1. În timp ce fariseii şi leviţii discutau cu discipolii, un paralitic adus de opt oameni M-a rugat să-l ajut. Casa era înconjurată de o mulţime atât de mare, încât era imposibil ca bolnavul să poată fi adus la Mine! Casa se afla pe malul mării şi cei opt oameni se temeau că voi pleca imediat prin poarta din spate, care dădea direct spre mare. De aceea, unul dintre ei s-a apropiat de stăpânul casei, pe care îl cunoştea bine şi i-a spus: "Prietene, iată, noi suntem opt fraţi şi l-am adus pe fratele mamei noastre, care este complet paralizat şi ţintuit la pat de opt ani. L-am adus cu pat cu tot, pentru a-l arăta celebrului şi miraculosului Mântuitor Iisus, pentru ca El să-l vindece, dar din cauza acestei mulţimi incredibile, este imposibil să intrăm în casă şi să-l arătăm lui Iisus. Prietene, spune-mi, ce pot să fac?"

2. Stăpânul casei i-a spus: 'Va fi dificil, căci camera în care se află Iisus este plină de lume; sunt mai mult de o sută dintre discipolii Săi cu El şi o mulţime de farisei, preoţi şi leviţi veniţi de pretutindeni pentru a-i pune întrebări. Dar, din prietenie pentru voi, vreau să vă ajut în această ocazie excepţională!

3. Priviţi: casa mea, la fel ca toate locuinţele de pescari, este acoperită cu stuf; vom pune prin exterior două scări, vom desface acoperişul şi vom coborî patul prin orificiu. Când bolnavul va fi ridicat pe acoperiş, legaţi patul în cele patru colţuri cu frânghiile acestea. Vom deschide trapa în mijlocul acoperişului şi vom lăsa să coboare patul cu bolnav cu tot, cu ajutorul frânghiilor; astfel, va putea el însuşi să-l roage pe Iisus să-l vindece, iar cei care se vor afla sub deschiderea din tavan vor fi obligaţi să se îndepărteze, ca să nu le cadă patul în cap!"

4. Această idee i-a plăcut omului şi, sub privirile năucite ale mulţimii, ei au pus mâna la treabă şi totul s-a petrecut fără incidente; doar un om destul de prost, un templier intransigent, care respecta Legea cuvânt cu cuvânt, dar într-un mod rigid şi dogmatic le-a făcut observaţie celor care ridicau acoperişul că făceau aceasta în plină zi de Sabat!

5. Cei opt fraţi i-au răspuns: "Spui să ne oprim? Bou bătrân, mai ai şi altceva de spus? Închide gura ta ştirbă şi întoarce-te târâş la Ierusalim, în staulul viţeilor, boilor şi măgarilor lui Solomon; pleacă şi văicăreşte-te cu obişnuiţii Templului, nu cu noi! A trecut deja mult timp de când am renunţat la cultul vostru bestial şi acum ştim că Dumnezeu preferă faptele bune în locul mugetelor boilor şi măgarilor".

6. Această ripostă mai mult decât fermă l-a făcut să tacă pe cel care respecta într-un mod prea rigid Sabatul şi a declanşat aplauzele mulţimii, în faţa căreia metodele Templului nu mai aveau credibilitate de mult timp!

7. În numai câteva cuvinte, acest tânăr reuşise să rostească adevărul cu mult umor, iată de ce a primit atâtea aplauze. Căci în perioada sărbătorilor, se aduceau la Templu mulţi măgari, boi şi oi, care behăiau şi mugeau, cu atât mai mult cu cât nu li se dădea de mâncare, pentru a face şi mai multă gălăgie în timpul sacrificiului ca să-i înspăimânte astfel pe oameni.

8. Într-adevăr, marele cult al Templului în zilele de sărbătoare se transforma într-o ceremonie stupidă, oribilă şi dezgustătoare şi niciodată nu a existat ceva asemănător pe întregul pământ, nici măcar la popoarele cele mai sălbaticei Riposta acestui tânăr era deci cu totul justificată şi Eu l-am aprobat în întregime, căci ştiam Eu însumi prea bine ceea ce se petrecea la Templu!

9. După această apostrofare, trapa - sau mai degrabă acoperişul - s-a deschis şi unul dintre farisei, care îşi dădea multă importanţă, a strigat, ridicând capul: "Dar ce vine de acolo de sus, ce se petrece?"

10. Plin de spirit şi spontaneitate, tânărul i-a răspuns: "Puţină răbdare şi veţi vedea! Priviţi, astăzi este ziua de Sabat, în care de obicei, aşa cum predicaţi voi în sinagogile voastre, mântuirea vine de Sus (adică din Ceruri); de data aceasta, mântuirea oamenilor este jos şi de aceea, cel care nu a primit încă mântuirea, coboară de sus spre voi, căutându-şi jos mântuirea! După cum vedeţi, nu este nimic împotriva Sabatului! Problema este de a şti dacă în ziua de Sabat, mântuirea vine din Ceruri sau dacă trebuie să o căutăm jos, atunci când mântuirea a coborât deja înaintea noastră, din Ceruri, pentru oamenii orbi care nu pot să o vadă, chiar dacă au nasul pe sus!"

11. Aceste cuvinte au stârnit un nou val de aplauze, de data aceasta ale discipolilor, dar şi mânia fariseilor, preoţilor şi leviţilor. Discipolii au spus însă: "Haideţi! Coborâţi-l pe acest nefericit care îşi caută aici mântuirea". Şi bolnavul a fost coborât!

12. Când patul său a ajuns în faţa Mea, el M-a rugat plângând să îl ajut. Văzând că atât bolnavul, cât şi cei care îl aduseseră, aveau o credinţă dreaptă şi adevărată, Eu i-am spus acestui bolnav: "Să nu-ţi fie frică, fiul Meu, păcatele tale sunt iertate!" Eu am pronunţat în mod special aceste cuvinte pentru a-i pune la încercare pe acei leviţi care se ataşaseră foarte mult de Mine de când o înviasem pe fiica lui Iair, şeful lor.

13. După ce i-am spus bolnavului: Păcatele tale sunt iertate', pe leviţii cei mai rigizi i-a cuprins mânia şi ei şi-au spus în inimile lor: "Ce înseamnă asta, ce aşteptăm noi aici, ce fel de vindecător este el? El îşi bate joc de Dumnezeu!" Căci ei considerau că eram doar un medic excepţional. Dar că aş fi putut să am în Mine o forţă divină, asta era pentru ei un sacrilegiu (crimen sacri laeşi). După ei, doar preoţii, leviţii şi fariseii aveau o forţă divină şi, în mod special, cei din Templul de la Ierusalim.

14. Citindu-le gândurile ascunse, Eu le-am spus imediat: "De ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? Cum este mai bine să spui: 'Păcatele voastre sunt iertate', aşa cum spuneţi voi întotdeauna celor care vin la voi pentru a face sacrificii, deşi în asemenea cazuri nimeni nu este ajutat sau să spui: 'Ridică-te şi mergi!', obţinând rezultatul dorit?"

15. Un levit a spus: "Să îi ierţi păcatele nu-i va folosi prea mult, căci doar moartea îl mai poate ajuta pe un asemenea paralitic".

16. Eu i-am răspuns: "Aşa credeţi voi? Dar Eu unul vă spun, pentru ca ochii voştri să se deschidă şi să înţelegeţi că Fiul omului are de asemenea puterea de a ierta păcatele pe pământ, în timp ce voi vă credeţi singurii care au puterea divină de a ierta; acestui om, despre care voi credeţi că nu poate fi eliberat decât de moarte, Eu îi spun: 'Ridică-te, ia-ţi patul şi, pe deplin vindecat, întoarce-te la tine acasă în pace!'

17. La aceste cuvinte, bolnavul a fost vindecat instantaneu; el şi-a întins membrele, până atunci îngrozitor de răsucite şi aproape descărnate, care şi-au recăpătat imediat forma. Plângând de bucurie, el Mi-a mulţumit, după care s-a ridicat şi a avut puterea să dezlege singur frânghiile cu care era legat patul; şi-a luat apoi patul sub braţul stâng şi l-a dus repede până la el acasă, cu toate că era foarte greu şi incomod!

18. Iar toţi cei care fuseseră martori la acest fapt, au început să-L slăvească pe Dumnezeu şi să-L laude că a dat unui om o putere pe care nu o are decât Dumnezeu!

19. Acest eveniment a alungat gândurile rele din mintea fariseilor, care şi-au spus: "Este într-adevăr uluitor, cum este posibil acest lucru, singur Dumnezeu ştie, nimeni de pe pământ nu poate să înţeleagă aceasta!"