Dezvăluiri şocante ale unui angajat al serviciilor secrete privind implicarea autorităţilor în campania împotriva MISA

„Cazul MISA: un armăsar născut dintr-un ţânţar, şi acela, inventat!”

Vă oferim în cele ce urmează un document autentic şi cutremurător: scrisoarea unui lucrător din serviciile secrete care s-a hotărât să rupă tăcerea, făcând dezvăluiri din interior asupra modului în care acestea au operat în cazul MISA, la comandă politică. Citiţi această mărturie autentică pentru a afla câteva din dedesubturile „cazului MISA”. Noi am fost impresionaţi de curajul acestei persoane şi îi mulţumim pe această cale pentru gestul pe care l-a făcut.

Autorităţile au cheltuit peste 4 milioane de euro în campania împotriva MISA. Denigrarea mişcării yoghine este o operaţiune comandată politic şi pusă în practică de celule ale serviciilor de informaţii. Activiştii celulelor „anti-misa” sunt plătiţi dublu decât agenţii care desfăşoară misiuni operative de spionaj (motivul? factorul de risc...). Adrian Năstase a fost la comanda „operaţiunii Christ” încă de la bun început. Presiunile care se fac în domeniul juridic pentru a obţine o condamnare în cazul MISA sunt considerabil de mari. Acţiunile anti-MISA s-au extins şi în străinătate. Citiţi acest document pentru a afla cum este implicată masoneria în campania împotriva MISA şi care este miza acestor acţiuni.

Stimată redacţie,

Vă scriu aceste rânduri ca un semn de susţinere şi de asemenea pentru a rupe tăcerea impusă de forţe pe care le consider ostile interesului public şi al ţării noastre. Ştiu că aceste rânduri vor ajunge şi la cei care conduc mişcarea de yoga MISA şi prin aceasta mă adresez şi dânşilor, conştient de faptul că ceea ce am de spus va reprezenta, poate, o surpriză pentru unii. Poziţia pe care o ocup mă împiedică să vă contactez direct deocamdată pentru a vă prezenta anumite evidenţe, însă am să încerc în cuvinte puţine să vă indic unde să căutaţi pentru a găsi dovezile de care aveţi nevoie în acţiunile pe care le faceţi pentru a face faţă acestor forţe pe care le-am evocat mai sus.

Fiind un lucrător mai vechi în domeniul informaţiilor, am putut observa cu atenţie evoluţia mişcării yoghine chiar din momentele sale de început. Chiar dacă mişcarea MISA s-a „bucurat” de atenţia noastră încă din anii ‘90, trebuie să vă mărturisesc că abia după 2004 am început să realizez ce se ascunde în spatele acestei acţiuni concertate împotriva MISA, fapt care m-a şi determinat să realizez propriile mele investigaţii. Şi tot ceea ce am descoperit până acum mi-a întărit convingerea că ceea ce se petrece împotriva MISA se doreşte a fi o demolare publică şi nu un act de justiţie. Aceasta se întâmplă din raţiuni greu de înţeles pentru omul de pe stradă, care este obişnuit cu corupţia spăgarilor şi cu politicienii avari şi nicidecum cu interese care merg chiar dincolo de aceste rele mărunte (dacă îmi este permis să le numesc aşa). Tocmai pentru că aceste raţiuni sunt greu de înţeles, se consideră că ele nu vor fi niciodată puse la îndoială. Se pare că până acum aşa au mers lucrurile, deşi trebuie să recunosc faptul că MISA a surprins (ne-a surprins) prin verticalitatea cu care a rămas pe poziţiile sale, chiar şi atunci când aţi fost puşi la zid fără drept la replică. Aţi câştigat admiraţia mea şi nu numai a mea.

Acum vă scriu nu numai în numele meu, dar şi în numele mai multor colegi care m-au ajutat să pun cap la cap aceste informaţii şi care gândesc în acelaşi fel ca şi mine referitor la scopurile pe care noi ar trebui să le servim în munca pe care o desfăşurăm. Decizia de a vă scrie am luat-o atunci când am aflat despre susţinerea pe care unele departamente din servicii o oferă unor grupuri de denigratori publici ai mişcării yoga. Faptul că această susţinere este atât materială (bani şi în anumite cazuri şi facilităţi), cât şi prin oameni de amorsare a celulelor de lucru, ne-a făcut să căutăm scopurile pentru care o asemenea acţiune este dorită la niveluri înalte din eşicherul politic. O parte din aceste conexiuni aţi reuşit deja să le descoperiţi şi vă felicit pentru această performanţă. Mai sunt însă şi alte forţe implicate în acest joc, pe care trebuie să le dezvăluiţi publicului, pentru că numai aşa veţi putea să continuaţi fără să fiţi atacaţi din ce în ce mai înverşunat. De aceea am să vă împărtăşesc ceea ce ştim deja.

În cadrul investigaţiilor pe care le-am făcut, am găsit chiar şi un set de recomandări prin care se cerea tratarea „problemei MISA” după un anumit tipar care mai fusese aplicat cu succes în cazul altor mişcări similare din alte ţări. Pot să vă spun acum că acest document a fost primit prin circuit diplomatic şi este venit de la o ţară care, la vremea aceea, avea conducerea UE.

Despre asemenea acţiuni ale forţelor oculte s-a mai vorbit în presa românească (interviurile d-lui general Chelaru), chiar dacă nu în cazul MISA, însă descoperirea acestui document m-a convins pe deplin că este ceva teribil de greşit în ceea ce priveşte cazul Gregorian Bivolaru şi MISA şi iată de ce: documentul cuprindea o serie de măsuri ce trebuiau luate şi care implicau discreditarea mediatică a mişcării, înfiinţarea unor celule de foşti membri care să atace virulent conducerea grupării, arestarea şi ţinerea cât mai mult în arest a unor lideri marcanţi, agresiunea fizică a unor lideri şi membri.

Cel care a avut grijă ca acest document să fie implementat într-o structură discretă în cadrul serviciilor a fost chiar cel care a vrut recent să se spele pe mâini în public de afacerea MISA: Adrian Năstase. El, ca şi raportor al UE pe probleme de secte (în 1999), părea cel mai în măsură să preia un asemenea document şi să îl ducă la îndeplinire, pentru că astfel nu băteau la ochi adevăratele sale motivaţii. Tot ceea ce a urmat a fost exact conform acestui plan, pentru care s-au cheltuit nefiresc de multe resurse materiale pentru o simplă ONG.

Şi aceasta în condiţiile în care noi cerem fonduri pentru misiuni absolut normale, de supraveghere a unor obiective cu potenţial de risc ridicat, şi obţinem bugete din care abia ne plătim salariile! Ca să vedeţi ce vreau să spun, salariul pe care îl primesc cei care au înfiinţat celulele „anti-misa” este aproape dublu decât salariul pe care îl primeşte personalul de pe acelaşi nivel în schema serviciului, însă care este implicat în misiuni de o importanţă pentru ţară incomparabil mai mare. Şi aceasta datorită sporurilor de risc! Chiar şi numai acest fapt vă poate arăta ceea ce se urmăreşte în mod intenţionat. De când a devenit denigrarea unei ONG treaba unor structuri în serviciul ţării, susţinute cu salarii şi logistică?

Vă felicit pentru demascarea implicării în această structură a lui Tiz Cecilia sau a lui Marinescu Daniel, personaje al căror rol a fost cu atenţie construit chiar de către şeful secţiei (la vremea 2004) care a implementat documentul lui Adrian Năstase şi al şefilor săi. În aceşti ani de activitate foarte intensă, din 2004 până acum, cei doi (Tiz şi Marinescu), împreună cu încă patru colaboratori interni şi câţiva externi (racolaţi mai demult, pe vremea când culegerea de informaţii din MISA era justificată simplu prin rapida dezvoltare a mişcării şi necesitatea de a şti ce se petrece acolo) au scris mii de pagini fiecare, repetând mereu şi mereu ceea ce judecătorii trebuie să înţeleagă şi publicul trebuie să accepte, adică verdictul final, care este deja stabilit de la început.

Pentru a vă lămuri cum acţionează aceşti operatori iată schema, aşa cum mi-a fost explicată de un coleg de „specialitate”. Metoda pe care aceşti operatori o aplică este construirea unei imagini în „suveică”. Astfel, ei scriu o cantitate de informaţii false pe medii private (bloguri, forumuri), apoi acestea sunt citate de medii publice de informare de importanţă mai mică (ziare şi TV) ca şi surse credibile de informaţie pe subiectul MISA. Apoi informaţiile din mediul public, astfel amplificate ca şi factor de credibilitate, sunt citate cu mare vervă ca o probă indubitabilă în mediile private (bloguri şi forumuri) care devin astfel mai credibile şi căutate. După aceea, mediile publice (ziare şi TV) de mai mare calibru citează mediile private care tocmai au devenit mai credibile în urma primei runde a „suveicii”. Şi în acest fel, informaţia se înşiră pe „suveică”, deşi practic este aceeaşi informaţie inventată la început şi nimic nou nu este adus în discuţie. Prin aceasta nici nu este nevoie să se apeleze la o presiune foarte mare asupra factorilor de decizie din mediile de informare publică. Este suficient ca unii şefi de ziare, care au conexiuni cu lojele masonice şi care astfel sunt datori la obedienţă, să accepte jocul şi „suveica” începe. Acum deja se poate observa „suveica” credibilităţii artificiale.

Ceea ce am mai aflat însă, investigând această activitate, este că aceşti operatori au început o supraveghere la scară internaţională a tuturor activităţilor grupărilor şi şcolilor de sorginte MISA, astfel încât au contactat ministerele de interne din ţările respective, furnizând „informaţii” pentru a începe acelaşi fel de înscenare ca şi în România.

Am intrat în posesia sesizărilor venite de la serviciile noastre, sesizări trimise pe linia de colaborare directă bilaterală, de a se avea în atenţie activitatea acestor grupe de yoga din ţara respectivă. Ceea ce sare în evidenţă este faptul că aceste sesizări au apărut simultan cu rapoartele „civile” venite de la celula anti-misa din România care a acţionat prin terţe persoane activate cu diferite ocazii. Această acţiune simultană s-a făcut pentru a se mări influenţa asupra celor care investighează şi pentru a pregăti activitatea celulelor externe de operatori de dezinformare. Au apărut astfel, aşa cum ştiţi, fenomenele similare de atac în presă şi pe internet în Danemarca, Germania, Suedia. Această acţiune manipulativă şi fără scrupule m-a indignat profund şi m-a făcut încă o dată să caut miza pentru care se duce o asemenea campanie de distrugere a MISA.

Dacă înfiinţarea acestor celule de „foşti membri” a continuat oarecum fără niciun fel de probleme după 2004 (până când aţi început să îi demascaţi), arestarea şi procesul d-lui Bivolaru în Suedia a avut anumite complicaţii pentru această reţea de forţe oculte. Faptul că d-nul Bivolaru începuse să dezvăluie procurorilor suedezi maşinaţiunile la care fusese martor în România a determinat acţiuni disperate ale unor forţe a căror implicare m-a uimit şi pe mine. Este suficient să menţionez deţinerea d-lui Bivolaru în regim de strictă izolare timp de şapte luni, fapt de încălcare a drepturilor omului fără precedent într-o ţară ca Suedia. Deocamdată nu pot să vă dau detalii (pentru a nu risca o compromitere inutilă) însă vă pot asigura că obţinerea azilului politic pentru d-nul Bivolaru reprezintă un act de justiţie aproape miraculos, având în vedere forţele implicate şi condiţiile în care s-a desfăşurat procesul. Tocmai această victorie la limită a făcut ca lucrurile să capete treptat o turnură din ce în ce mai radicală, termenii folosiţi de către factorii de influenţă în cazul MISA fiind din ce în ce mai duri, pentru a obţine o anihilare a mişcării yoga MISA. Aşa au apărut pentru mine legăturile din ce în ce mai evidente dintre grupările masonice şi cercurile de influenţă de pe lângă ele şi cazul MISA.

Am informaţii directe că se încearcă amestecul în justiţie în cazul MISA al unor forţe care doresc obţinerea cu orice preţ a unei condamnări a lui Gregorian Bivolaru sau a unor alţi conducători marcanţi ai mişcării de yoga. Aşa cum se arată în acest document pe care l-am pomenit mai sus, aceste condamnări sunt baza campaniei viitoare de discreditare la nivel mai larg, campanie construită cu migală de către agenţi specializaţi. Ca un exemplu, una dintre judecătoarele căreia i s-au cerut mandate de percheziţie în 2004 mi-a mărturisit că, după intervenţia lui Adrian Năstase în mod direct pentru a dirija felul cum să fie adusă ancheta spre un verdict rapid cu condamnare, a decis să îşi ia concediu fără plată, pentru a ieşi din acest joc murdar.

Noi am mai observat asemenea intervenţii politice şi în alte cazuri, însă informaţiile pe care noi le-am furnizat în rapoarte despre asemenea intervenţii s-au „pierdut” undeva, pe nişte birouri ocupate de cineva care avea interes să nu le citească. Totuşi, în cazul MISA această intervenţie în actul de justiţie a căpătat dimensiuni uneori groteşti, cazurile MISA din justiţie fiind un armăsar născut dintr-un ţânţar, şi acela, inventat. S-au cheltuit sume nejustificat de mari (după datele pe care le am, suma se apropie de 4 milioane de euro!) pentru a se instrumenta aceste dosare şi pentru a se putea găsi „nodul în papură” ordonat de undeva de sus.

Lucrurile însă nu se opresc aici. Când unul dintre colegii mei a făcut, în anul 2005-2006, o sesizare cu privire la activităţi ilegale ale procurorilor în cazul MISA, prin influenţarea gravă a martorilor (mai precis mituirea lor sau ameninţarea unor învinuiţi pentru a obţine nişte declaraţii false) a fost supus unei adevărate tracasări pe linie de serviciu şi apoi a fost mutat la o altă secţie, pe motive de competenţă (pentru că erau chestiuni care ieşeau din cadrul de serviciu!).

Însă nu toate aceste influenţe sunt atât de evidente, mai ales când vine vorba de justiţie. Multe dintre abuzurile în instrumentarea cazurilor s-au făcut prin insinuări ameninţătoare sau prin sugestii foarte clare. Poate că vi se pare că o asemenea influenţă nu este atât de puternică încât să schimbe rezultatul unui proces, însă trebuie să ţineţi cont de faptul că acest mediu este corupt într-o mare proporţie şi, în anumite cercuri, se ştie foarte clar ce slăbiciuni are aproape fiecare magistrat şi ce „butoane” trebuie acţionate, astfel încât să se obţină efectul scontat, fără să se iasă la lumină.

Aşa cum aţi văzut din presa ultimelor zile, unii se mulţumesc doar să discute la telefon fără jenă cu cumetrii lor judecători, însă alteori procedura este mult mai fină. În cazul MISA, după ce d-nul Bivolaru a obţinut azilul în Suedia şi cei din ţară s-au lămurit că nu au cum să distrugă MISA aşa cum au crezut, au trecut la tactici mult mai subtile, aplicând contactul indirect şi chiar presiunea prin factor de influenţă, metode pe care le-am întâlnit numai în cazul mizelor foarte mari.

