcut aceasta din răzbunare, dorind să distrug șarpele și să mă distrug și pe mine, de vreme ce nu am fost găsit niciodată vrednic de binecuvântarea Domnului. Și am mai făcut-o pentru că am venit pe lume printr-o greșeală care nu a fost a mea, ci a părinților mei. Ei au fost înaintea mea, iar eu am apărut atunci când ei s-au dovedit păcătoși în fața lui Iehova.

5. De ce trebuie să mă căiesc pentru o vină pe care nu am avut-o niciodată, de vreme ce eu sunt numai fructul păcatului, nu și cauza lui; și de ce trebuie să fiu eu lipsit de binecuvântarea pe care voi toți o primiți din belșug și să mă târăsc din greu sub povara blestemului lui Iehova, în timp ce voi zburdați ca cerbii?

6. Iată motivele faptei mele. Șarpele din iarbă mi-a spus: „Mănâncă-mă, hrănește-te cu carnea mea, potolește-ți setea cu sângele meu și vei deveni domnul Pământului. Urmașii tăi vor face legile pe Pământ, iar puterea și tăria lor vor întrece cu mult puterea și tăria fraților tăi binecuvântați. Eu nu-ți dau nici o poruncă, ci numai puterea de a stăpâni totul, după cum ți-e voia!‟

7. Și a zis mai departe șarpele: „Carnea mea va distruge în tine vina nemeritată în fața lui Dumnezeu, iar sângele meu îți va dărui o realitate nouă, lipsită de orice vină, dăruită în schimb cu întreaga putere și tărie!‟ Apoi șarpele a tăcut, eu l-am ucis, l-am tăiat în bucăți și l-am mâncat, așa cum ai văzut”.

8. Atunci, Abel a învârtit cu mâna dreaptă sabia dreptății deasupra capului lui Cain, iar ochii acestuia s-au deschis și a văzut marea greșeală de a-L învinui pe Dumnezeu și pe părinții lui pentru propria nenorocire. El și-a recunoscut într-o clipă întreaga vină și a văzut căile necunoscute ale Iubirii eterne, în misterioasa și infinita ei înțelepciune. A înțeles că acum el este șarpele ispititor care, datorită nemărginitei înțelepciuni a Iubirii eterne, a devenit prin el om. În acest fel, el putea - și chiar trebuia -, trecând prin nenumărate încercări, să devină conștient de starea sa nebinecuvântată de infirm, și astfel, pe deplin conștient, independent și liber, să se întoarcă la Domnul puterii și tăriei. Atunci el va avea, la fel ca și ceilalți frați ai lui, deplina binecuvântare, și va fi reprimit în marea grație a Iubirii atotiertătoare.

9. Și a mai înțeles Cain că de fapt, șarpele pe care tocmai îl mâncase era el însuși, partea rea din el. Numai prin mânie și-a redobândit duhul pe care îl avusese în trecuta lui natură, iar cuvintele șarpelui erau propriile lui cuvinte, rostite adânc înlăuntrul lui, de către făptura originară, existentă mai înainte ca întreaga creație și lumea vizibilă, materială, să existe.

10. A văzut că, asimilând din nou șarpele în propria sa ființă, el s-a întărit în partea rea a ființei lui, în ceea ce era greșit în el, și a văzut din aceasta cât de adânc a căzut el din nou în moarte.

11. Atunci, copleșit de o imensă remușcare, s-a aruncat la pământ, plângând și strigând: “O, mărite, atotputernice și preasfinte Dumnezeule! Numai acum îmi recunosc infinita mea vină și slăbiciune înaintea Ta, recunosc dreptatea și infinita Ta iubire!

12. Iată-mă, nevrednic de a exista. Distruge-mă complet și pentru totdeauna, pentru ca nimic din mine să nu mai rămână, și marea mea vină personală să fie ștearsă de pe frunțile urmașilor binecuvântați ai lui Adam și Eva!”

13. Atunci, fratele lui a luat sabia în mâna stângă și a rotit-o din nou, dar de această dată deasupra pieptului lui Cain.

14. Un șuvoi nou de viață a pătruns în ființa lui Cain și foamea lui de moarte la părăsit. În locul ei, l-a năpădit o puternică foame de viață. Dar el nu găsea nimic cu care să și-o satisfacă imediat, așa că s-a întors din nou către Abel și a spus:

15. “Frate, simt o imensă foame pentru ceva care să conțină viață, și nu moarte, precum carnea șarpelui și sângele lui rece. Căci iată, frate, am privit adânc înlăuntrul meu și am recunoscut cum am fost înainte și cum sunt acum, și ca urmare a acestui fapt, o mare remușcare m-a cuprins, o mare foame și o imensă sete față de iubirea divină și infinita ei compasiune. Dar eu plâng fără glas și căința mea este lipsită de lacrimi. De aceea, te rog, dăruiește-mi glasul iubirii și stinge-mi setea cu lacrimile căinței.

16. Căci ascultă și înțelege, frate: eu, cel mai mare, am devenit mai neînsemnat decât un fir de nisip; eu, cel mai puternic, am devenit mai slab ca un țânțar; și eu, cel mai strălucitor, am ajuns mai întunecat ca miezul Pământului.

17. Și astfel sunt eu acum, cel care am existat mai înainte ca tu să vii pe lume dinlăuntrul meu, ca un spirit mititel, dar care a ajuns deja mai mare decât orice am fost eu vreodată atunci când lumea nu exista încă. M-am închis în prea marea mea tărie și am devenit mai slab decât toate. Căci acela care are mult, pierde mult, iar acela care are puțin, pierde puțin; iar acela care are totul, pierde totul prin greșeala mea. Însă și cei care pierd puțin sau mult, pierd tot prin greșeala care simt acum că mă arde pe dinăuntru.

18. O, frate Abel, nu șovăi să-mi dai hrana vieții, pentru a redobândi și eu glasul cu care să-mi plâng durerea, și dăruiește-mi mie, nebinecuvântatul, băutura prin care să nu mor în căința mea fără de lacrimi”.

19. Atunci, Abel a pășit din nou pe pământ spre Cain, și i-a spus: “Cain, frate slab al trupului meu și fiu al lui Adam și Eva, ridică-te și urmează-mă. Te voi conduce înapoi la părinții noștri și la toți frații și surorile noastre, unde vei găsi din belșug ceea ce-ți este de trebuință; îți vei potoli astfel foamea și setea.

20. Dar odată ce te-ai săturat și ți-ai stins setea, amintește-ți de Dumnezeu, de iubirea și de grația Lui plină de compasiune. Amintește-ți că cel dintâi este cel din urmă și cel din urmă este cel dintâi.

21. Iar acum, urmează-mă în liniște și umilință. Lasă întreaga ta tărie să cunoască liniștea, și întreaga ta putere - umilința. Astfel, vei găsi și tu grație înaintea Aceluia a cărui infinită iubire nu are hotare în eternitate”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !