Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 6.12.2020, 04:39
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 30.8.2010, 15:58    Post subject: Capitolul 56 - Natura și numele lui Satan Reply with quote

Capitolul 56
Natura și numele lui Satan


1. Ați auzit desigur tot felul de nume pe care oamenii le-au dat acestui spirit malefic și cohortelor de slujitori ai lui, cunoscuți sub numele generic de „diavoli”, „demoni” sau „draci”. Vă voi explica în continuare de ce există atâtea nume diferite pentru Spiritul Necurat și ce sunt în realitate diavolii.

2. Satana, Satan, Leviathan, Belzebut, Gog, Magog, Șarpele, Dragonul, Animalul Abisului, Lucifer - sunt doar câteva din numele care i se atribuie. Numele lui original a fost însă Lucifer, sau „Purtătorul Luminii”. Satana înseamn㠄Polul Opus al Divinității”. În calitatea sa de Satana, acest spirit a privit divinitatea la fel cum își privește femeia soțul. Divinitatea urma să-și răspândească în ființa lui nenumăratele sale idei eterne, pentru ca acestea să se maturizeze în lumina lui concentrată. În acest fel, noile ființe create urmau să se nască din lumina acestui spirit, într-o luciditate deplină. Ideea primordială era ca întreaga creație infinită să fie din ce în ce mai populată cu ființe născute din această lumină. Creația fiind infinită, ea ar fi permis naștere unei infinități de ființe, care ar fi trăit de-a pururi, fără ca universul să ajungă vreodată suprapopulat.

3. Întrucât rolul acestui spirit era atât de important (acela de a fi un al doilea Dumnezeu alături de Mine), el trebuia să treacă testul libertății, pentru a vedea dacă poate corespunde acestei sarcini. După cum știți deja, el nu a trecut acest test, căci a dorit să se ridice mai presus de divinitate.

4. Spiritul s-a opus divinității pentru a obține recunoașterea statutului său superior. Întrucât acest lucru era imposibil, el s-a înfuriat și și-a propus chiar să anihileze divinitatea. De altfel, dacă divinitatea nu ar fi avut înțelepciunea să-l înlănțuie la momentul oportun, el ar fi avut puterea să facă acest lucru. Poate părea ciudat că un spirit creat dispune de o putere atât de mare încât să se poată opune cu succes divinității. Veți înțelege însă mai bine acest lucru dacă veți ține seama de faptul că divinitatea l-a înzestrat cu un al doilea „eu”, care, deși creat în timp, era de semn contrar și avea o putere egală cu a divinității, în întreaga creație și pentru toate eternitățile.

5. Acest spirit, în care divinitatea și-a concentrat toată lumina ei, s-a propagat în întreaga infinitate. Așa se și explică de ce i-ar fi fost cu putință să elimine divinitatea din creația sa, dacă ar fi fost lăsat să facă acest lucru. Amăgirea puterii a trezit în el o imensă vanitate și o încredere absolută în propria lumină, splendoare și putere. El și-a uitat Creatorul, divinitatea eternă, și s-a autoaprins de orgoliu, împietrindu-se din punct de vedere spiritual. În acest moment, divinitatea l-a înlănțuit, creând din el corpurile cerești din întreaga infinitate, după care i-a izgonit spiritul în cea mai restrictivă manieră cu putință, întemnițându-l în profunzimile Pământului.

6. Odată ajuns în această poziție, spiritul nu mai este Satana, ci Satan, căci el a renunțat în mod voluntar la ordinea divină eternă. Altfel spus, el și-a asumat aceeași polaritate ca și divinitatea. După cum știți, două polarități identice se resping reciproc. Așa se explică de ce această ființă este la ora actuală cea mai îndepărtată de divinitate, față de care manifestă cea mai mare opoziție cu putință.

7. Spiritul încătușat, despărțit de sufletul său, a promis de mai multe ori că își va schimba atitudinea dacă i se vor permite anumite lucruri. Ar fi putut să facă cu ușurință acest lucru, căci acum el era despărțit de elementele negative ale sufletului său. Satan a pus condiția să fie adorat la fel ca o divinitate o perioadă de timp, promițând că atunci când se va plictisi de această venerație, se va întoarce înapoi și va redeveni un spirit pur. Dorința i-a fost îndeplinită. Păgânismul, care este la fel de vechi ca și umanitatea, este cea mai bună dovadă în sprijinul celor afirmate mai sus. Pe Pământ, Domnul și-a rezervat numai o mică națiune de oameni. Toți ceilalți puteau răspunde dorinței acestui spirit, fără a avea de suferit în privința liberului lor arbitru. Au apărut astfel cele mai variate nume cu care oamenii au adorat acest spirit la fel ca pe un Dumnezeu.

8. Dar el nu era satisfăcut de nimic, interferând din ce în ce mai mult cu ordinea divină, motiv pentru care a fost înlănțuit din nou, în condiții chiar mai severe. În timp, el apucase să recruteze milioane de spirite ale rasei umane, care gândeau la fel ca el. De atunci, el a acționat și continuă să acționeze Prin intermediul acestora, care sunt slujitorii săi. Un demon sau un diavol nu este altceva decât un spirit care a fost crescut și educat la școala lui Satan.

9. Evident, în realitate nu este vorba de o școală reală. Spiritele au evoluat singure până la acest nivel, integrând în mod voluntar elementele specifice sferei de influență a acestui spirit. Ajungând la fel de malefice ca și stăpânul lor, aceste spirite au fost numite „diavoli”. Deși toate sunt adepte ale lui Satan, există o diferență imensă între acesta și ele, căci în cazul lor numai sufletul este rău, spiritele lor rămânând pure, chiar dacă sunt înlănțuite în condiții dure. Adevăratul rău rămâne așadar spiritul lui Satan. De aceea, diavolii vor putea fi salvați înainte ca Satan, în căderea lui, să atingă maturitatea plenară în sfera negativității.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !