1. Este destul de greu să lupţi cu un duşman pe care îl cunoşti; vă imaginaţi deci cât de dificil trebuie să fie să lupţi cu un duşman invizibil sau pe care nu îl cunoşti. De aceea, este important să studiaţi acest duşman, ca să ştiţi cum trebuie să vă luptaţi cu el în bătălia care se apropie. Pentru ca spiritul să atingă viaţa eternă, este foarte important ca sufletul lui să cunoască în profunzime ce este iadul şi ce este Cerul.

2. Scopul spiritelor angelice şi umane nu este acela de a curăţa şi de a-şi face griji în legătură cu Cerul, ci doar în legătură cu ceea ce a fost, încă din timpuri imemoriale, necurat. De aceea, este mult mai important să cunoaşteţi locul noroiului decât pe cel al purităţii, căci numai acesta trebuie curăţat. Odată curăţat locul, Cerul îşi va face apariţia de la sine.

3. Ar fi absurd să-i ceri cuiva să se laude şi să se gândească în permanenţă la calităţile lui pozitive; din când în când, el trebuie să mediteze şi asupra trăsăturilor lui negative de caracter, învăţând să practice autocritica. Bunătatea nu are nevoie de laude, căci ea este cea mai bună răsplată a sa. Este însă absolut necesar ca fiecare om să reflecteze asupra gândurilor şi dorinţelor sale malefice, încercând să le elimine. Este mai mult bine să spuneţi: „Doamne, ai milă de mine, un biet păcătos!”, decât „Doamne, îţi mulţumesc că nu m-ai făcut şi pe mine la fel ca vameşii şi ceilalţi păcătoşi!”

4. Judecaţi singuri ce este mai important: să cunoşti terenul pe care calci, sau tavanul care este suficient de înalt şi de care nimeni nu s-a lovit încă până acum. Cel cu care ne confruntăm în permanenţă este terenul de sub picioarele noastre; de aceea, el ar trebui cunoscut primul: cât de solid este, dacă există crăpături, denivelări, etc, şi cum pot fi evitate acestea. Cine doreşte să evite răul trebuie mai întâi să-l cunoască. În caz contrar, el va rămâne doar un copil imatur. De aceea, este foarte important să studiaţi cu atenţie căile răului, pentru a le recunoaşte în sine şi pentru a încerca să le evitaţi.