1. Şi iată, ei au plecat împreună din locul în care stătuse Cain, între apus şi miazănoapte, către copacul înalt sub care se odihneau părinţii şi fraţii lui, între răsărit şi miazăzi. Aceştia erau încă la pământ, plângând şi jeluindu-se.

2. Când au ajuns la ei, Abel i-a spus lui Cain: “Iată belşugul de fructe ale căinţei şi durerii. Apleacă crengile lui, satură-ţi foamea şi potoleşte-ţi setea”.

3. Iar Cain a făcut bucuros ceea ce fratele lui, prin Mine, l-a sfătuit să facă, şi atunci a început să plângă în hohote şi să se vaite cu voce tare, iar din ochii lui lacrimile de remuşcare curgeau şiroaie.

4. Iubirii eterne i-a plăcut căinţa lui, şi Ea a vorbit prin gura îngerului către piosul Abel. Acesta, la rândul lui, se îneca în lacrimi de compasiune pentru fratele său, ceea ce de asemenea îi era pe plac Iubirii eterne. Ea i-a spus:

5. “Abel, fiu binecuvântat al iubirii, mergi la Adam şi la Eva, părinţii trupului tău, mângâie-i şi arată-le copacul vieţii, pe care l-am binecuvântat pentru voi toţi spre a fi hrană trupurilor voastre, şi de asemenea, spre a vă întări în iubire.

6. Şi spune-i lui Adam că el poate, fiind acum din nou întărit, să-şi mângâie copiii şi să le dea pâine din copacul vieţii, spre a-şi întări şi ei trupurile şi iubirea. Spune-i, de asemenea, Evei să meargă la Cain, să-l mângâie şi să-l aducă în faţa lui Adam. Iar Adam să prindă cu mâna lui stângă mâna dreaptă a fratelui tău, să-şi pună mâna dreaptă pe creştetul lui, să sufle asupra lui de trei ori şi să-l ridice de la pământ de şapte ori. Atunci Cain va fi capabil să primească treptat binecuvântarea Mea, după câtă credinţă va avea.

7. Iar tu, Abel, ia sabia în mâna dreaptă şi urmează-Mă mai departe de acest loc. Vei întâlni spre răsărit un munte înalt, în plin desert. În el vei găsi o scobitură în care îţi vei înfige sabia, mai întâi cu mânerul, vârful fiind orientat către soare, iar cele două tăişuri de foc fiind unul către miazăzi, iar celălalt spre miazănoapte.

8. Apoi îngenunchează şi adu-i mulţumiri lui Dumnezeu, până ce flacăra sabiei se va stinge, iar ea se va preschimba într-o tufă de mărăcini, cu boabe albe şi roşii. Culege de pe acest arbust trei boabe albe şi şapte boabe roşii, şi întoarce-te la familia ta. După ce au trecut patruzeci de zile de când te-ai întors, ridică-Mi un altar sacrificial, aşa cum ai avut când erai în Paradis. Pune pe acel altar legături de grâne şi fructe şi aprinde-le cu focul iubirii, pe care Eu ţi-l voi trimite de sus sub forma unui fulger de lumină.

9. După ce ai făcut aceasta, ia lut în mâinile tale, frământă-l bine şi fă din el un vas mai larg în partea de sus şi îngust către bază, aşa cum este inima ta. Umple vasul acesta cu apă curată şi pune-l pe inima lui Iehova, deasupra flăcării sacrificiale a iubirii. Când apa va fi fierbinte şi va începe să fiarbă, aruncă în vas cele trei boabe albe. După scurt timp, aruncă şi cele şapte boabe roşii. Când vei vedea că toate boabele s-au înmuiat, ia vasul de pe foc, şi, cu mâna dreaptă, ia boabele în aceeaşi ordine în care au fost puse în vas. Trece-le pe urmă în mâna stângă, lasă-le să se răcească şi apoi mănâncă-le. Ia vasul cu apa în care ai fiert boabele, varsă apa pe inima lui Iehova, şi du vasul gol tatălui trupului tău.

10. Boabele acestea te vor face tare întru înţelepciune şi iubire, iar apa va domoli focul iubirii. Vasul trebuie să fie un simbol pentru Adam şi pentru toţi urmaşii lui al felului în care trebuie să arate inimile lor: în ele să se pregătească fructele dreptăţii, fierbând în apa compasiunii, la focul iubirii, pentru a fi hrană pentru copiii iubirii binecuvântate, care astfel vor deveni liberi să primească spiritul sacru al lui Dumnezeu.

11. Iar acum mergi şi fă întocmai ceea ce Eu, Iubirea eternă, te-am învăţat să faci. După ce toate acestea se vor fi împlinit, îţi voi vorbi din nou prin îngerul Meu, care este gura iubirii şi înţelepciunii Tatălui preasfânt. Mergi şi fă precum Ţi-am spus!”

12. Iar Abel a făcut aşa cum i se poruncise şi a plecat dintre ai săi, după ce mai înainte a primit binecuvântarea tatălui trupului lui, spre a-Mi împlini voia, revelată în secret inimii lui.

13. Adam l-a îmbrăţişat plângând, Eva l-a strâns cu putere lângă inima ei, şi toţi fraţii şi surorile lui i-au strâns cu căldură mâinile înainte de această scurtă despărţire, pentru a-L sluji pe Iehova. Cain, de asemenea, i-a strâns mâna şi s-a plecat adânc în faţa lui. Apoi Abel a plecat, binecuvântat de toţi ai lui şi de Dumnezeu din cer, şi însoţit de îngerul Domnului.