Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.1.2020, 22:34
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ" 
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator


PostPosted: 17.4.2010, 19:51    Post subject: Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ Reply with quote

Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ (partea a III-a)

de George Preda

Arătam în articolele anterioare că denumirea „Operațiunii Christ” nu a fost deloc întâmplătoare și că, în luna martie 2004, au existat mai multe sincronicități uimitoare și elemente prevestitoare ale evenimentelor din 18 martie și din perioada care a urmat. Desigur, mulți dintre noi își amintesc că în primii ani de după revoluție, cei care fuseseră alături de Grieg în perioada comunistă spuneau că el a afirmat că, peste ani de zile, va mai urma o nouă represiune foarte dură a mișcării yoghine, în care el însuși va fi forțat să părăsească țara. Alte persoane au povestit că în zilele premergătoare perchezițiilor din 2004, Grieg i-ar fi prevenit mai voalat sau mai direct despre iminența acestora. Dar, dincolo de toate acestea, elementele premonitorii care s-au petrecut pe 12 martie 2004 sunt de factură publică și nu pot fi negate de nimeni.

Unul dintre acestea este proiectarea filmului Patimile lui Christos, în premieră absolută în România. Așa cum știm cu toții, filmul redă, printre altele, periplul lui Iisus, care a fost prins și judecat noaptea, iar apoi a fost târât dintr-un tribunal în altul, în încercarea de a-l condamna cu orice preț. Deoarece el nu era vinovat și nu putea fi învinuit că a încălcat vreo lege, acuzatorii lui încercau diferite tertipuri cu diferite acuzații, care ar fi putut determina condamnarea sa. Atât acuzatorii lui, cât și cei care reprezentau „autoritatea” – politică, administrativă, religioas㠖 aveau propriile planuri și interese ascunse în toată această poveste și le puneau, desigur, înaintea dreptății. Sentința fusese practic pronunțată dinaintea procesului: condamnarea la moarte.

Filmul redă modul în care dușmanii lui Iisus au asmuțit și întărâtat oamenii împotriva lui, prin intermediul unor agitatori și modul în care, până la urmă, el a fost răstignit nu pentru că ar fi avut vreo vină, ci de teama unei răzmerițe – altfel spus, pentru a da satisfacție unei aparente „opinii publice”, care în realitate era „opinia” celor care, fiind plini de ură, strigau cel mai tare și făceau cel mai mare scandal. Printre altele, aceste evenimente redau în mod cutremurător fațete deplorabile ale firii umane; plăcerea sadică a unor oameni cruzi de a chinui și lovi o ființă lipsită de apărare, satisfacția meschină a unor personaje mărunte de a umili o personalitate grandioasă, invidia proștilor care i-au aruncat în față propriile cuvinte, răstălmăcite etc. etc. Contagiunea cruzimii și răutății este incredibilă printre ființele murdare și mărunte, mulți oameni participând la actele de tortură și batjocorire a lui Iisus. Periplul acestuia de la un tribunal la altul, pe drumuri lungi și întortocheate – pentru ca inamicii lui să își poată strânge toți acoliții și să-și regândească strategia este descris în detaliu în cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care a inspirat filmul realizat de Mel Gibson.

Permanent, de-a lungul calvarului lui Iisus, forțele demoniace au acționat din plin, prin intermediul ființelor umane care au acceptat să fie un canal de manifestare pentru acestea. Viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich redau terifiant realitatea și concretețea acestor influențe demoniace. Să remarcăm faptul că aceste forțe acționează întotdeauna pe tipare similare, folosindu-se de viciile, defectele de caracter, de slăbiciunile ființei umane. Invidia, lăcomia, răutatea, prostia, orgoliul, egoismul sunt doar câteva dintre „pârghiile” prin care oamenii sunt tentați și, dacă se lasă pradă acestor sentimente negative, devin instrumente de manifestare ale forțelor demoniace.

De 2000 de ani – și probabil și înainte de Iisus – aceleași forțe malefice dezlănțuite acționează de fiecare dată când se dorește anihilarea sau distrugerea unei grupări spirituale autentice și puternice. Ele se folosesc de aceleași „pârghii” prin care păcălesc ființele umane să le facă jocul, chiar dacă acele sărmane ființe au senzația că acționează cum doresc ele și „după capul lor”. Articolele noastre anterioare din secțiunea „Cruciada împotriva spiritualității” conțin suficient de multe cazuri similare, pe care vă rugăm să le parcurgeți, din nou sau în premieră, analizându-le din perspectiva acestor idei.

Vom exemplifica această idee în cazul atacurilor autorităților române asupra Școlii de Yoga MISA. Spațiul nu ne permite să intrăm foarte mult în detalii, astfel încât vom puncta doar elementele care evidențiază similitudinile cele mai șocante. Să fie doar o coincidență asemănarea cutremurătoare a detaliilor, tertipurilor, conjuncturilor? Oare cei care au denumit „operațiunea Christ” în batjocură, chiar au vrut să imite toate detaliile? Să începem cu „sărutul” lui Iuda, trădătorul care l-a dat pe Iisus pe mâna fariseilor... În casetele care sunt intercalate în textul articolului puteți citi unele citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich și a fost sursa de inspirație pentru filmul lui Mel Gibson.

Trădătorul din interior și cei „30 de arginți”

În cazul „operațiunii Christ”, „IUDA” a fost Simion Lupescu, cursant yoga care (conform propriei mărturii din anul 2005) a fost amenințat și presat de procurori, urmărit și supravegheat continuu luni de zile. Pe plan personal, Lupescu se afla într-o situație penibilă deoarece împrumutase sume mari de bani de la unii colegi de la cursurile de yoga și nu avea cum să le returneze. Iar apoi, a fost momit de procurori cu tentația unor sume colosale de bani, pe care, i s-a spus, urma să le primească în urma proceselor, ca daune materiale. Nu doar el, ci și soția lui și tatăl lui au cerut daune materiale neverosimil de mari în procesul de la Sibiu și în cel de la Cluj.

Toate acțiunile autorităților care au început în martie 2004 au fost posibile datorită  declarațiilor incriminatoare ale unui așa-zis „martor sub acoperire” (care ulterior s-a autodeconspirat și s-a dovedit a fi Simion Lupescu), declarații care au făcut posibilă justificarea emiterii mandatelor de percheziție. Desigur, acesta a fost doar un pretext, deoarece comanda politică a precedat aceste percheziții, dar a fost necesar pentru a da o (minimă) aparență de legalitate acțiunilor.

Noțiunea în sine de „martor sub acoperire” este caraghioasă în acest caz și probabil autoritățile s-au folosit de ea pentru a contribui la tabloul general pe care au vrut să-l creeze, acela că MISA este o organizație periculoasă. Iar, pe de altă parte, ascunderea identității martorului era necesară pentru că acesta a dat declarații mincinoase, iar confruntarea sa ar fi scos la iveală toate scornelile care, așa cum a reieșit ulterior, i-au fost dictate de procurori.
Simion Lupescu a declarat toate aceste lucruri în 2005, în fața unui notar public din Suedia. În schimb, în mod șocant, la procesul de la Sibiu nu a mai dat nicio declarație, deși era martorul „cheie” al acuzării. Prezența și mărturia sa în cadrul procesului ar fi fost revelatoare, pentru că tot dosarul s-a construit pornind de la primele lui declarații, mincinoase.

Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Iuda era încrezător și cu simțul datoriei, însă aceste calități erau umbrite de avariție, ambiție și invidie, trăsături pe care nu făcea niciun efort să și le înfrâneze. Mintea sa era ocupată în mod exclusiv cu iubirea pentru câștig, iar câțiva farisei și saduchei vicleni cu care s-a împrietenit îl împingeau spre trădare, măgulindu-l. Se săturase de viața nomadă, grea și plină de privațiuni pe care o duceau Apostolii. Deja de câteva luni fura din donațiile care îi erau încredințate. […]
Treptat, începu să intre în contact cu iscoadele lor, care permanent îl lingușeau și îl asigurau că, într-un fel sau altul, ascensiunii Mântuitorului nostru i se va pune grabnic capăt. După ce Iuda, săvârșind un sacrilegiu, a primit Sfânta Împărtășanie, Satan l-a luat cu totul în posesie. Acesta a plecat apoi imediat să își ducă la împlinire fărădelegea.
[...]
În timpul întregii mese am văzut o creatură înspăimântătoare care a rămas aproape de Iuda, cu un picior ca un os uscat, dar când a ajuns la ușă am văzut trei diavoli ce mișunau în jurul lui. Unul i-a intrat în gură, altul l-a îndemnat înainte și al treilea mergea în față. Era noapte și se părea că diavolii îl luminează în timp ce gonea înainte ca un nebun....
[...]
Aceste amenințări ale lui Iuda au avut un oarecare efect, propunerile i-au fost acceptate, și a primit banii pentru trădarea sa – 30 de monede de argint. Iuda nu avea cum să nu își dea seama că ei îl priveau cu dispreț și neîncredere, căci limbajul și gesturile le trădau sentimentele, [...] el nu se așteptase să culeagă fructele amare ale trădării chiar mai înainte ca aceasta să se fi petrecut, însă mersese atât de departe cu oamenii aceștia încât se afla în puterea lor și nu mai avea scăpare. Îl urmăreau cu foarte mare atenție și nu l-au lăsat să plece până când nu le-a arătat întocmai ce pași trebuiau făcuți pentru a-l prinde pe Iisus.


Falsele pretexte, inventarea de noi și noi acuzații

În luna martie a anului 2004, perchezițiile brutale la locuințele yoghinilor au fost justificate legal de existența „unor infracțiuni de natură informatică”. Ca și acum 2000 de ani, s-au folosit pentru demersurile legale false pretexte, dar ele au fost însoțite de o campanie mediatică de diabolizare a yoghinilor care vehicula drept acuzații cu totul alte presupuse infracțiuni. Cu cât devenea mai evident că nu există probe care să dovedească infracțiunile invocate, cu atât mai inventivă devenea presa în inventarea altora, cu totul noi, invocând întotdeauna, „surse judiciare”.
Astfel, s-au trâmbițat pe rând acuzații precum: trafic de droguri, organizație paramilitară, prostituție, trafic de persoane, evaziune fiscală, încălcarea drepturilor de autor etc. (nicidecum infracțiuni de natură informatică).

Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Caiafa și câțiva din membrii consiliului său au început să îi adreseze întrebări lui Iisus și să își bată joc de răspunsurile Sale. „Ce fel de rege ești tu? Fă dovada puterilor tale! Cheamă legiunile de îngeri despre care ai vorbit în Grădina Măslinilor! Ce ai făcut cu banii pe care ți i-au dat văduvele și ceilalți săraci cu duhul pe care i-ai păcălit cu învățăturile tale false? Răspunde de-ndată: vorbește; ești cumva mut? Ai fi făcut dovada unei mai mari înțelepciuni dacă, în mijlocul mulțimii lipsite de minte, ai fi tăcut din gură, în loc să fi vorbit atâtea.”
Caiafa se întoarse către martorii principali, fariseii și saducheii ce se adunaseră din toate colțurile țării. […] Expresia fețelor și comportamentul le trădau invidia și furia virulentă ce le cuprinsese inimile. Ei repetau aceleași acuzații la care el răspunsese de atâtea ori: „Că a tămăduit bolnavii, că a scos diavolii din oameni cu ajutorul diavolilor, că a profanat sabatul, că i-a stârnit pe oameni la revoltă, că i-a numit pe farisei năpârci și adulteri, că a prezis distrugerea Ierusalimului, că s-a însoțit cu crâșmari și păcătoși, că a adunat oamenii și s-a proclamat rege, profet și Fiu al lui Dumnezeu”. Martorii nu se puteau pune de acord în declarațiile lor […] contrazicându-se unii pe alții. S-a constatat că era practic imposibil să se dovedească măcar un cap de acuzare, iar martorii se părea că ies în față mai degrabă cu scopul de a-l insulta pe Iisus decât de a demonstra adevărul spuselor lor.
[…]
Mânia fariseilor spori și mai mult când Nicodim a făcut observația că membrii consiliului au fost jigniți de contradicțiile flagrante din declarațiile martorilor și că felul grăbit în care a fost condusă întreaga afacere dovedește că răutatea și invidia au fost singurele motive care i-au determinat pe acuzatori să aducă acest caz în justiție, într-un moment în care toată lumea era ocupată cu pregătirile pentru cea mai mare sărbătoare a anului.


Deși activitatea școlii de yoga este publică, se vorbește de aspecte ascunse

Activitatea școlii de yoga este practic publică, întrucât oricine se poate înscrie la cursurile de yoga și, exceptând un număr rezonabil de prezențe la curs, nu există nicio altă restricție în promovarea dintr-un an de curs în următorul, iar participarea la evenimentele și acțiunile MISA este deschisă tuturor cursanților și invitaților lor, chiar și atunci când sunt necesare anumite formalități de înscriere.
Este drept că filmarea și înregistrarea cursurilor și a unor evenimente nu este permisă tuturor participanților, dar, cu toate acestea, numărul mare de „cadre” înscrise la cursurile noastre – și supravegherea acerbă a SRI, recunoscută public din 1995, sunt garanții suficiente că la aceste activități nu se petrece nimic ascuns, ciudat, ilegal sau imoral. Cu toate acestea, neavând probe împotriva yoghinilor, presa se face portavocea autorităților invocând presupuse evenimente care se desfășoară în secret și sunt accesibile doar „inițiaților”. Deși Gregorian Bivolaru a fost permanent supravegheat de Securitate și apoi de SRI, începând cu anul 1971, autoritățile vor să creeze impresia că el desfășoară activități ilegale, pentru că ceea ce le deranjează cu adevărat – succesul mișcării yoghine – nu poate fi invocat ca motiv!

Citat semnificativ din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Atunci, Iisus și-a ridicat capul și, privind spre Ana, a spus: „Eu am vorbit pe față lumii; întotdeauna am învățat în sinagogă și în templu, unde se adună toți evreii și nu am spus nimic în ascuns. Pentru ce mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei care M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, ei știu ce am spus.”


Presiunea maximă la care au fost supuși yoghinii

În 18 martie, zeci de yoghini au fost brutalizați, amenințați, sechestrați, li s-au furat sau „confiscat” lucrurile, inclusiv banii, actele și telefoanele mobile, iar apoi au fost duși cu dubele la parchet pentru a da declarații. Au fost ținuți în frig, înfometați, terorizați ore în șir, nepermițându-li-se să ia legătura cu un avocat, iar în final, când au fost lăsați să plece, au fost filmați de jurnaliști și imaginile, alături de cele de la percheziții, au fost date pe post la ore de maximă audiență. În zilele următoare, s-a creat o puternică stare de presiune și teroare asupra yoghinilor, prin campania mediatică agresivă, prin alte percheziții, interogatorii și citații, iar ulterior prin tracasări la locul de muncă etc. Nici până în prezent nu s-au stins complet efectele, chiar și după mai bine de șase ani.

Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Se puteau auzi foarte clar ușile ce erau baricadate, pentru că mulți se temeau de o revoltă, în timp ce se formulau o mie și una de variante și de opinii: […]Adepții acestui fanatic, ai acestui instigator, au pretins că sunt plini de milă și compasiune față de cei care privesc lucrurile într-o altă lumină decât ei, iar acum nu vor mai ști pe unde să se ascundă de rușine. […] Ipocriții aceia care au pretins că sunt mai buni decât toți ceilalți oameni vor primi cea ce merită, pentru că toți sunt în cârdășie cu Galileeanul. Treaba este mult mai serioasă decât părea la prima vedere. […] Totul va fi adus acum la lumină.
[...]
Femeile sfinte [Fecioara Maria și însoțitoarele ei] erau obligate să se ascundă pe la colțuri și pe la pragurile ușilor, de teamă să nu le vadă dușmanii lui Iisus. Însă chiar cu aceste precauții ele adeseori erau batjocorite și luate drept femei de moravuri ușoare – de multe ori sentimentele le erau rănite de cuvintele răuvoitoare și de mimica triumfătoare a cruzilor evrei, și doar rareori la urechi le ajungea și câte un cuvânt de compasiune. Erau frânte de oboseală chiar mai  înainte de a ajunge la locul de refugiu, însă încercau să se aline una pe cealaltă.
[…]
Majoritatea Apostolilor, copleșiți de spaimă, rătăceau prin văile ce înconjurau Ierusalimul, sau se refugiau în grotele de pe Muntele Măslinilor. Mai întâi s-au ascuns într-o grotă, apoi în alta, ulterior au îndrăznit să se întoarcă în oraș, în timp ce o parte au urcat pe vârful Muntelui Măslinilor privind plini de spaimă torțele a căror licărire o puteau vedea în jurul Sionului. Au ascultat fiecare sunet îndepărtat, au speculat pe marginea lor în o mie de feluri, iar apoi au coborât în vale, cu speranța de a obține vreo informație sigură.
[...]
Iosif din Arimateea se întoarse acasă târziu și mergea trist pe strada Sionului împreună cu încă câțiva discipoli și câteva femei, când, dintr-o dată, un grup de oameni înarmați care așteptau ascunși în întuneric s-au năpustit asupra lor și l-au prins pe acesta, în timp ce cei care-l acompaniau au luat-o la fugă cuprinși de frică. După ce l-au prins, l-au închis într-un turn lipit de zidul orașului, nu departe de tribunal. Acești soldați erau păgâni și deci nu țineau Sabatul, astfel încât Caiafa a putut să apeleze la serviciile lor în această situație. Intenția lor era să-l lase pe Iosif să moară de foame și să păstreze tăcerea asupra dispariției lui.


Instigarea opiniei publice

Probabil la scurt timp după percheziții și interogatorii a devenit evident pentru autorități că nu au cum să ofere presei probele și „surprizele” pe care le-au trâmbițat în primele declarații oficiale de după 18 martie 2004. Așa că au preferat să se folosească de presă pentru a instiga opinia publică într-un mod complet lipsit de rușine și discernământ, împotriva yoghinilor. Culmea a fost atinsă de declarația lui Isopescu într-o emisiune televizată: „Suntem un popor întreg împotriva a 90.000 de yoghini”.

Mai mult, în speranța de a obține totuși probe, mărturii și justificări, s-au realizat o serie de emisiuni gen „talk-show” care instigau pe față oamenii să dea declarații împotriva MISA (și nu despre MISA, căci adevărul și părerile pozitive nu interesau pe nimeni). S-a apelat furibund la absolut toate resorturile posibile pentru a instiga publicul, pentru a-i trezi ura și resentimentele, reluându-se, într-o avalanșă nestăvilită, toate principalele teme, aberante și false, ale campaniei de dezinformare împotriva MISA, care durează de ani de zile. S-a vorbit de familii distruse, copii plecați de acasă, părinți disperați, droguri, prostituție, orgii sexuale, boli psihice, sinucideri etc. etc.
Absolut oricine avea de spus ceva împotriva MISA a devenit în acele zile un personaj public important și mediatizat, iar cei care cât de cât făceau apel la bun-simț și emiteau păreri echilibrate, chiar dacă fuseseră consultați de ziariști pentru a emite o părere competentă, erau ulterior ridiculizați și nu mai erau consultați asupra subiectului.

Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Saducheii înfumurați […] pe care Iisus deseori i-a dezaprobat în fața poporului, abia așteptau să se răzbune. Ei s-au repezit prin toate hanurile să găsească acele persoane despre care știau că îl dușmănesc pe Domnul nostru, cumpărându-i pentru a se asigura că vor fi prezenți la proces.  Însă, cu excepția a câtorva calomnii ridicole, despre care sigur s-ar fi dovedit false dacă s-ar fi făcut o anchetă, nimic nu ar fi putut să i se reproșeze lui Iisus, cu excepția, firește, a acelor acuzații prostești pe care de foarte multe ori le-a respins El însuși în sinagogă. Cu toate acestea, dușmanii lui Iisus s-au grăbit spre tribunalul lui Caiafa, însoțiți de scribii și fariseii din Ierusalim și de mulți dintre acei negustori pe care Domnul nostru i-a gonit din Templu, precum și de învățații înfumurați pe care i-a redus la tăcere în fața poporului, și chiar de către unii dintre cei ce nu i-au putut ierta umilirea faptului de a fi fost dovediți în disputa din Templu pe care au avut-o pe când El avea vârsta de doisprezece ani. Acolo se mai afla și o masă destul de mare de oameni compusă din acei păcătoși care nu s-au căit și pe care a refuzat să-i tămăduiască, din cei care au căzut din nou în păcat și cărora bolile le-au revenit, din tineri de lume pe care nu i-a primit drept învățăcei, din avarii pe care i-a înfuriat pentru că a făcut astfel încât banii pe care aceștia sperau să îi obțină să ajungă să fie dați drept pomană. Alții erau cei cărora le-a vindecat prietenii și care astfel au fost dezamăgiți, pentru că se așteptau să le moștenească averile, desfrânați cărora le-a convertit victimele și alte personaje josnice ce și-au câștigat averile,  pe seama patimilor celor aflați la putere.
[...]
Toți acești soli ai lui Satan erau furioși împotriva a tot ceea ce este sfânt, și în consecință plini de o ură de nedescris împotriva Sfântului Sfinților. Pe ei îi stârnea dușmanii Domnului nostru și îi aduna în jurul palatului lui Caiafa, să aducă mărturie mincinoasă și să încerce să arunce oprobiul asupra Mielului cel fără de pată, care a luat asupra Sa păcatele omenirii, primind această greutate pentru a-l împăca pe om cu Dumnezeu. […] Mulți dintre cei cu intenții bune însă cu caracterul slab și șovăitor au căzut pradă ispitei și și-au pierdut credința. Într-adevăr, numărul celor care au continuat să creadă a fost foarte mic. Lucrurile erau atunci cam la fel cum sunt și astăzi. Oamenii doreau să-l slujească pe Dumnezeu atâta timp cât alții nu se opuneau, dar se rușinau de cruce dacă aceasta era batjocorită de ceilalți. Unii însă au fost atinși de liniștea pe care Domnul nostru o arăta în plină suferință, și aceștia s-au îndepărtat tăcuți și triști.


Comanda politică: mai întâi să fie închis și apoi să se strângă probele

Raj Tunaru, deputat al partidului de guvernământ (la momentul respectiv, PSD-ul), a cerut în ședința Camerei Deputaților din 23 martie 2004: „Rog insistent organele de cercetare, în special pe Procurorul General al României, să emită urgent un mandat de arestare conform legislației în vigoare, și acesta să fie prelungit de judecători, conform legii, până când se vor strânge probele pentru arestarea ticălosului” (n. n., Gregorian Bivolaru). Fără comentarii.
Stenogramele PSD au ieșit la iveală în toamna anului 2004 și au dovedit că în ședințele secrete ale PSD această comandă a fost la fel de clară și scopul urmărit era, printre altele, escamotarea afacerii Gabriel Bivolaru, deputatul care a devalizat BRD și a scăpat după doar câțiva ani și care, la momentul respectiv, era dat în urmărire generală, iar colegii lui din Parlament au făcut un marș public ca să-l susțină. Așa ceva nu este posibil decât în România... Or, ca să-l facă scăpat pe acest hoț (nu vom spune ordinar, căci a reușit să fure o sumă remarcabilă, dar probabil a împărțit-o cu cine trebuie și a fost bine recompensat), fără niciun fel de scrupul, greii PSD, în frunte cu Adrian Năstase, au avut ideea de a-l sacrifica public, realmente, pe Gregorian Bivolaru.

Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Imediat ce Iisus a fost prins, au fost înștiințați Ana și Caiafa, care de-ndată au început pregătirile. Curând confuzia stăpânea peste tot. […] Înalții prelați au trimis după toți cei despre care știau că sunt cei mai înverșunați dușmani ai acestuia, dorind ca ei să adune martorii și orice dovadă posibilă și să îi aducă înaintea consiliului.
[...]
„Ce acuzații aduceți împotriva acestui om?” le-a zis Pilat adresându-se preoților. „Dacă nu era un răufăcător nu l-am fi adus înaintea ta” au declarat preoții ursuzi. „Luați-l și judecați-l după legea voastr㔠le-a zis Pilat. „Știi bine” au spus aceștia, „că nu este potrivit pentru noi să condamnăm pe cineva la moarte”.
[…]
Potrivit unui vechi obicei oamenii aveau privilegiu de a cere eliberarea unui prizonier. Fariseii trimiseseră emisari care să-i convingă pe oameni să ceară moartea, nu viața Domnului. Pilat spera că ei îl vor alege pe Iisus și a hotărât să le dea posibilitatea de a alege dintre el și un criminal pe nume Baraba , care fusese condamnat pentru o crimă îngrozitoare și care, mai mult, era detestat de oameni.
Pilat a întrebat din nou:
„Pe care din cei doi oameni vreți să vi-l eliberez? Un strigăt general a răsunat în toată sala: „Nu pe acesta, ci pe Baraba!” „Dar ce să fac cu Iisus care este numit Hristos?” Cu toții au exclamat în mod vehement: „Să fie răstignit! Să fie răstignit!” „Dar ce rău a făcut?” a întrebat pentru a treia oară Pilat? „Nu îi găsesc nicio vină. Îl voi biciui apoi îl voi achita.” Dar strigătul „Răstignește-l! Răstignește-l” a țâșnit din mulțime, iar sunetele aveau rezonanța unei furtuni infernale. Marii Preoți și fariseii vociferau mișunând încoace și încolo ca niște nebuni.
[…]
Ura Marilor Preoți și a susținătorilor acestora a crescut, la vederea lui Iisus și au strigat: „Omoară-l; Răstignește-l”. „Nu sunteți mulțumiți?” a spus Pilat. „Pedeapsa pe care a primit-o este, fără îndoială suficientă pentru a-l vindeca de dorința de a se mai declara împărat.” Dar ei strigau și mai tare, iar mulțimea s-a alăturat strigătului: „Răstignește-l, Răstignește-l!” „Noi avem o lege, iar după legea aceasta el trebuie să moară”, au replicat preoții „pentru că s-a făcut pe sine Fiul Lui Dumnezeu.” […] „Dacă dai drumul omului acestuia nu ești prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului”.


Uneori, noaptea nu este un sfetnic bun, ci momentul prielnic pentru nelegiuiri

Despre înscenarea de la Vama Nădlac și modul în care a fost reținut Gregorian Bivolaru, vom scrie pe larg într-un alt articol, clarificând această afacere dubioasă în lumina adevărului care a ieșit la iveală în cadrul procesului de la Sibiu. El a fost reținut în clădirea Vămii și, la momentul respectiv, avea asupra lui pașaportul valid și asigurarea medicală încheiată cu o zi înainte. Deoarece autoritățile au lansat zvonul că el este dat în consemn la frontieră, Gregorian Bivolaru l-a rugat pe funcționarul de la Vamă să verifice care este situația sa reală. Iar acesta susține că pur și simplu din neatenție a greșit și i-a spus că este, într-adevăr, dat în consemn și nu poate părăsi țara și a făcut apel la forțele de ordine să îl rețină, deși nu făcuse nimic ilegal... Vom reveni cu detalii.
Gregorian Bivolaru a fost reținut în arestul Vămii, interogat din nou și din nou, apoi dus la București, interogat din nou și din nou, judecat din nou și din nou, într-o grabă năucitoare, într-o secvență de fapte și acțiuni care ne-am fi închipuit că se pot petrece doar undeva în Lumea a patra și nu într-o țară presupus democratică. Deși nimic nu justifica graba, a fost judecat în repetate rânduri noaptea, în „camera de consiliu” de complete de judecată instituite ad-hoc și ținute secrete până la momentul efectiv al procesului.

Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Iisus fost prins de dușmanii lui noaptea:
„Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și ciomege să mă prindeți? În toate zilele stăteam și învățam poporul în Templu și n-ați pus mâna pe mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”
A fost judecat în pripă, toiul nopții, purtat în trei locuri:
- palatul lui Ana – el conducea un fel de tribunal instituit cu scopul de a-i cerceta pe cei acuzați că propovăduiesc învățături false și care, dacă erau condamnați, urmau să fie duși în fața Marelui Preot;
- tribunalul lui Caiafa – a fost judecat și condamnat în lipsa dovezilor concludente de Caiafa și acoliți săi din Marele Consiliu;
- închisoarea subteran㠖 Când Domnul nostru a pătruns în închisoare, El s-a rugat cu ardoare ca Tatăl Său Ceresc să primească tot ceea ce a suferit și era pe cale să sufere ca un sacrificiu expiator, nu numai pentru călăii Săi, ci totodată pentru toți cei care în epocile viitoare vor avea parte de chinuri de felul celor pe care era pe cale să le îndure.
Dușmanii Domnului nostru nu i-au permis acestuia nicio clipă de răgaz, nici măcar în această închisoare jalnică, ci l-au legat de un stâlp ce se afla în mijlocul încăperii, însă neîngăduindu-i să se sprijine de acesta, cu toate că era vlăguit de pe urma modului în care a fost tratat, de greutatea lanțurilor și a numeroaselor căzături, încât abia că se mai putea ține pe picioarele sale umflate și pline de răni. Nu s-au oprit o clipă să nu-l jignească, iar când primii au obosit, alții le-au luat locul.
Dimineața Iisus a fost „judecat” și condamnat din nou în palatul lui Caiafa:
Caiafa, Ana, bătrânii și scribi s-au adunat dimineața în sala mare a tribunalului, pentru a conduce un proces legal, din moment ce întâlnirile din timpul nopții nu erau conforme legilor și nu puteau fi considerate decât din perspectiva unor audiențe preliminare.
Cum preoții evrei nu aveau voie să dea sentințe de condamnare la moarte, Iisus a fost dus la palatul lui Pilat care după ce a audiat martorii și pe Iisus la declarat nevinovat. Dar pentru că se făceau presiuni asupra lui pentru a-l condamna pe Iisus la moarte, aflând de la preoți că Iisus este din Galilea l-a trimis să fie judecat de regele Irod al Galileei.
Acest l-a declarat nebun, dar nevinovat, așa că Marii Preoți, pentru a putea obține condamnarea la moarte a lui Iisus l-au dus din nou la Pliat. A fost din nou declarat nevinovat de Pilat și totuși condamnat de acesta la biciuire. În final, a fost dus din nou în fața lui Pilat, care având un caracter slab a cedat presiunilor și amenințărilor mulțimii și ale preoților și l-a condamnat pe Iisus la moarte.


Batjocorirea, arma prostului

Am aflat că la Vama Nădlac au fost prezenți foarte mulți jurnaliști, care ajunseseră acolo chiar înaintea lui Gregorian Bivolaru. Cu toate acestea, ei nu au relatat corect evenimentele, ci au profitat de ocazie pentru a contribui la oribilul complot al autorităților, prezentând versiunea denaturată a acestora, cu toate că unii dintre ei au fost martori la înscenarea respectivă. De exemplu, au văzut cum Gregorian Bivolaru a fost târât afară din clădirea Vămii și striga după ajutor, că i se înscenează ceva, și totuși ei au filmat doar ce le-au spus autoritățile și au prezentat imaginile ca și cum acesta vroia să fugă din țară.

Au văzut cum autoritățile l-au pus pe Gregorian Bivolaru să își pună peruca pe cap, l-au filmat cu perucă și au spus pe post că el era deghizat ca să nu fie recunoscut. Iar când a fost închis, în loc să îi ia în considerare declarațiile și în ciuda faptului că asistaseră la derularea faptelor, ei l-au batjocorit și și-au exprimat satisfacția de a-l vedea după gratii, întrebându-l de ce nu evadează, așa cum a evadat din arestul Securității, cu ani în urmă. Câți dintre jurnaliștii prezenți s-au întrebat oare dacă acel om pe care, iată, îl urăsc atât de mult și îi determină și pe alți oameni să-l urască, a făcut într-adevăr ceva rău sau greșit?

Fotografia lui Gregorian Bivolaru după gratii, ca și imaginile filmate în acele zile, când era escortat de mascați, au fost reluate ulterior de presă cu o satisfacție perversă, pentru a induce publicului ideea că el este un infractor, dar și cu disperare, pentru că el este liber acum, iar dușmanii lui au rămas doar cu fotografia lui după gratii...
Mulți jurnaliști au continuat să-l batjocorească pe Gregorian Bivolaru în perioada care a urmat, exprimându-se la adresa sa într-un mod incalificabil, uitând că sunt datori să prezinte faptele obiectiv și să țină cont de prezumția de nevinovăție. Și nu ne referim doar la acuzații, ci la insulte gratuite, descalificante, oribile, bizare, la exprimări nejustificate precum: „omul cu fața de pește mort”. Sau altă culme a prostului gust și perversiunii propagandistice, un editorialist întreba retoric în titlul scris cu litere de-o șchioapă pe prima pagină a ziarului: „V-ați lăsa fata penetrată de Gregorian Bivolaru?”

Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Imediat ce Caiafa împreună cu ceilalți membri ai consiliului au părăsit tribunalul, o masă de nelegiuiți – aceștia erau scursura societății – l-au înconjurat pe Iisus
[...]
După multe insulte, ei apucară lațul cu care era legat de gât și îl traseră spre camera în care se retrase consiliul, îmboldindu-l cu bâtele și strigând: „Mergi rege de paie ce ești! Înfățișează-te consiliului cu însemnele privilegiilor regale cu care te-am împodobit.” Gardienii, lipsiți de cea mai mică urmă de compasiune, l-au acoperit cu noroi și l-au scuipat, exclamând cu o gravitate batjocoritoare: „Primește ungerea profetic㠖 ungerea regală.” Apoi au parodiat și au profanat ceremoniile botezului.
Apoi, ei l-au târât pe Iisus de jur împrejurul camerei, prin fața fiecărui membru al consiliului, și fiecare i s-a adresat într-un limbaj jignitor. Fiecare chip arăta diabolic și plin de mânie, și totul împrejur era întunecat, confuz și înspăimântător. Domnul nostru dimpotrivă, din momentul în care se declarase Fiul lui Dumnezeu, era înconjurat de un halou de lumină. Mulți dintre cei de față păreau că au, într-un fel confuz, cunoștință de acest lucru, fiind destul de consternați să vadă că nici jignirile și nici oprobiul nu îi puteau distruge expresia atât de majestuoasă a chipului său.
Haloul ce strălucea în jurul lui Iisus din clipa în care declarase că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel Viu, îi stârni și mai mult pe dușmanii Săi, dar, în același timp, strălucea atât de mult încât aceștia nu îl puteau privi. Eu cred că intenția lor de a-i acoperi capul cu o cârpă murdară era pentru a-i știrbi strălucirea.


Drumul lung și complicat de la Arad la București

Am mai aflat că, pe 29 aprilie 2004, atunci când Gregorian Bivolaru a fost adus de la Arad la București, au fost mobilizate efective disproporționate pentru paza lui – probabil că agresorilor le era frică de o eventuală evadare a acestuia. Probabil atâta așteptau, sau vroiau să însceneze ceva similar cu „tentativa de trecere frauduloasă a frontierei”, să spună că el a vrut să fugă, pentru a-l împușca. Acest periplu incredibil a durat, de la reținerea sa și timpul cît a fost ținut în arest, plus drumul până la București, peste 24 de ore, ceea ce, pe de o parte, a oferit timp procurorilor de la București să pregătească noi acuzații la adresa lui Gregorian Bivolaru, ca să găsească motive de a-l acuza și aresta, dar încalcă flagrant drepturile omului și legislația în vigoare.

Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Trei sute de oameni urmau să fie așezați la porți și pe străzile din Ofel, o parte a cetății situată în sudul Templului, și de-a lungul unei văi până la locuința lui Ana,  pe vârful Muntelui Sion, pentru a fi pregătiți să trimită dacă era cazul întăriri căci, spunea el, toți locuitorii săraci din Ofel erau partizani ai lui Iisus. De asemenea, trădătorul i-a avertizat să fie atenți ca nu cumva să le scape din moment ce El, prin metode misterioase, adeseori s-a ascuns în munte, devenind invizibil pentru cei din jur.
[...]
Dușmanii cei răi ai Mântuitorului nostru l-au adus la Pilat prin cea mai circulată parte a orașului. Caifa, Ana și mulți dintre membrii Consiliului mergeau în față îmbrăcați de sărbătoare. Erau urmați de o serie de scribi și de mulți alți evrei, printre care se aflau și martorii mincinoși și fariseii ce s-au remarcat cel mai mult în a-l acuza pe Iisus. La mică distanță în spatele lor urma Domnul nostru, condus de arcași și păzit de soldați. Mulțimea era adunată de ambele părți și profera blestemele cele mai îngrozitoare.
[...]
În fruntea procesiunii apărură preoții, cei mai virulenți dușmani ai sfântului Fiu. Aceștia purtau niște veșminte lungi și somptuoase. Însă, lucru ce din păcate trebuie spus, în loc să apară strălucitori ca niște preoți ai lui Dumnezeu Suprem, se transformaseră în preoți ai lui Satan. Nimeni nu le putea privi chipurile și să nu observe patimile diabolice de care li se umpluseră sufletele: înșelătorii, viclenie diabolică și nerăbdarea furioasă de a duce la bun sfârșit cea mai oribilă dintre fărădelegi, moartea Domnului și Mântuitorului lor, singurul Fiu al lui Dumnezeu. Urmau apoi martorii mincinoși înconjurați de mulțimea gălăgioasă. În urma tuturor, Iisus în persoană, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, plin de lanțuri, abia putându-se ține pe picioare, însă târât fără milă de dușmanii săi.
[...]
Dușmanii lui Iisus s-au înfuriat la gândul că sunt nevoiți să-l ducă pe Iisus necondamnat încă, înapoi la Pilat, care în repetate rânduri îl declarase nevinovat. L-au dus înapoi pe un drum ocolit, mult mai lung, din două motive: pentru a permite oamenilor din acea parte a cetății să-l vadă în acea stare rușinoasă în care fusese adus și pentru a le da timp emisarilor să agite populația.


„De la Ana la Caiafa”

De atunci a început traseul întortocheat și bizar prin tribunale al acestui caz. Numai în primele zile, cazul lui Gregorian Bivolaru a trecut de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, care și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a trimis dosarul la Tribunalul București, care a dispus prin încheiere în Camera de Consiliu arestarea lui Gregorian Bivolaru și Farkas Zsolt. Aceștia au declarat recurs la Curtea de Apel București, care a trimis dosarul la Judecătoria Sectorului 5. În cele din urmă, s-a dispus punerea lor în libertate, dar în loc să fie eliberați imediat, au mai fost reținuți încă 10 ore, în timp ce procurorii încercau cu disperare să încropească un alt dosar în care să ceară mandat de arestare, în aceeași zi de 1 aprilie.

Se încearcă judecarea propunerii de arestare preventivă în acest nou dosar, în Camera de Consiliu a Judecătoriei sectorului 5, dar avocații lui Gregorian Bivolaru recuză instanța. Dosarul este trimis spre soluționare instanței ierarhic superioare, respectiv Tribunalul București care, judecând cererea de recuzare în Camera de Consiliu, în aceeași zi, 1 aprilie 2004, o respinge. Avocații lui Gregorian Bivolaru declară recurs și acest nou dosar ajunge la Curtea de Apel București, care dispune sesizarea Curții Constituționale și suspendă judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate de avocații lui Gregorian Bivolaru. După un traseu năucitor, care a durat aproape două luni, dintr-un tribunal în altul, pe 31 mai 2004 Judecătoria Sectorului 5 admite propunerea de arestare preventiva a lui Gregorian Bivolaru, emițându-se, cu această ocazie, Mandatul de arestare preventivă nr. 69/U/2004 din 31.05.2004, pentru infracțiunea de act sexual cu un minor. Să ne reamintim, acesta fusese reținut pentru tentativă de trecere ilegală a frontierei!
Pentru opinia publică autoritățile au preferat să justifice eliberarea lui Gregorian Bivolaru, pe 1 aprilie, pe motive de procedură (ca și cum apărătorii lui ar invoca fleacuri atunci când el în realitate ar fi vinovat) – și au refuzat să recunoască adevărul, că el de fapt nu era vinovat cu nimic. În mod șocant, Ioan Rus, membru marcant al PSD și ministrul administrației și internelor la acea dată, a declarat pe 4 aprilie: „Apreciez drept ciudată punerea în libertate pe motive de procedură a lui Gregorian Bivolaru.” Ca și cum procedura penală nu ar conta prea mult în România, dacă PSD-ul a hotărât că cineva trebuie condamnat cu orice preț.

Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Ana: „Este posibil ca tu să fii Iisus din Nazaret? Unde îți sunt învățăceii, unde sunt numeroșii tăi adepți? Unde îți este împărăția? […]Autoritățile, presupun, au descoperit că era timpul să pună capăt comportamentului tău lipsit de respect față de Dumnezeu și față de preoții săi, precum și a nerespectării sabatului. […] Ești tăcut! Vorbește, instigator la revoltă ce ești! Nu ai consumat tu Mielul Pascal într-un mod nelegiuit, la un mod nepotrivit? Nu dorești tu să aduci învățături noi? Cine ți-a dat dreptul de a propovădui? Unde ai studiat? Vorbește, care sunt credințele religiei tale?
[...]
Ana dădu poruncă să i se aducă un pergament[…]. Pe acesta el scrise cu litere mari o serie de cuvinte și fiecare cuvânt exprima câte o acuzație dintre cele ce i-au fost aduse Domnului nostru. Îl înfășură și îl așeză apoi într-un tub pe care i-l dărui spunând plin de dispreț: „Iată sceptrul împărăției tale; conține titlurile și privilegiile pe care le meriți, precum și dreptul pe care îl ai la tron. Du-le în fața Marelui Preot, pentru ca el să-ți recunoască demnitatea regală și să te trateze așa cum trebuie. Leagă mâinile acestui rege și du-l în fața Marelui Preot.”
[...]
Chipul lui Caiafa era de o solemnitate dusă până la extrem, însă gravitatea era însoțită de semne evidente de furie prost disimulată și de intenții sinistre. Apoi, Caifa se ridică și, îmboldit de Satan, își apucă poalele mantiei, o găuri cu cuțitul și o sfâșie de la un capăt la altul exclamând în același timp cu voce tare: „A hulit, ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum că ați auzit blasfemia: care este părerea voastră?” Toți cei prezenți se ridicară și exclamară cu o răutate uluitoare: „Este vinovat; să plătească imediat cu moartea!”
[...]
Membrii consiliului au început în grabă ședința. Aceștia au doreau să îl condamne pe Iisus la moarte imediat, însă Nicodim, Iosif și alții s-au opus […] evidențiind totodată că niciun criminal nu poate fi condamnat pentru crime ce nu au fost dovedite și că în cazul de față martorii s-au contrazis unii pe alții. […] Marele Preot merse până acolo încât să excludă din consiliu acei membri care îi erau favorabili lui Iisus chiar și în cel mai mic grad.
[...]
Preoții evrei erau puțin nemulțumiți pentru faptul că erau obligați să se folosească de guvernatorul roman pentru confirmarea deciziei lor, însă acest fapt era necesar, din moment ce ei nu aveau voie să condamne persoanele decât în chestiuni referitoare la religie și la Templu, și nu puteau da o sentință de condamnare la moarte. Ei doreau să dovedească faptul că Iisus era un dușman al împăratului, acuzație ce ținea de jurisdicția lui Pilat.
[...]
Au adus martori mincinoși care au declarat că El a călcat Sabatul și chiar l-a profanat vindecând bolnavi în această zi. La auzul acestei acuzații Pilat i-a întrerupt și pe un ton batjocoritor le-a spus: „E evident că niciunul din voi nu este bolnav – pentru că dacă ați fi nu v-ați plânge că ați fost vindecați în ziua de Sabat.”  
[...]
Ultima dintre acuzații – aceea că Iisus dorea să fie numit împărat a avut un oarecare efect asupra lui Pilat. [...] Pilat nu era doar superstițios, ci și extrem de slab la minte și suspicios. [...] Știa perfect că profeții evrei prevestiseră cu mult timp în urmă venirea în mijlocul lor a Unsului lui Dumnezeu, a Salvatorului, a Mântuitorului și că mulți dintre oameni credeau cu tărie în asta. [...] El auzise adesea despre tradițiile care îl priveau pe Mesia și împăratul evreilor [...], evrei care așteptau un împărat puternic și viguros. [...] Ideea evreilor de a-l acuza pe amărâtul pe care i-l aduseseră în față, că s-ar fi pus pe sine însuși ca împărat al evreilor, îi părea desigur, absurdă; dar cum dușmanii lui Iisus îi aduseseră aceste acuzații ca probe ale trădării împotriva împăratului, el s-a gândit să-l interogheze personal în legătură cu aceste acuzații.
Răspunsurile pe care le-a primit de la Iisus, deși depășeau mult capacitatea de înțelegerea lui Pilat, i-au arătat că nu reprezenta un pericol pentru Imperiul roman. Așa că el li s-a adresat din nou Marilor Preoți pe terasă: „Nu îi găsesc nicio vină”
[...]
Principalul motiv al hotărârii lui Irod de a nu-l condamna pe Iisus era acela că își dorea să se revanșeze față de Pilat pentru curtoazia sa și se gândea că cea mai potrivită răsplată ar fi aceea de a-i respecta decizia și de a fi de acord cu opinia lui.
[...]
Cel mai slab și mai nehotărât dintre judecători, Pilat, repetase de trei ori mișeleștile cuvinte: „Nu îl găsesc vinovat de nicio crimă: îl voi pedepsi deci și îl voi elibera” la care evreii continuaseră să răspundă: „Răstignește-l! Răstignește-l!” Dar el era hotărât să respecte decizia de a nu-l condamna pe Domnul nostru la moarte și a ordonat să fie biciuit potrivit obiceiului roman. Pilat, care nu dorea să cunoască adevărul, ci doar să iasă cu fața curată din acest necaz, a devenit mai nesigur ca niciodată; conștiința îi șoptea – „Iisus este nevinovat”, soția lui îi spunea „este un sfânt”; superstițiile îl făceau să se teamă că Iisus era un dușman al zeilor lui; iar lașitatea îl umplea de groază, căci dacă Iisus era un zeu s-ar fi răzbunat pe judecătorul lui. Era atât de iritat, cât și speriat de ultimele cuvinte ale lui Iisus și a făcut o nouă încercare de a-l elibera, dar evreii l-au amenințat imediat că-l vor pârî Împăratului. Această amenințare l-a îngrozit și a hotărât să le facă pe plac, deși era ferm convins de nevinovăția lui Iisus și perfect conștient că prin pronunțarea condamnării la moarte ar încălca orice lege a justiției, pe lângă faptul că ar încălca promisiunea făcută soției sale dimineața. Astfel l-a sacrificat el pe Iisus vrășmășiei evreilor.


