Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 27.11.2020, 17:01
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 30.8.2010, 16:04    Post subject: Capitolul 58 - Fantomele și fenomenul posesiunii Reply with quote

Capitolul 58
Fantomele și fenomenul posesiunii


1. Orice om a auzit cu siguranță de cazuri de posesiune, dar puțini știu cum se produc aceste posesiuni și în ce circumstanțe. Pentru a afla mai multe, vă voi prezenta o descriere detaliată a acestui fenomen.

2. În anumite momente, Satan - care are o sumedenie de susținători - își trimite cohortele pe Pământ, cu sarcina de a nu lăsa piatră pe piatră și de a captura cât mai multe suflete pentru Prințul întunericului și al Minciunii. Diavolii își încep așadar călătoria secretă către suprafața Pământului, mascându-și intențiile malefice, astfel încât spiritele bune întâlnite în cale să nu-și dea seama ce se întâmplă. Dacă un spirit bun se întâlnește cu unul rău și îl întreabă încotro se îndreaptă, cel din urmă îi dă un răspuns cât mai rezonabil și îl imploră să-l lase să urce la suprafață, pentru a încerca să-și remedieze greșelile trecute și să-și schimbe astfel destinul.

3. În împărăția spiritelor bune și rele, nici un alt principiu nu este mai mult respectat ca liberul arbitru, cu condiția ca intenția care stă la baza lui să nu fie una foarte malefică. De aceea, spiritelor demonice li se permite să urce, evident, sub o supraveghere discretă. Întrucât își încalcă de regulă promisiunile, ele nu se mai pot plânge ulterior, când sunt înlănțuite din nou în adâncuri, în condiții mult mai grele decât înainte.

4. Dar cu ce se ocupă acești demoni (care nu sunt altceva decât spiritele unor oameni care au trăit cândva) atunci când urcă la suprafață? Unele dintre ele, care în timpul vieții au fost mari bogătași și au dus o viață de plăceri și de huzur, asuprindu-și semenii, se întorc la castelele lor, dacă acestea mai există. Ei bântuie locurile respective, încercând să îi convingă pe oameni că există o comoară ascunsă. Când locuitorii actuali ai zonei află de existența comorii, ei îl imploră de regulă pe spiritul respectiv să le indice locul, pentru a descoperi comoara și a se îmbogăți pe această cale ușoară.

5. Spiritul cel râu le arată apoi tot felul de semne, indicându-le astfel unde ar trebui să fie îngropată comoara. Oamenii sapă, dar nu găsesc nimic. Ei își continuă căutările cu mare entuziasm. Acesta este momentul în care spiritul malefic își alege o victimă, pe care începe să o posede. Cea mai simplă cale de posesiune este ingerarea hranei și a băuturii fără a-Mi cere binecuvântarea. De regulă, când spiritul rătăcitor și-a atins scopul, bântuirea castelului încetează.

6. Când un asemenea spirit intră într-o ființă umană, el începe întotdeauna prin a-i studia inima. El află care sunt slăbiciunile omului și începe să-i insufle propriile sale înclinații, dorințe și obiective negative. Dacă inima celui posedat acceptă aceste influențe, spiritul necurat rămâne liniștit, ca un observator, pentru a vedea cum acționează omul, la unison cu aceste inspirații malefice. După ce ființa umană a îndeplinit scopurile spiritului, acesta își încheie misiunea provocând o boală mortală în trupul omului. El încearcă astfel să smulgă cât mai rapid sufletul corupt din trupul său, pentru a-l duce ca pe un trofeu stăpânului său, Domnul întunericului.

7. Rezultatul nu corespunde însă niciodată planului acestui spirit. După ce sufletul omului părăsește corpul fizic, el este întotdeauna luat în primire de îngeri, indiferent dacă este bun sau rău. Spiritul malefic este luat la rost și trimis înapoi în iadul din care a provenit, cu o pedeapsă chiar mai aspră decât întâia oară. El nu va mai putea urca la suprafață prea curând.

8. Sufletul celui decedat, împreună cu spiritul său lăuntric, intră sub influența îngerilor într-o stare în care ajunge să-și dea seama de felul în care și-a trăit existența terestră. Dacă acceptă să se convertească, el are șansa să urce din ce în ce mai sus în ierarhia celestă. Dacă se încăpățânează însă în comportamentul său, el coboară din ce în ce mai jos, primind pedepse din ce în ce mai aspre. Dacă nici acestea nu îi schimbă atitudinea, el poate fi trimis în iad, din propria sa voință. Dacă îi place, sufletul poate rămâne acolo, conform înclinațiilor sale. Dacă nu îi place, el se poate însă întoarce. Din păcate, asemenea lucruri se petrec foarte rar, căci iadul este plin de promisiuni dintre cele mai orbitoare. Există nenumărate amăgiri, create cu scopul de a atrage sufletul din ce în ce mai mult către Satan, intrând în întregime în sfera de influență a acestuia.

9. Evident, acest lucru nu se va petrece niciodată, căci orice suflet conține un spirit, de care nu se poate desprinde. Acest spirit pur este opusul perfect al spiritului lui Satan. Atunci când sufletul dorește să se apropie de Satan, spiritul lăuntric se opune, îi impune o pedeapsă, la fel ca un judecător și chinuiește sufletul, arzându-l într-un fel de foc interior. Scopul acestui chin lăuntric este de a îndepărta cât mai mult sufletul de sfera de influență a lui Satan, pentru a se putea schimba în bine. Dacă sufletul acceptă să se transforme, pedeapsa sa devine din ce în ce mai ușoară, până când el atinge starea de libertate perfectă, devenind una cu spiritul său.

10. Atunci când se produce fuziunea dintre suflet și spirit, el cunoaște starea de beatitudine. Aceasta este diferența între beatitudine și damnare: sufletul aflat în stare de beatitudine se topește în întregime în spiritul său, devenind una cu acesta. În starea de damnare, sufletul dorește să scape de spirit și să-l înlocuiască cu un altul, mai precis spiritul lui Satan. Întrucât spiritul său are o polaritate inversă față de cel al lui Satan, el acționează cu o forță de sens opus, care îl îndepărtează fără să vrea de spiritul lui Satan. Cu cât un suflet încearcă să se aproprie mai mult de ființa lui Satan, cu atât mai puternic este efectul de respingere declanșat de spiritul său. Această reacție este foarte dureroasă pentru suflet. Așa se explică de altfel suferința și durerea din iad, care se manifestă sub forma unui foc imposibil de stins. Acesta este viermele din interiorul sufletului care nu poate fi ucis. Deși efectele sale sunt atât de opuse, același foc interior este cel care provoacă beatitudinea supremă în sufletul unui înger.

11. Din această descriere, v-ați putut face o idee corectă despre natura iadului și practicile lui Satan. Evident, metoda descrisă mai sus nu este singura prin care Satan încearcă să atragă suflete către sine, prin intermediul cohortelor sale. Dacă ar avea o natură mai bună, aceste spirite nu și-ar propune să ia în posesiune trupul ființelor umane inocente, inclusiv ale copiilor mici. Pe de altă parte, sufletele acestor oameni sunt protejate cu cea mai mare atenție, inimile lor fiind ferite de influențele malefice. Dacă un imigrant din iad, mai puțin rău, dorește să facă o faptă bună, el se poate împărtăși din grația și compasiunea de care aceste ființe umane inocente se bucură deja. Dacă spiritul malefic se comportă însă nebunește, jucându-se în fel și chip cu trupul celui pe care l-a luat în posesiune, el va fi curând alungat sau liniștit.

12. Uneori, mai multor spirite li se permite să ia în posesiune un singur trup uman. Este suficient ca ele să promită că își vor căuta numai mântuirea proprie în interiorul acestui trup, iar dorința lor le este îndeplinită. Aceste spirite nu urmează sfatul îngerilor, ci insistă cu încăpățânare că numai așa se vor putea apropia de Domnul. De aceea, îngerii le satisfac uneori dorința, pentru a-i lăsa să învețe din propriile lor experiențe.

13. De cele mai multe ori, nu sunt atinse rezultate benefice pe calea posesiunii. De aceea, permisiunea de care vorbim nu se acordă decât o singură dată, extrem de rar și a doua oară. Dacă spiritul nu reușește să progreseze, el este nevoit să urmeze o altă cale, și anume aceea a pedepsei, durerii și plângerii. Un suflet orgolios poate îndura foarte multe; când nu mai suportă, el se întoarce de regulă înapoi, pentru o vreme.

14. Principala greșeală pe care o comit aceste suflete constă în reproșurile constante pe care și le fac de îndată ce se simt mai bine, și care provin din sfera de influență a lui Satan. Nu este vorba de niște reproșuri sincere, născute din căință, ci de o stare de tulburare; sufletele se simt intimidate și nu mai îndrăznesc să avanseze. Reproșul pe care și-l fac nu se referă la faptele lor rele, ci la faptul că nu au îndurat durerea, astfel încât să devină una cu puterea lui Satan și să anihileze astfel puterea Domnului. Aceste amăgiri conduc la o nouă cădere a sufletelor respective, într-o stare de răutate chiar mai mare decât cea anterioară. Într-adevăr, în iadul inferior există spirite care nu sunt dispuse cu nici un chip să renunțe la această amăgire, cu toată durerea în creștere pe care sunt nevoite să o suporte, făcându-și o adevărată onoare din faptul că se opun voinței Domnului. Încăpățânarea lor este atât de puternică încât nici chiar focul nestins al mâniei nu reușește să le convingă să se întoarcă înapoi. Va veni însă timpul când spiritul le va fi luat și ele vor fi nevoite să suporte marea călătorie în eterna distrugere. De aceea, nu trebuie să fiți prea speriați de fenomenul posesiunii, căci aproape că nu există om care să nu dispună de asemenea oaspeți nedoriți în trupul său. Vom explica în continuare de ce se întâmplă acest fenomen
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !