1. Se înţelege de la sine că această învăţătură a fost primită cu bucurie de toţi, chiar dacă nimeni nu a înţeles-o prea clar. Chiar şi fariseii şi leviţii au fost uimiţi de învăţătura Mea, întrebându-se de unde puteam să o am. Căci ei Mă cunoşteau, la fel ca pe Iosif, Maria şi pe toţi copiii lui Iosif şi ei le spuneau discipolilor: "Este într-adevăr de neînţeles! Tatăl lui era un dulgher foarte priceput în meseria lui, un om foarte credincios, cinstit si drept, un evreu foarte riguros care respecta cu scrupulozitate Legea lui Moise şi a profeţilor, dar nu avea nici o înţelepciune deosebită şi nici fiii săi care veneau adeseori să lucreze la noi; ei erau cu toţii la fel de departe de înţelepciune cum sunt soarele, luna şi stelele de pământ!

2. Curajoasa mamă Maria, o femeie micuţă de statură, încă foarte frumoasă, sârguincioasă şi virtuoasă, căreia nimeni nu îi poate reproşa nimic, a fost crescută şi a învăţat la Templu, dar noi ştim prea bine ce fel de înţelepciune poate fi transmisă acolo unei fete. El nu ar putea deci să-şi datoreze înţelepciunea mamei sale şi, după câte ştim noi, nu a urmat nici o şcoală!"

3. "Dimpotrivă, a spus un levit, eu l-am cunoscut foarte bine pe Iosif; de mai multe ori, el mi s-a plâns în legătură cu Iisus, băiatul său, spunându-mi: 'Nu ştiu ce să mă mai fac; naşterea lui extraordinară prevestea că fiinţa divină se va manifesta pe pământ printr-un asemenea copil şi evenimentele extraordinare din copilăria lui vorbeau în favoarea lui; este adevărat că discursurile lui sunt uneori la limita celei mai înalte înţelepciuni; eram deci plin de cea mai vie speranţă, cu atât mai mult cu cât sunt un descendent în linie directă al lui David. Dar când este vorba să-l faci să înveţe ceva, orice ar fi, pe acest copil, nu există nici un mijloc de a reuşi; nici nu se poate pune problema de a-l învăţa ceva, indiferent ce! Dacă îl trimit la un învăţător, acesta nu poate face nimic! Băiatul ştie tot şi înţelege tot mult mai bine decât învăţătorul şi dacă acesta din urmă este sever cu el, atunci s-a sfârşit!

4. Tot ceea ce i-a rămas din copilărie este această incredibilă voinţă de nezdruncinat, cu ajutorul căreia el poate face să se manifeste adevărate miracole atunci când crede de cuviinţă! Lăsând la o parte această capacitate, în rest este imposibil să-l faci să înveţe ceva. Altminteri, el este pios, plin de bunăvoinţă, ascultător, foarte politicos, înţelept, blând şi modest, la fel ca mama lui, dar nici nu se poate pune problema de a-l obliga să înveţe ceva!'

5. Iată ce mi-a spus bătrânul Iosif nu doar o singură dată; el mi-a repetat adeseori asta. Deci, în afară de atelierul de tâmplărie, el nu a învăţat nimic, nici să citească, nici să scrie, de aceea, se naşte întrebarea de unde ar putea să aibă el o asemenea înţelepciune".

6. Atunci, Ioan Evanghelistul a spus: "Prietene, eu ştiu foarte bine şi sunt perfect lămurit în privinţa acestui subiect, dar nu este încă timpul să vă spun. Va veni momentul când veţi afla răspunsul din propria Lui gură. Deocamdată, mulţumiţi-vă cu faptele şi cu înţelepciunea Lui". Leviţii şi fariseii au încercat să-l facă pe Ioan să vorbească, dar acesta nu s-a lăsat înduplecat. După ce s-a încheiat masa, mulţi vameşi s-au ridicat şi au plecat la treburile lor şi astfel a rămas loc liber.