Din nou, opinia publică

Incredibil! Mandatul de arestare emis pe numele lui Gregorian Bivolaru în 31 mai 2004, mandat pe care IGP-ul îl consideră probabil valid și în prezent, afișându-l pe Gregorian Bivolaru primul pe lista celor mai căutați infractori din România, invocă opinia publică. Mandatul afirmă faptul că arestarea sa este cerută de populație și rămânerea sa în stare de libertate ar duce la tulburări sociale!!!
„Reacția notorie a publicului (care a luat cunoștință de comiterea unor fapte penale grave îndreptate împotriva unor minori) a suscitat și continuă să suscite o anumită tulburare socială care justifică luarea unei măsuri preventive drastice față de inculpatul Gregorian Bivolaru, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la o eventuală condamnare definitivă. Lăsarea în libertate a inculpatului tulbură în mod real ordinea publică”.

Cum mai poate oare completul de judecată să vorbească despre neștirbirea prezumției de nevinovăție în condițiile în care dispune cea mai drastică dintre măsurile preventive doar pentru a da satisfacție opiniei publice intoxicate de declarațiile publice ale Parchetului, care afirma că a ridicat cinci camioane de probe fără a menționa că au fost ridicate obiectele cele mai intime ale celor percheziționați, care a batjocorit o practică recunoscută în toate țările democratice - yoga - făcând publice niște acuzații nesusținute nici măcar de către o presupusă victimă, și care, după aproape 10 ani de monitorizare atentă din partea serviciilor secrete, considera în anul 2004 (și este valabil până în prezent) că mai are încă de cercetat pentru obținerea probelor în vederea trimiterii în judecată pentru infracțiunile de o gravitate deosebită puse pe seama lui Gregorian Bivolaru?!

Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich:
Am văzut cum oameni înarmați ce se aflau în slujba tribunalului le dădeau bani celor care se comportau cel mai violent față de Iisus și i-am văzut cum îi împingeau la o parte pe cei care îl priveau plini de milă. Cei dintâi erau lăsați să pătrundă în tribunalul lui Caiafa.
[...]
Când Marii Preoți și ceilalți dușmani ai lui Iisus au înțeles că Irod era hotărât să nu cedeze dorințelor lor, au trimis emisari în acea parte a cetății numită Acre, care era locuită în principal de farisei, pentru a le spune că trebuie să se adune în jurul palatului lui Pilat pentru a forma o mulțime și i-a mituit pentru a crea agitație și a cere condamnarea Domnului nostru. Mai mult, ei au trimis agenți secreți pentru a-i speria pe oameni și a-i amenința cu răzbunarea divină dacă nu cer cu insistență execuția lui Iisus, pe care l-au numit un blasfemiator sacrileg. Acestor agenți li s-a poruncit de asemenea să-i sperie pe oameni sugerându-le că dacă Iisus nu va fi omorât, el va trece de partea romanilor, îi va asista în exterminarea neamului iudaic, pentru că la aceasta s-ar fi referit El atunci când vorbise despre împărăția ce va veni. Ei au încercat să răspândească și în alte zone ale cetății zvonul că Irod l-ar fi condamnat, dar că este, de asemenea, nevoie ca oamenii să își exprime dorința, susținătorii lui fiind oameni de temut. Căci dacă ar fi fost eliberat El s-ar fi alăturat romanilor, ar fi creat agitație în ziua festivalului și s-ar fi răzbunat în cel mai crud mod. Unii dintre ei au răspândit zvonuri contradictorii și alarmante pentru a stârni oamenii și a provoca o revoltă. În acest timp alții împărțeau bani soldaților, cumpărându-i pentru a-l maltrata pe Iisus și a-i provoca moartea, pe care erau nerăbdători să o vadă petrecându-se cât mai repede cu putință, de teamă că Pilat l-ar putea achita.
[...]
Zarva fariseilor și a mulțimii forma un alt fel de acompaniament, care înăbușea și acoperea uneori strigătele divine de jale, iar dinspre ei se puteau auzi cuvintele „Omoară-l! Răstignește-l!” Pilat continua să negocieze cu oamenii, iar când a cerut liniște pentru a putea vorbi a fost nevoit să-și exprime gândurile în fața gălăgioasei adunări doar anunțat de sunetul unei trompete.
[...]
Pilat le-a vorbit oamenilor în numeroase rânduri de-a lungul biciuirii lui Iisus, dar aceștia îl întrerupeau imediat și vociferau: „Va fi executat, chiar dacă ar fi să murim pentru asta.” Când Iisus a fost dus în turnul de pază cu toții au strigat din nou: Răstignește-l, răstignește-l!”
[...]
Ura Marilor Preoți și a susținătorilor acestora a crescut, la vederea lui Iisus și au strigat: „Omoară-l; Răstignește-l”. „Nu sunteți mulțumiți?” a spus Pilat. „Pedeapsa pe care a primit-o este, fără îndoială suficientă pentru a-l vindeca de dorința de a se mai declara împărat.” Dar ei strigau și mai tare, iar mulțimea s-a alăturat strigătului: „Răstignește-l, Răstignește-l!” Atunci Pilat a pus să sune din trompetă pentru a cere liniște și a spus „Voi luați-l și răstigniți-l, căci eu nu-i găsesc vreo vină.”
[...]
Cuvintele lui Iisus l-au speriat și l-au înfuriat pe Pilat; el s-a întors la balcon și a repetat că îl va elibera pe Iisus, dar ei au strigat: „Dacă dai drumul omului acestuia nu ești prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului”. Alții au spus că îl vor pârî Împăratului pentru a le fi stricat festivalul; că trebuie să se hotărască pe dată, pentru că ei erau obligați să fie la Templu până la orele zece ale serii. Strigătul „Răstignește-l! Răstignește-l!” răsuna de peste tot; reverbera până și de pe acoperișurile plate ale caselor de lângă forum, unde erau adunați mulți oameni. Pilat a văzut că toate eforturile sale erau zadarnice și că nu putea influența gloata furioasă. Strigătele și injuriile acesteia erau asurzitoare, iar el a început să se teamă de o revoltă.


Acum, după terminarea audierii martorilor în procesul de la Sibiu, putem să prezentăm o imagine clară a ceea ce s-a petrecut în cazul lui Gregorian Bivolaru, mai ales în perioada martie-aprilie 2004 și vom prezenta în detaliu în articolele noastre toate aceste fapte și mărturii, pentru că publicul are dreptul să cunoască adevărul, inclusiv modul în care a fost manipulat și prostit de autorități, cu ajutorul presei.

sursa: yogaesoteric
13 aprilie 2010
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !