1. Dacă fierul este bătut cu ciocanul, el devine elastic. Această elasticitate reprezintă un alt atribut celest, fiind identică cu puterea voinţei care corespunde ordinii divine şi care nu se schimbă de pe o zi pe alta. Dacă această voinţă este deviată de la sensul ei original, ea revine imediat la acesta. Această forţă specifică este foarte răspândită în sfera inferioară a atmosferei, penetrând practic toţi atomii de aer. Aşa se face că aerul are o elasticitate maximă.

2. Deşi este vorba de o putere celestă (provenită de la stele), ea pătrunde întregul glob pământesc, justificând toate mişcările care se produc în interiorul şi asupra acestuia. Ea reprezintă principiul care generează mişcarea şi elasticitatea tuturor corpurilor. Singurul element care o anihilează este focul, dar numai deoarece acesta dă naştere unei activităţi excesiv de intense - nu poate fi vorba în nici un caz de o dispariţie a acestei puteri extrem de importantă. Fierul incandescent pare să-şi piardă această putere, dar ea revine de îndată ce metalul se răceşte, fiind din nou lovit cu ciocanul.

3. Acest element este asociat cu lumina, fiind alcătuit din atomi luminoşi. El ia forma unor bule transparente, extrem de mici, care pătrund prin toţi porii materiei. Dacă aceşti pori sunt închişi (aşa cum se întâmplă în cazul fierului lovit cu ciocanul), bulele nu mai pot scăpa, făcându-şi cunoscută prezenţa atotputernică atunci când fierul este îndoit. Tija de metal îndoită revine imediat la forma sa iniţială.

4. Unii oamenii de ştiinţă au numit aceşti atomi de lumină: „monade eterice luminoase”. (N.Tr. În epoca modernă, aceşti atomi au fost descoperiţi de ştiinţă şi numiţi „fotoni” ). Denumirea este corectă, căci termenul de „monadă” înseamnă „unul singur de acest fel”, întrucât elementul elasticităţii se naşte din lumină, el este cu totul special, mai ales în sfera intelectuală. El adoră starea de spirit împăcată, pe care o caută cu perseverenţă. Având în vedere că însăşi natura sa include principiul stării de pace, orice restricţie adusă acestei stări îl determină să încerce să revină la starea de pace anterioară. De aceea, atunci când este scos din echilibrul său, el exercită o forţă motivaţională maximă, căreia nimic nu-i poate opune rezistenţă.

5. Mai există şi un alt element, înzestrat cu un alt tip de inteligenţă, în acest metal. El nu operează numai la nivelul fierului, ci şi al plantelor şi animalelor, ceea ce reprezintă un nou argument care atestă faptul că fierul nu este un corp mort, căci dacă este stimulat corect, el dezvăluie aceeaşi putere inteligentă care se manifestă şi în cazul animalelor.

6. În ce constă însă acest element? Este vorba de o scânteie minusculă de lumină, situată în centrul bulei de care vorbeam anterior. Această scânteie reprezintă o inteligenţă cu o mare putere de voinţă, care rămâne într-o stare latentă în închisoarea ei atâta vreme cât nu este stimulată printr-o lovitură sau prin presiune. Dacă bula este supusă însă unei presiuni, ea răspunde din interior cu o forţă egală, presând pereţii bulei, la fel cum presează aerul pereţii unui balon. Dacă presiunea sau lovitura sunt de mici proporţii, ea răspunde printr-o vibraţie uşoară, care generează un sunet. Dacă presiunea sau lovitura sunt foarte puternice, ea răspunde cu o mare forţă, care spulberă pereţii închisorii în care este ţinută, şi devine vizibilă ca o scânteie de foc. De altfel, focul stimulează acest element, care devine absolut activ, distrugând tot ce atinge în cale.

7. Acum, că am analizat toate elementele şi atributele specifice acestui metal, dar care sunt prezente în egală măsură şi în regatul vegetal şi în cel animal, credem că am demonstrat faptul că viaţa animală există inclusiv în regatul mineral. Explicaţia este simplă: inteligenţele individuale sunt întotdeauna aceleaşi, indiferent dacă operează în cadrul mineralelor, al plantelor sau al animalelor, cu o singură diferenţă - în cazul mineralelor, numărul de combinaţii ale acestor inteligenţe este foarte limitat, în timp ce în cazul plantelor, dar mai ales al animalelor, numărul şi complexitatea lor creşte proporţional.

8. Astfel, un mineral este alcătuit din 8-20 de inteligenţe, în timp ce există plante care dispun de câteva mii de asemenea principii inteligente, iar unele animale au în structura lor chiar câteva milioane. Cât despre fiinţele umane, acestea dispun de un număr atât de mare de principii inteligente, provenite deopotrivă de la stele şi de la atomii Pământului, încât acesta nici nu pot fi practic numărate.

9. Viaţa animală nu este cu desăvârşire absentă din regatul mineral, căci orice obiect din acest regat este alcătuit dintr-un număr mai mic sau mai mare de principii inteligente, care apar în faţa ochiului spiritual ca nişte forme de animale vii (forme vii înzestrate cu inteligenţă).

10. Dacă aţi avea un microscop care ar putea mări de şase milioane de ori, aţi descoperi într-o singură picătură de apă un mare număr de forme animale. Toate acestea sunt înzestrate cu inteligenţe individuale, tratându-se reciproc cu ostilitate, luptându-se una cu cealaltă, şi chiar distrugându-se reciproc. În locul celor distruse iau însă naştere ale forme, care le integrează pe cele vechi, consumându-le. Când o asemenea formă atinge starea de saţietate, ea cade la fundul apei, odihnindu-se.