Timpul nu îmi permite acum să dezvolt care este miza reală a acestor procese împotriva MISA şi ce vor aceste forţe să obţină prin distrugerea sa. Voi reveni cu o altă scrisoare. Cert este faptul că acum, în ultimele săptămâni, am înregistrat o activitate mult mai intensă decât în mod normal a acestor unităţi care încearcă să obţină o incriminare a MISA şi eventual condamnarea d-lui Bivolaru măcar într-un proces. În plus, activitatea grupelor de discreditare şi lansare de zvonuri, cât şi a celor care culeg date pentru aceştia direct de la cursurile de yoga (pentru a le folosi în campaniile de zvonuri) s-a amplificat, ceea ce indică o serie de ordine venite de sus.

Aşadar stimaţi membri ai redacţiei, nu sunteţi singuri în această confruntare nedreaptă. Mai sunt oameni buni (nu mă refer la „oamenii de bine” ai camarilei Iliesciene care au adus „flacăra” masonică în România), care cred că în această ţară se poate trăi decent şi moral, care ştiu că românii sunt un popor harnic şi nu un popor de hoţi, oameni care văd cum este ţara scoasă la vânzare pe „piaţa de ţări” de către aceste forţe suprastatale. Noi suntem cei care ne-am săturat să fim trataţi ca nişte servitori de către politicieni puhavi cu jeep-uri, aceşti oameni care nu au „meritul” decât că fac parte din nişte organizaţii oculte ale puterii şi care cred că ne pot cumpăra tăcerea prin nişte salarii de mizerie şi cu iluzia că servim un ţel comun. Noi nu servim decât această ţară şi suntem oamenii cinstiţi care nu putem să asistăm pasiv atunci când oameni nevinovaţi sunt bătuţi şi călcaţi în picioare doar pentru că au îndrăznit să spună lucrurilor pe nume.

În activităţile mele am avut ocazia să întâlnesc şi colegi din alte ţări care gândesc în acelaşi fel ca mine şi asta fără a fi naţionalişti sau anarhişti. Dar mulţi dintre ei se tem să spună în mod deschis ceea ce gândesc, de teama acestor două marote (naţionalismul şi anarhismul), ce au fost fluturate pe la nasul oamenilor până la îndobitocire. A fi patriot în zilele noastre a devenit o noţiune desuetă, însă este la modă să faci parte dintr-o organizaţie ocultă cu interese partizane, cum este masoneria. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Nu aş avea nimic împotriva unei organizaţii secrete în principiu, pentru că sunt de părere că oamenii pot să facă ce vor, atâta timp cât nu afectează libertatea şi viaţa celorlalţi, însă ceea ce am descoperit noi despre aceasta organizaţie (francmasoneria) este departe de a o face să fie inofensivă (prin natura meseriei noastre noi fiind cei care ne asigurăm că secretele sunt inofensive!).

Cercetările în jurul MISA mi-au adus în atenţie, din nou şi din nou, această organizaţie ciudată (francmasoneria) care este implicată în mod direct în fabricarea cazului d-lui Bivolaru şi MISA. Trebuie să vă mai spun faptul că lecturarea unor materiale de pe site-ul dvs. mi-a fost de folos la început pentru a îmi deschide ochii amorţiţi de iluzia realităţii acceptate colectiv. Vă felicit pentru că rămâneţi pe poziţie fără să vă lăsaţi târâţi în curentul general de opinii fabricate de interese ascunse.

Fac aceste dezvăluiri acum pentru că lucrurile tind să ia o întorsătură mai abruptă împotriva MISA şi demnitatea mea de om nu mă lasă să mai tac ştiind ceea ce ştiu. Sper ca şi alţii care sunt oameni cu conştiinţa curată şi care au, ca şi mine, acces la pârghii ale puterii, să aibă curajul să acţioneze acum, pentru a stopa aceste nedreptăţi, până nu este prea târziu.

Vă salut cu respect şi vă doresc succes
RT
12 aprilie 2010

Citiţi şi:
Noi dovezi zdrobitoare privind implicarea unor agenţi ai serviciilor secrete şi mercenari în activităţile site-urilor de propagandă împotriva MISA
Cecilica şi Derbedelii sau... campania de toamnă, în versiunea 2009

sura: yogaesoteric
18 aprilie 2010