1. Oamenii au spus: "Doamne, dacă este aşa, este nedrept să-l laşi pe Ioan în închisoare. Judecând după lucrurile pe care le-ai înfăptuit până acum şi pe care nici un om nu ar putea să le facă, în afară de Dumnezeu, înseamnă că îţi va fi uşor să-l eliberezi pe Ioan Botezătorul care a lucrat pentru Tine. Doamne, trebuie să faci acest lucru, nu trebuie să-l laşi în închisoare!"

2. Eu am spus: "Cel care vine el însuşi valorează mai mult decât cel care trimite în locul său un mesager sau o scrisoare. Spiritul lui Ioan este mare, este cel mai mare dintre toate spiritele care au existat până acum într-un corp fizic pe acest pământ. Dar corpul lui aparţine acestui pământ şi, datorită slăbiciunii acestui pământ, a crescut şi slăbiciunea sufletului său şi este oarecum firesc să fie aşa.

3. Căci un spirit foarte puternic nu poate să întărească un suflet slab. De aceea trupul şi sufletul lui Ioan sunt slabe, iată de ce el îşi trimite mereu mesageri în locul lui, deşi mijlocitorii sau scrisorile nu pot acţiona la fel ca persoana însăşi, în care locuiesc sufletul şi spiritul.

4. Căci, prin voinţa Mea, Eu nu trebuie şi nici nu pot să impun nimănui forţa şi puterea Mea, cu atât mai mult atunci când nu vine el însuşi să le primească, în ceea ce Mă priveşte, Eu nu voi împiedica niciodată pe cineva să aleagă viaţa sau condamnarea, după libera sa voinţă (n.t. liberul său arbitru), el putând ajunge chiar până la puterea şi forţa Mea, de care se va putea folosi – dacă are intenţii bune.

5. Dar cel care nu va veni el însuşi, nu va primi nimic, dacă nu va primi graţia luminii care să îi permită, aici sau în Lumea de dincolo, să găsească drumul care duce la Mine; pe drum, el va înţelege astfel că Eu însumi sunt Adevărul şi Calea.

6. Mai mult decât oricine altcineva, Ioan a fost cu adevărat stăpânul trupului său. Dar el a văzut mântuirea în faţa lui şi totuşi nu a putut să se apropie de ea! De ce oare? Aşa trebuia să fie?

7. Iată-L în faţa voastră pe Cel care spune "trebuie", atunci când trebuie. Dar El vă mai spune şi că El nu i-a spus lui Ioan "trebuie".

8. Desigur că, într-un anumit fel, trebuia ca el să fie chemat înaintea Mea ca să deschidă calea oamenilor, dar Ioan a avut întotdeauna totala libertate de a acţiona după cum doreşte, libertate pe care voi nu o puteţi înţelege atâta vreme cât vă aflaţi în acest trup; dar nimic nu l-a împiedicat să Mă urmeze după ce M-a văzut şi M-a recunoscut. Spiritul lui a ascultat atunci de ceea ce i-a spus sufletul său şi a început să se îndoiască de Mine, drept pentru care Mi-a trimis pentru a doua oară mesageri. Cel care pune întrebări înseamnă că încă nu este convins, căci orice întrebare înseamnă ignoranţă sau îndoială referitoare la adevărul pe care noi credem că îl cunoaştem. Dacă Ioan ar fi fost convins, atunci nu Mi-ar mai fi trimis mesageri.

9. Şi totuşi, nimeni nu a dus vreodată o existenţă atât de austeră ca şi el. În zilele în care simţea o dorinţă în trupul său, nu mânca şi nici nu bea, devenind astfel cel mai mare penitent de pe acest pământ, fără să fi păcătuit totuşi vreodată! Dar Eu vă spun acum vouă, tuturor: un păcătos care se căieşte sincer şi vine la Mine cu inima plină de iubire îi este superior lui Ioan!

10. Căci cel care îmi spune: 'Doamne, sunt un păcătos, nu merit ca Tu să intri sub acoperişul meu' – îmi este mult mai drag decât nouăzeci şi nouă de oameni drepţi (fără păcate), care nu au nevoie de pocăinţă şi care, în inimile lor, îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt păcătoşi şi se cred mai buni decât cei care păcătuiesc chiar şi numai puţin! Eu vă spun, să ştiţi că ei nu vor primi o răsplată prea mare!"