1. Dacă, după moarte, trupul fizic ar trebui să se dizolve în ţărână, problema trupului şi a sufletului nu ar putea fi rezolvată. În lumea Naturii, chiar şi ţărâna cea mai fină este tot materie, şi ea nu se va putea uni niciodată cu sufletul şi cu spiritul atâta vreme cât va rămâne în această stare grosieră. De aceea, ţărâna în care „se întoarce trupul” ar trebui înlocuită cu un alt termen, mai potrivit, de „atom specific al sufletului”, căci există o mare diferenţă între materie şi substanţă astrală sau psihică. Nu se poate spune despre atomii sufletului că sunt materiali, ci mai degrabă substanţiali.

2. Să luăm spre exemplu un magnet: partea sa vizibilă este materie, dar forţa care atrage şi respinge nu poate fi văzută de ochii fizici. Fiinţa umană are însă şi alte simţuri, care sunt mai apropiate de suflet decât văzul fizic, acesta nefiind decât un simţ exterior. Simţul auzului este ceva mai apropiat de percepţiile sufletului, dar cele mai apropiate, aproape unite cu sufletul, sunt simţul mirosului şi cel al atingerii.

3. Dacă luăm doi magneţi şi îi apropiem unul de celălalt, aceştia încep să se respingă reciproc. Este limpede că ei conţin o energie particulară, deşi invizibilă.

4. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul unei scântei electrice. Deşi aceasta este vizibilă în lumea materială, ea nu reprezintă materie, ci o substanţă sufletească sau o energie, care sălăşluieşte în materie. Dacă este stimulată, ea se manifestă pentru câteva clipe sunt forma unei energii penetrante.

5. Să analizăm acum praful de puşcă. Un fir din acest praf este liniştit şi nu pare să se deosebească de restul firelor de nisip materiale. În interiorul său se ascunde însă o mare energie. Dacă aceasta este stimulată de un impuls similar, ea se manifestă pentru un scurt interval de timp sub forma unui fulger, fiind eliberată.

6. Una din substanţele similare acestei energii este focul, care este un excitant. Apa conţine şi ea o energie (*7) care poate fi stimulată printr-o anumită cantitate de căldură. Dacă cineva încearcă să pună zăgaz acestei energii, ea poate arunca în aer chiar şi cel mai puternic cazan, devenind astfel liberă. În aproape orice formă de materie există energie. Nu trebuie decât să ştii cum poate fi stimulată ea, dacă doreşti să o vezi manifestându-se.

7. Naturaliştii au descoperit diferite energii fundamentale în toate tipurile de materie. Dacă aceşti savanţi ar fi mers un singur pas mai departe, ei ar fi recunoscut că această energie vitală omniprezentă şi atotputernică este însăşi sursa din care s-au născut ei, făcând astfel un pas uriaş înainte pe drumul cunoaşterii. Nu ar mai fi necesar atunci să cântărească şi să disece învelişurile moarte, ci ar putea trece imediat la studiul stării fundamentale a întregii existenţe.

8. La ora actuală ei nu fac altceva decât să scormonească printre „carapace moarte”, încercând să demonstreze că energia vitală este alcătuită din elementele acestora. Ce fel de logică te poate conduce să crezi că energia, care are atâtea manifestări, este moartă? Vă puteţi imagina o prostie mai mare decât să pui la îndoială faptul că orice efect vizibil trebuie să aibă o cauză vie? Căci dintr-o anumită perspectiva, se poate spune că moartea înseamnă chiar mai puţin decât nimicul.

9. Un lucru poate fi considerat „mort” numai atâta vreme cât nu manifestă nici o activitate. Sufletul şi spiritul unui om pot muri dacă ca urmare a folosirii greşite a libertăţii lor, ele sunt întemniţate din nou în închisoarea din care au provenit şi în care nu li se permite să execute nici un fel de activitate.

10. Energiile care lucrează însă în interiorul şi asupra materiei nu pot fi considerate sub nici o formă moarte; dimpotrivă, ele sunt vii şi inteligente, căci nici un efect nu ar putea fi obţinut fără o cauză inteligentă. La fel stau lucrurile şi cu energia. De vreme ce aceasta poate fi recunoscută după efectele pe care le produce, inteligenţa ei trebuie căutată în ordinea pe care o respectă ea. De pildă, creşterea unei plante nu are loc întâmplător, ci conform planului pus la cale de un principiu intern care poate fi recunoscut cu uşurinţă. La fel se petrec lucrurile în cazul descompunerii, sau al altor fenomene naturale: cauza lor trebuie să fie un anumit tip de energie, care are la bază un anumit tip de inteligenţă.

11. Concluzia este următoarea: ori de câte ori sunt detectate anumite efecte, la baza lor trebuie să stea un număr egal de cauze, şi implicit de forţe. Şi cum aceste efecte respectă întotdeauna o anumită ordine şi un anumit plan, este evident că la baza acestor forţe trebuie să stea anumite inteligenţe. Altfel spus, în univers există tot atâtea inteligenţe câte energii.

12. Sper că am lămurit în această demonstraţie că materia este alcătuită din suflete, şi deci din inteligenţe, care sunt ţinute captive de anumite energii (şi inteligenţe corespondente) superioare, conform ordinii şi necesităţii divine. Când termenul de captivitate expiră, inteligenţele individuale se trezesc din nou la natura lor, de substanţe primare ale fiinţei create de Mine, Creatorul, la începutul tuturor timpurilor. Această reunificare reprezintă în parte munca inteligenţei înseşi, iar în parte munca spiritelor superioare, despre care am mai vorbit.

_(*) 7 Este vorba de forţa aburului.