1. Mulţi oameni ar putea spune: dacă aşa stau lucrurile, se pare că nu există prea multe speranţe pentru întâiul spirit căzut şi cohortele sale, căci dacă partea cea mai abjectă a sufletului său, respectiv partea cea mai grosieră a materiei, va deveni temelia noii creaţii, rezultă că spiritul respectiv va fi ţinut captiv în propriul său noroi, căci un spirit nu-şi abandonează niciodată sufletul, indiferent dacă acesta este substanţial sau material.

2. Dar Eu vă răspund: da, nu există prea multe speranţe pentru întâiul spirit căzut şi pentru cohortele sale, dar ei mai au totuşi o ultimă posibilitate. Aceasta este atât de mică încât de-abia ar putea fi remarcată, chiar şi la microscop. Singur spiritul respectiv o va putea recunoaşte, atunci când îşi va da seama că toată substanţa sa psihică i-a fost răpită şi sublimată, cunoscând măreţia lui Dumnezeu. La vremea aceea nu vor mai exista un soare şi un Pământ în vastul regat al Creaţiei, căci toate corpurile vizibile îşi vor fi predat de mult prizonierii. În acest fel, materia fizică va dispărea, şi tot ce va mai rămâne vor fi noul Cer şi noul Pământ. Vechiul Pământ se va micşora, la fel ca un măr care se usucă şi se zbârceşte. Nu va mai exista decât o rămăşiţă a materiei, şi anume zaţul de care vorbeam, partea ei cea mai grosieră, alcătuită din particulele cele mai satanice de inteligenţă psihică, care nu vor fi dispuse să abandoneze spiritul lui Satan şi al cohortelor sale.

3. Stabilirea datei la care se vor petrece aceste lucruri nu foloseşte nimănui, căci oricum, pe acest Pământ fizic nu vor mai exista fiinţe umane la vremea respectivă. Cât despre lumea spirituală, spiritele perfecte nu vor fi prea tare interesate de ceea ce se întâmplă cu zaţul materiei.

4. Spiritul de care vorbim va fi aruncat atunci în infinitate, închis în cel mai dur înveliş posibil, iar căderea lui nu-şi va găsi niciodată sfârşitul. El va cădea în adâncurile adâncurilor, în oceanul de furie, în care cu cât se va scufunda mai tare, cu atât mai mari vor fi chinurile sale, căci cu cât te scufunzi mai tare în oceanul respectiv (care nu are fund), cu atât mai violente devin apele sale. Deşi acest ocean de furie este focul tuturor focurilor, el nu va avea puterea să dizolve închisoarea pregătită pentru spiritul primordial.

5. Şi astfel se va împlini Scriptura: „Toată răutatea se va scufunda în eternul abis, şi va fi devorată de-a pururi, şi nu va mai exista răutate în nici una din sferele infinităţii”.

6. Atâta vreme cât va exista acest Pământ, toate spiritele (chiar şi cele mai rele dintre ele) vor avea posibilitatea să apuce pe calea smereniei, căinţei şi transformării de sine. Când Pământul nu va mai exista, această posibilitate va dispărea. Totuşi, mai este mult timp până când Pământul îşi va preda toţi prizonierii, căci mărimea lui este destul de semnificativă. Vor mai trece milioane de ani pământeşti până când planeta îşi va da examenul final, fiind trecută prin focul solar. Cei care vor accepta disoluţia vor fi eliberaţi. Dar ceea ce nici măcar focul solar nu va putea dizolva va rămâne de-a pururi o zgură care va servi drept temniţă pentru Cel Necurat - iar aceasta va fi moartea cea veşnică şi eternă.

7. Este de asemenea foarte important să ştiţi unde se află sălaşul Spiritului Malefic în trupul acestui Pământ. Esenţa acestui spirit este localizată chiar în centrul geografic al Pământului, dar nu în inima sau într-un alt organ intern al acestuia. Sediul spiritului necurat este centrul dur al Pământului, care suportă întreaga presiune a planetei, astfel încât libertatea lui de mişcare să fie cât mai redusă şi el să nu poată distruge Pământul. Dacă i s-ar permite chiar şi cel mai mic grad de libertate, el nu numai că ar distruge Pământul dintr-o singură clipire, dar ar face acelaşi lucru şi cu întreaga creaţie vizibilă. Spiritul este înzestrat cu o forţă imensă, care nu poate fi ţinută în frâu decât cu lanţurile cele mai grele. De altfel, singurul care l-a putut propti în aceste lanţuri am fost Eu, Domnul întregii creaţii. Chiar şi astfel înlănţuit, el tot mai poate emana vibraţiile sale de o răutate absolută asupra principiilor ascendente (telurice). Suflul lui este atât de puternic încât poate induce moartea tuturor principiilor sufleteşti, de care fiinţele umane de pe Pământ vor rămâne întotdeauna dependente, căci tot ceea ce este organic este destructibil şi întreaga materie poartă în sine moartea şi distrugerea.

8. Această legitate se naşte din suflul voinţei celui necurat, a cărui răutate este indescriptibilă şi în legătură cu care nu vă veţi putea face niciodată o idee suficient de clară. Dacă aţi putea înţelege cât este de mare răutatea acestui spirit, acest lucru ar fi suficient ca să vă omoare pe loc. Tot ce aţi auzit până acum despre Satan nu reprezintă decât o imagine foarte palidă a realităţii, trecută prin filtrul compasiunii Mele protectoare.