1. Şi-au îndreptat atunci cu toţii privirile spre răsărit, unde lumina era din ce în ce mai strălucitoare, pentru ochiul interior desigur, ochiul fizic fiind influenţat însă şi el de acest ochi interior.

2. În timp ce lumina creştea în intensitate către răsărit, pe cer au apărut trei siluete mai strălucitoare decât soarele, având o formă umană perfectă şi zburând prin aer în jurul nostru, în lumina acestor trei îngeri, numiţi heruvimi din cauza strălucirii şi a puterii luminii lor, lumea spiritelor a început să se estompeze, iar spiritele păreau că sunt ca nişte mici norişori ce înconjurau vârful muntelui!

3. Când cei trei heruvimi s-au apropiat foarte mult de noi, ei şi-au atenuat puţin lumina şi s-au prosternat în faţa Mea, cu faţa la pământ, spunând: "Doamne, cine - din toate cerurile infinite şi eterne - este demn să vadă faţa Ta sfântă? Doar Ţie ţi se cuvine toată slava eternităţii şi infinitului!"

4. Dar Eu le-am spus: "Schimbaţi-vă înfăţişarea şi grăbiţi-vă să mergeţi la cei doisprezece apostoli ai Mei; ei au împlinit voinţa Mea şi deocamdată este de ajuns; aduceţi-i aşadar aici!"

5. În aceeaşi clipă, cei trei îngeri şi-au schimbat înfăţişarea, s-au îndepărtat şi, câteva secunde mai târziu, i-au adus prin văzduh pe cei doisprezece apostoli, în vârful muntelui.

6. Cei doisprezece, mai puţin Iuda, erau plini de bucurie că fuseseră aduşi astfel la Mine de la o distanţă atât de mare.

7. Doar Iuda a spus: "Mii de mulţumiri pentru o asemenea călătorie... Nu a durat decât câteva clipe, într-adevăr, dar ce frică am tras şi ce curent a fost!"

8. Îngerii nu-l lăsaseră însă decât pe Iuda să simtă asemenea senzaţii neplăcute, ceilalţi unsprezece nu simţiseră nimic din toate acestea.

9. Aducerea apostolilor Mei prin văzduh de către cei trei heruvimi până în vârful muntelui a fost pentru mult timp un subiect viu de discuţie pentru mulţime.

10. Mulţi oameni au început să tremure, spunând: "Cerule, este mult prea minunat, devine de nesuportat!

11. Alţii spuneau: "Doar Dumnezeu poate acţiona în acest fel!"

12. Cei doisprezece au povestit apoi tot ceea ce au făcut cât timp au fost plecaţi.

13. Eu le-am poruncit celor trei îngeri să aducă pâine şi vin, suficient pentru toată lumea, căci celor doisprezece apostoli le era foame şi sete; ei nu mâncaseră nimic toată ziua. Îngerii au făcut îndată ceea ce le poruncisem şi au adus pâine şi vin într-o mare cantitate. Cei doisprezece au mâncat şi au băut pe săturate!

14. Trei dintre fiicele lui Kisjonah M-au întrebat dacă ar putea să guste şi ele din această pâine şi din acest vin. Dar Kisjonah le-a reproşat fiicelor lui faptul că erau pofticioase şi le-a spus: "Şi pofta este un păcat; trebuie să renunţi la tine din toate punctele de vedere, altfel nu poţi ajunge la adevărata înţelepciune fără de care nu există viaţă".

15. Eu am spus însă: "Prietene, fie ca acest păcat să le fie iertat pentru totdeauna fiicelor tale, căci de fapt nu este un păcat. Fiicelor tale le este într-adevăr foame şi sete şi avem suficientă pâine şi vin pentru toţi cei care sunt aici. De aceea, toţi cei care doresc să mănânce pot lua din bucate, de vreme ce şi cei doisprezece apostoli au fost serviţi!"

16. Kisjonah şi cele cinci fiice ale lui au fost foarte mulţumiţi, iar Eu le-am spus celor doisprezece apostoli să împartă imediat pâinea şi vinul.

17. Erau mai mult de opt sute de persoane pe munte; vârful muntelui forma un platou foarte întins, pe care se afla o stâncă înaltă de cinci stânjeni, uşor de escaladat pe la sud. Toţi au băut şi au mâncat pe săturate, după care Mi-au mulţumit pentru această masă minunată. Kisjonah s-a urcat pe vârful acestei stânci înalte pentru a vorbi mulţimii şi a spus:

18. "Ascultaţi-mă, prieteni, noi cunoaştem scripturile de la Moise şi până în zilele noastre şi cărţile războaielor lui Iehova despre care au vorbit Moise şi profeţii, care provin din Persia şi au fost traduse şi a căror autenticitate a fost recunoscută de către numeroşi înţelepţi. Dar, dintre toate miracolele pe care aceste cărţi le descriu, nimic nu se compară cu ceea ce noi avem în faţa ochilor; nu există nimic asemănător, nu numai în Israel, dar nici în întreaga lume. Cine ar trebui să fie Cel ce face asemenea lucrări, dacă nu chiar Dumnezeu însuşi?"