Unele texte ale spiritualității tibetane (cum ar fi, de exemplu, Shaktisangama Tantra) înglobează particularitățile Marilor Puteri Cosmice Kali, Tara, Tripura Sundari și Chinnamasta în manifestarea unei singure mari zeițe. În plus, de multe ori în cadrul aceleiași tradiții a budismului tantric tibetan întâlnim echivalarea lui Tara cu Kali (în ceea ce privește funcțiile cosmice, trăsăturile și particularitățile acestor divinități).
În textele budiste, prima și cea mai importantă din grupul de zeități emanate de Akshobya este
Mahachinna Tara, care mai este cunoscută și ca
Ugra Tara (adică Tara în aspectul ei teribil, așa cum este ea înfățișată în tradiția tantrică hindusă).
O altă formă a lui Tara este
Ekajata Tara, despre care se spune că a fost revelată în India chiar de marele înțelept și eliberat Nagarjuna, după ce acesta a preluat forma ei de adorare din Tibet. Referitor la acest aspect, există totuși în prezent anumite semne de întrebare asupra inițiatorului acestei forme de expresie a lui Tara, întrucât Nagarjuna a trăit în secolele I-II d.Hr., iar budismul tantric tibetan a început să se evidențieze abia din sec. al VII-lea d.Hr.
Cea de-a treia formă principală a lui Tara este menționată ca fiind
Nila Saraswati Tara (care adeseori este echivalată cu Ugra Tara). Tradiția afirmă că această expresie sau formă a lui Tara își are originea în lacul Chola, care este plasat în apropierea muntelui sacru Meru. Astfel, în timp ce Nila Saraswati practica anumite forme de tapas (sau austerități) pe malul acestui lac, energia ei pură a căzut în apă și a conferit de atunci înainte culoarea albastră corpului zeiței. Vom preciza însă faptul că, deși panteonul budismului tantric tibetan menționează diferite aspecte ale zeiței Tara, totuși ea nu este contemplată ca una din Cele Zece Mari Puteri Cosmice din tradiția tantrică hindusă.
Putem însă remarca existența unui grup de zeități feminine, care sunt oarecum similare ca formă cu Marea Putere Cosmică Tara, manifestând diferite puteri paranormale și oferind daruri spirituale și chiar de ordin material (în sensul facilitării obținerii prosperității materiale) adoratorilor fideli și sinceri. Una dintre caracteristicile principale ale acestor zeități este aceea că adeseori ele sunt înfățișate călărind un anumit animal și fiind înconjurate de o mulțime de entități angelice ce le însoțesc pretutindeni, servindu-le cu devoțiune într-o strictă conformitate cu locul ierarhic pe care ele (zeitățile) îl ocupă în acest alai.
Deoarece una din atribuțiile sale cosmice este aceea de a ne salva sau elibera de diferitele necazuri sau dificultăți cu care ne confruntăm în viață (atunci când noi îi cerem aceasta cu fervoare și sinceritate), Tara se aseamănă într-o anumită măsură cu zeița Durga (care este una din ipostazele de manifestare ale Marii Puteri Cosmice Kali). Din această cauză ea mai este numită uneori și
Durga-Tara. Însă în timp ce Durga semnifică puterea de a înlătura și de a distruge orice obstacol, dificultate sau forță negativă ce ne agresează, Tara reprezintă puterea care ne face să sublimăm aproape instantaneu aceste aspecte și astfel să le depășim cu succes. Cu alte cuvinte, Tara este însăși puterea care ne facem să transcendem toate aspectele inferioare și ignobile din viața noastră. Din această perspectivă, zeița nu numai că ne salvează din fața pericolelor iminente, dar de asemenea, ea ne oferă posibilitatea să accedem cu rapiditate la nivele din ce în ce mai elevate ale cunoașterii spirituale.
Întrucât ultimul și cel mai dificil obstacol pe care îl avem de depășit îl reprezintă chiar mintea noastră, Tara ne ajută să trecem cu ușurință dincolo de gândurile și valurile turbulente ale ideilor care se nasc clipă de clipă în minte. Această acțiune pur spirituală a zeiței este simplu de înțeles dacă vom remarca faptul că mintea (împreună cu toate funcțiile și energiile subtile pe care ea le manifestă) nu reprezintă altceva decât o parte sau un fragment din Logosul Divin Suprem. Într-adevăr, Tara este însăși
energia gigantică și extrem de subtilă a sunetului nemanifestat, care transcende Manifestarea.
Pe de altă parte, Creația sau Manifestarea însăși nu reprezintă altceva decât o modulare pe o infinitate de frecvențe de vibrație a nesfârșitei energii a Logosului (sau Cuvântului) Primordial al lui Dumnezeu. Așadar, din această perspectivă, Tara poate fi privită de asemenea și ca un veritabil
creator și în același timp distrugător al întregii Creații, atunci când aceste acțiuni (de emanație și de distrugere sau resorbție) sunt considerate din perspectiva energiilor fonematice ale Logosului Divin. În această ipostază, Tara conține în ea însăși toate mantra-ele care există. De pildă, pentru a putea folosi și asimila în mod corect înțelesul spiritual profund al unei mantra care sintetizează un aspect macrocosmic foarte elevat și pentru a fi capabili să ne identificăm plenar cu energia subtilă și beatifică a acelei mantra, grația Marii Puteri Cosmice Tara este indispensabilă și ea trebuie invocată cu o mare devoțiune și aspirație. Tot prin grația zeiței este dobândită inspirația poetică sublimă sau talentul oratoric. Tradiția tantrică afirmă că cel care este pe deplin devotat marii zeițe nu va putea fi niciodată învins în dezbaterile sau argumentațiile de orice natură (în special cele din domeniul spiritualității), iar talentul său literar va fi uimitor, depășind cu mult posibilitățile de exprimare artistică a celorlalte ființe umane.
Un alt aspect important în ceea ce privește acțiunea Marii Puteri Cosmice Tara la nivelul microcosmosului ființei umane este acela că zeița reprezintă și forța purificatoare a suflurilor prana-ice subtile care animă orice ființă umană vie. Ca și suflul subtil universal nediferențiat (prana), sunetul subtil (shabda) se manifestă în eterul (akasha) omniprezent.
Prin urmare, Tara ne ajută prin intermediul energiei cunoașterii (jnana shakti) să traversăm apele întunecate ale samsara-ei, deoarece întreaga cunoaștere nu reprezintă altceva decât o continuă aspirație către eternitatea și infinitudinea Realității Supreme. În tradiția hindusă tantrică, Marea Putere Cosmică Tara este însăși sunetul foarte subtil care percepe și totodată revelează Adevărul, deoarece sunetul nu este diferit de energia cunoașterii și de percepție. De aceea, în unele texte ale înțelepciunii hinduse, Tara este adorată ca
Marea Zeiță a Conștiinței Supreme a lui Dumnezeu.
Astfel, în imensa ei compasiune pentru ființele umane limitate din Creație, Tara favorizează perceperea și acumularea nectarului divin (soma) în propriul nostru corp, rezonând astfel mai ales cu aspectele ezoterice, tainice și ocultate cunoașterii profane. În mitologia Purana-elor (care sunt texte ale spiritualității hinduse din antichitate), Tara este soția lui Jupiter, dar, de asemenea, ea mai are o legătură de dragoste, care este secretă, cu Luna. Prin urmare, Tara ni se revelează ca având o natură duală: pe de o parte, ea susține și dezvăluie cunoașterea (Jupiter), iar pe de altă parte, ea revelează pura beatitudine spirituală (ananda) sau extazul divin nesfârșit (Luna). Din tainica ei legătură de iubire cu Luna, Tara a născut un fiu, Mercur (planetă care determină manifestarea rezonanțelor profunde cu aspectele mentale practice, cu inteligența și cu abilitatea oratorică).
În tradiția tibetană, mai mare decât un zeu sau o zeiță este un buddha, o ființă care a transcens definitiv ciclul vieții și a morții. Ca iluminat, un buddha a obținut înțelepciune, compasiune și capacități extraordinare. Buddha-șii integrează toate aspectele și posibilitățile existenței. Ei sunt una cu tot ceea ce există. Ei pot manifesta corpuri de lumină și strălucire și pot emana diferite forme de corpuri în această lume pentru a ajuta ființele acestei lumi confuze și provocatoare. Tara fiind dincolo de toate aceste condiții, ea este numită ca
Mama tuturor Buddha-șilor.
În Tibet se crede că ea este încarnată atât în fiecare femeie pioasă, cât și în cele două soții prințesa chineză și prințesa nepaleză a primului rege buddhist din Tibet, Srong-brtsan-sgam-po, care sunt identificate cu cele două forme majore ale lui Tara:
Tara cea Albă și
Tara cea Verde. Un al treilea aspect al Tarei este
Tara cea roșie.
-
Tara cea Albă ( în sanscrită:
Sitatara; în tibetană:
Sgrol-dkar) s-a încarnat în prințesa chineză. Ea simbolizează puritatea și este descrisă adesea stând în partea dreaptă a consortului său, Avalokiteshvara, sau șezând cu picioarele încrucișate, ținând o floare de lotus deschisă. Ea este în general descrisă ca având trei ochi. Tara cea Albă, Mama tuturor Buddha-șilor, este cea care dăruiește longevitatea și energizează pe cei care o vizualizează, putând după aceea să folosească acea energie pentru practica lor spirituală.