1. Aflând că doream să merg pe mare, Petru M-a întrebat dacă trebuia să plece înainte să pregătească barca cea mare. Dar Eu i-am spus: "Nu-ţi fă griji, când vom ajunge acolo, totul va fi gata".

2. Maria a întrebat şi ea dacă ar trebui să pregătească dejunul şi cina pentru seara. Eu i-am răspuns: "Nici pentru prânz, nici pentru seara, nu ne vom întoarce decât târziu, la noapte!"

3. Acestea fiind zise, le-am spus discipolilor să pornească la drum, dacă doreau să Mi se alăture. Toată lumea s-a ridicat atunci, pentru a merge împreună cu Mine pe mare, care nu se afla prea departe de Nazaret.

4. La sosirea noastră pe malul mării, am găsit o mare mulţime de oameni adunaţi aici; printre numeroasele bărci se afla şi cea a lui Petru. Am urcat în aceasta şi ne-am îndepărtat imediat de mal.

5. Văzând că plec pe mare, oamenii s-au urcat în toate ambarcaţiunile disponibile, pentru a Mă urma.

6. Una din aceste corăbii transporta un fariseu, care era unul dintre şefii locali şi directorul şcolii de la sinagogă; el locuia într-o frumoasă casă de ţară, în împrejurimile Capernaumului. Când corabia sa a ajuns ambarcaţiunea noastră, el s-a aruncat în genunchi şi Mi-a spus cu o voce imploratoare: "Doamne, fiica mea îşi trăieşte ultimele clipe; Te implor să vii să o atingi cu mâinile Tale, pentru a o vindeca". Nu eram departe de mal, aşa că i-am poruncit lui Petru să ne întoarcem.

7. La întoarcerea noastră la mal, mulţimea era atât de numeroasă, încât abia am putut înainta şi ne-au trebuit trei ore pentru a ajunge la locuinţa lui Iair, care se afla la o distanţă de doar o oră de mers pe jos.

8. Conduşi astfel de Iair, puteam spune că eram mai mult împinşi decât că avansam singuri prin această mulţime compactă. O femeie, împinsă şi ea în spatele Meu, care suferea de doisprezece ani de scurgeri de sânge şi care îşi cheltuise aproape întreaga avere la medici, în speranţa că se va vindeca, Mi-a atins veşmântul, având credinţa că astfel se va vindeca, pentru că această femeie auzise multe despre Mine.

9. Deoarece era grecoaică şi nu evreică, ea nu a îndrăznit să vină direct la Mine, căci pe vremea aceea, între greci şi evrei existau mari neînţelegeri în legătură cu comerţul şi cu întâietatea în faţa Romei, fiecare dintre cele două popoare dorind să fie primul.

10. În ochii romanilor, grecii treceau drept un popor de eroi culţi şi se bucurau de avantaje mai mari la Roma decât evreii, care erau foarte rău văzuţi. De altfel, ei alcătuiau un fel de poliţie secretă şi îi supravegheau pe evrei, care, în consecinţă, nu puteau să-i sufere.

11. De aceea, femeile grecoaice se temeau în mod special de evrei, cu atât mai mult cu cât circula printre ele o veche legendă care spunea că evreii aveau o putere magică de a le face sterile pe femeile pe care le priveau în ochi. Iată de ce această femeie se apropiase de Mine pe la spate!

12. După ce M-a atins, ea a observat că se simţea mai bine. Izvorul sângelui său s-a oprit imediat din curs, iar sufletul ei a simţit o mare pace; văzându-se astfel eliberată de boală, întreaga ei fiinţă a devenit conştientă că se simţea mult mai bine.

13. Eu M-am întors imediat, spunând discipolilor Mei, care Mă înconjurau: "Cine M-a atins?"'

14. Discipolii aproape că s-au supărat auzind întrebarea Mea şl Mi-au spus: 'Vezi bine că oamenii Te împing şi Tu ne întrebi pe noi cine Te-a atins?"

15. Eu le-am spus discipolilor: "Nu e vorba despre asta, cel care M-a atins a făcut-o cu bună intenţie şi cu credinţă; de aceea M-a atins, căci am simţit foarte limpede că o forţă a ieşit din Mine".

16. Femeia, pe care tocmai o priveam în ochi în momentul în care am pus întrebarea, s-a înfiorat. Eu ştiam bine că ea îmi atinsese vestmântul. Ea a căzut la picioarele Mele şi Mi-a cerut iertare, tremurând de frică, lucru uşor de înţeles dacă avem în vedere ceea ce am explicat mai înainte.

17. Eu am privit-o cu blândeţe, spunându-i: "Ridică-te, fiica Mea, credinţa Ta te-a ajutat, întoarce-te fericită în ţara ta şi fii definitiv vindecată de boala ta".

18. Femeia s-a ridicat fericită şi s-a întors bucuroasă în ţinutul ei, care se afla la o jumătate de zi de mers. Ea era fiica unui fermier de dincolo de Zebulon. Era o femeie necăsătorită, care se dăruise la vârsta de treisprezece ani unui bărbat senzual, care îi dăduse două livre de aur pentru aceasta, ceea ce însemna, în acele timpuri, mai mult de treizeci de mii de florini; un ban de argint valora atunci mai mult de zece florini din zilele noastre (n.t. adică din secolul trecut!). Astfel, datorită acestui dar, ea devenise foarte bogată, dar a trebuit apoi să-şi risipească toată averea pentru a-şi recăpăta sănătatea.