11. După ce majoritatea acestor forme coboară la fund, ele se asociază, creând un fel de masă amorfă, care pare materie moartă, dar care nu reprezintă altceva decât o multitudine de inteligenţe capturate care, dacă se vor dizolva din nou, pot prinde din nou viaţă în forme noi. Această activitate este realizată de spiritele naturii, despre care am mai vorbit atunci când am descris activităţile din regatul vegetal.

12. Am afirmat că în regatul mineral, al metalelor sau al materiei, există 10-20 de inteligenţe care operează, în timp ce în regatul vegetal numărul acestora este de ordinul miilor, iar în regatul animal de ordinul milioanelor, şi chiar al milioanelor de milioane. În cazul oamenilor, numărul acestor principii inteligente este practic infinit. Vom explica această stare de fapt prin câteva exemple comparative.

13. Fierul poate fi încălzit până la incandescenţă şi forjat, astfel încât partea din faţă poate fi desprinsă şi lipită la spate. Oricâte schimbări i-am aduce, fierul rămâne însă fier, la fel ca şi înainte de schimbări. La fel se petrec lucrurile şi în cazul celorlalte metale.

14. Pietrele sunt ceva mai apropiate de lumea plantelor, fiind înzestrate cu mai multe principii vii decât metalele. Cu cât sunt mai simple, cu atât mai nobile şi mai numeroase sunt principiile din care sunt alcătuite ele. De aceea, dacă sunt distruse, pietrele nu mai pot reveni la starea lor iniţială. Materia lor nu se schimbă dacă o piatră mare este spartă în mai multe bucăţi mici, dar acestea nu mai pot fi unite în aceeaşi masă materială, aşa cum se întâmplă cu metalele supuse focului, căci focul schimbă natura pietrelor.

15. Explicaţia are legătură cu numărul principiilor inteligente, care este mult mai mare în cazul pietrelor decât în cel al metalelor. Dacă ordinea în care sunt distribuite aceste inteligenţe este schimbată prin eliberarea câtorva dintre ele, materia din care este alcătuită piatra se schimbă.

16. Să luăm spre exemplu o piatră de calcar în stare brută. Prin ardere, aceasta se transformă în var. În starea sa iniţială, calcarul poate rămâne în apă mii de ani fără a se dizolva; dimpotrivă, el devine tot mai dur, căci în apă există şi alte principii care se unesc cu el. Dacă amestecăm însă varul cu apa, acesta se va dizolva şi se va transforma în numai câteva minute într-o pastă albă. Ce s-a întâmplat? Prin ardere, o parte din elementele sale constitutive au scăpat; este vorba chiar de acele elemente care dădeau calcarului densitatea şi duritatea sa. Când varul este amestecat cu apă, el pierde noi elemente, iar cele care rămân îşi pierd astfel coerenţa, se destramă, şi varul se transformă în pastă. Prin uscarea acestei paste, o parte din elementele eliberate revin în structura varului, care îşi redobândeşte o parte din soliditatea iniţială, putând fi folosit în construcţii ca liant.

17. Acest exemplu demonstrează că pietrele nu pot fi supuse schimbării la fel ca metalele, fără a-şi pierde atributele iniţiale. Acelaşi principiu se aplică, într-o măsură chiar mai mare, cleiului. Dacă este încălzit, el îşi pierde complet atributele iniţiale.

18. Să analizăm acum o plantă obişnuită. Cât de diferit se comportă ea! Ordinea în care sunt distribuite elementele ei este atât de fermă încât nimic nu mai poate fi schimbat, nici măcar un singur atom, fără a distruge natura iniţială a plantei. Chiar şi în cele mai simple plante, structura elementelor este foarte bine ordonată, în timp ce în regatul mineral elementele sunt separate şi divizate.

19. Să luăm spre exemplu un muşchi sau o ciupercă ce cresc de pe o zi pe alta. Elementele care alcătuiesc rădăcina nu pot da naştere tulpinii. După cum se vede, chiar şi la nivelul rădăcinii există o ordine bine stabilită, care nu poate fi încălcată. De pildă, dacă un principiu subtil orientat către sud şi-ar schimba direcţia către nord, această schimbare ar provoca un haos atât de mare încât planta ar pieri.

20. Aşa se explică de ce atunci când răsădesc copacii, grădinarii observă întotdeauna cu atenţie direcţia în care sunt orientate rădăcinile şi ramurile. Dacă schimbă această orientare, copacul va creşte fie foarte greu, fie nu va creşte deloc, căci există o mare diferenţă între elementele orientate către nord şi cele orientate către sud. Cele mai sensibile în această direcţie sunt coniferele. Dacă nu sunt răsădite în aceeaşi direcţie, acestea se veştejesc şi mor. Acelaşi lucru se petrece cu mlădiţele altoite. O mlădiţă luată din partea de nord a unei plante şi altoită în partea de sud a unei alte plante nu va creşte, căci principiile care stau la baza ei nu sunt aceleaşi.

21. Chiar şi cea mai mică parte a unei frunze are propriile ei principii active; deşi ea se află într-o relaţie foarte strânsă cu vecinele sale, nu este vorba de o identitate. Ordinea pe care trebuie să o respecte aceste principii este atât de complexă încât nici un om nu ar putea-o înţelege complet. Cu cât te apropii mai mult de extremităţile unei plante, cu atât mai mare este numărul principiilor inteligente şi cu atât mai imuabilă devine ordinea la care sunt supuse acestea. Pe de altă parte, această ordine nu este încă foarte fermă în mlădiţele copacilor tineri, ceea ce permite altoirea acestora.

22. Dacă o ordine atât de imuabilă există printre plante, pentru a le permite să fie ceea ce sunt - respectiv nişte instituţii necesare pentru eliberarea inteligenţelor astrale - vă puteţi imagina cât de strictă trebuie să fie ordinea la care sunt supuse principiile în lumea animală.