1. Mulţi oameni îşi spun: „Nu e nimic rău în a căuta împărăţia lui Dumnezeu, dar nu înţelegem de ce este atât de greu de găsit această împărăţie şi de ce nu există o singură biserică sau congregaţie creştină care să prezinte calea sigură de a ajunge la aceasta”. Biserica romană susţine: „Eu sunt singura cale!” La fel fac însă şi celelalte biserici. Din păcate, cine merge pe calea descrisă de aceste biserici descoperă de-a lungul ei tot ce îşi poate imagina vreodată, mai puţin promisa Împărăţie a lui Dumnezeu.

2. Iată care este răspunsul Meu la această dilemă: dacă cineva caută o vreme prea îndelungată un obiect preţios, el sfârşeşte mai devreme sau mai târziu prin a-şi întrerupe căutarea. Dar a cui vină este? Eu vă spun: este vina celui care caută, de vreme ce caută împărăţia lui Dumnezeu acolo unde nu poate fi găsită, şi nu o caută acolo unde poate fi găsită. Scriptura afirmă cu claritate că Împărăţia lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu splendoarea exterioară, neputând fi găsită decât în inima omului. Piatra ei unghiulară este Hristos, unicul Dumnezeu şi Domn al cerului, deopotrivă temporar şi etern, în spaţiu şi în infinitate. Inima omului trebuie să creadă în El şi să-L iubească mai presus de orice, în plus, aspirantul la Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să-şi iubească semenii la fel de mult ca pe el însuşi.

3. Când omul respectă cu sfinţenie această poruncă simplă în inima sa, se poate spune că el a descoperit deja Împărăţia lui Dumnezeu. Odată atins acest nivel, el nu mai trebuie să se preocupe de lucrurile de care are nevoie, căci toate i se vor da de la sine. Dacă el are nevoie de înţelepciune, aceasta i se va da, exact în proporţia de care are nevoie. Dacă el are nevoie de un ajutor din exterior pentru a-şi continua viaţa pe pământ, el va primi ajutorul la momentul potrivit, în proporţia cuvenită. Dacă are nevoie de anumite puteri speciale pentru o ocazie particulară, le va primi. Pe scurt, va fi tot timpul susţinut şi ocrotit. Dacă va avea nevoie să ştie o limbă străină într-o anumită împrejurare, aceasta i se va revela instantaneu. Iar dacă va dori să vindece pe cineva drag, nu va avea nevoie decât de două lucruri: de invocarea Numelui Meu şi de mâinile sale.

4. Atât timp cât se va afla în trup, nici un om de pe acest pământ nu va putea beneficia însă simultan şi în orice moment de toate aceste avantaje, chiar dacă va fi renăscut întru spirit. Ele îi vor fi acordate numai atunci când îi vor fi cu adevărat necesare. La fel ca orice altă fiinţă umană, şi un om renăscut spiritual va trebui să se îndrepte către Mine atunci când doreşte să primească ceva, aşa cum Eu însumi, pe vremea când eram întrupat, nu am putut face orice aş fi dorit, fiind nevoit să împlinesc misiunea pentru care M-a trimis Tatăl.

5. Evident, Tatăl era în Mine, la fel cum Eu sunt în El. El era însă Spiritul lui Dumnezeu ca Părinte al Eternităţii, în timp ce Eu eram (aşa cum sunt şi astăzi) sufletul Lui. Acest suflet posedă propria sa cunoaştere şi propriile sale capacităţi, fiind Sufletul tuturor sufletelor, cel mai înalt şi mai perfect între toate. Cu toate puterile sale, acestui suflet nu i s-a permis să facă orice dorea, fiind - aşa cum spuneam - nevoit să împlinească misiunea pe care i-a trasat-o Cel din care s-a născut. De pildă, atunci când acest suflet şi-a dorit să-i fie luată cupa amară de la gura lui, Cel care se afla în el l-a silit să bea cupa. Cât timp am fost întrupat, sufletul Meu nu a făcut altceva decât ceea ce i-a ordonat Cel care se afla în interiorul lui.

6. De aceea, nu trebuie să vă imaginaţi că un om renăscut întru spirit este un fel de făcător de miracole, care nu mai pridideşte cu minunile. La fel, nu trebuie să credeţi că el are un halou auriu în jurul capului, aşa cum sunt ilustraţi sfinţii în icoane. După moartea sa fizică, nu vor fi neapărat semne miraculoase, precum cele de care fac atâta caz preoţii, în special cei din biserica romano-catolică, în legătură cu cei pe care i-au decretat chiar ei sfinţi. Nici nu poate fi vorba de o prezervare a corpului lor, care va intra în putrefacţie la fel ca trupul oricărui om obişnuit. De altfel, orice om de bun simţ se poate întreba la ce ar folosi acest miracol. Cu ce ar fi mai binecuvântat spiritul celui plecat dintre voi, fie el şi renăscut a doua oară, dacă trupul rămas pe pământ ar fi înzestrat cu o asemenea însuşire miraculoasă, dar lipsită de orice logică? Nu, oamenii care au descoperit împărăţia lui Dumnezeu nu au asemenea caracteristici. Pe de altă parte, graţia Mea se revarsă prin intermediul lor ori de câte ori acest lucru se dovedeşte necesar.

7. La fel, nu trebuie să vă imaginaţi că un om născut a doua oară, care trăieşte în Împărăţia lui Dumnezeu, este un fel de călugăr, complet mort din perspectiva lumii exterioare (materialistă), fiind ocupat numai cu rozarii, slujbe, litanii, posturi, condamnarea celor păcătoşi, sau care îşi contemplă viitorul mormânt cu amuzament şi detaşare. Toate acestea nu sunt semne ale renaşterii interioare; dimpotrivă, ele sunt semne ale întunericului interior în care încă se mai zbate fiinţa. Lumina celui renăscut nu mai cunoaşte partea întunecată a vieţii, căci ziua este eternă în interiorul lui.

8. Mormântul şi sicriul nu sunt în nici un caz semne ale celui renăscut, care trăieşte în împărăţia lui Dumnezeu, căci în această împărăţie nu există morminte, nici sicrie, pentru simplul motiv că nu există morţi. Acolo nu veţi găsi decât învierea şi viaţa eternă. Omul renăscut trăieşte continuu în spiritul său şi nu meditează asupra pierderii trupului său, la fel cum nu contemplă niciodată moartea, care nu înseamnă pentru el mai mult decât înseamnă pentru voi dezbrăcarea unei haine, seara. Aşa se explică de ce moartea nu mai există pentru omul renăscut. Cu siguranţă, această atitudine faţă de moarte este un semn minunat care indică renaşterea spirituală, dar el nu este niciodată afişat în exterior şi public, ci numai în interiorul omului.

9. La fel se petrec lucrurile şi cu celelalte semne ale renaşterii; ele nu pot fi recunoscute în exterior decât în anumite situaţii speciale, când este cazul. Astfel, cine are darul profeţiei va primi informaţii legate de viitor, dar numai atunci când este cazul şi numai după ce Mi se va adresa Mie, căci Eu sunt singurul profet. Când Eu voi aşeza cuvintele în inima şi pe limba lui, el va rosti profeţii; în caz contrar, el va vorbi la fel ca orice alt om. Exact la fel se petrec lucrurile şi cu celelalte daruri excepţionale cu care sunt înzestraţi cei renăscuţi întru spirit.

10. Oamenii care au trezit al doilea simţ al văzului nu trebuie consideraţi ca făcând parte din categoria celor renăscuţi întru spirit numai pentru că au această calitate, care nu este altceva decât o consecinţă a sensibilităţii lor nervoase. Prin intermediul corpului vital, sufletul lor transferă cu uşurinţă imagini din împărăţia sufletului la nivelul corpului lor fizic. Cei care au un sistem nervos foarte puternic nu sunt de regulă capabili de aşa ceva. Pe scurt, nu este vorba neapărat de ceva bun, după cum nu este vorba nici de ceva rău. Este mai degrabă un fel de boală trupească ce se declanşează în urma unor incidente (de multe ori neplăcute) în timpul vieţii pământeşti a celui în cauză. Astfel, o stare prelungită de tristeţe, de frică, un şoc puternic, şi alte evenimente similare, pot declanşa acest fenomen. De asemenea, există anumite mijloace artificiale care au acelaşi rezultat, precum hipnoza, beţia şi drogurile halucinogene.

11. Reafirm aşadar cu tărie că al doilea simţ al văzului nu este un semn al renaşterii spirituale, lucru demonstrat inclusiv de faptul că aceşti oameni văd deseori imagini haotice şi incoerente, care nu au un conţinut ordonat.

12. Explicaţia este simplă: sufletul lor nu este conectat încă la spiritul lor. Ei nu pot explica ceea ce văd, întrucât nu au o interpretare structurată a lumii de dincolo. În schimb, cei născuţi a doua oară au o viziune foarte clară şi perfect structurată asupra chestiunilor spirituale, ceea ce dovedeşte profunda lor ancorare în acea dimensiune. Acesta este aşadar un alt semn al renaşterii spirituale, marcând o mare diferenţă faţă de persoanele care au simple viziuni din lumea de dincolo. Repet: nu trebuie să vă aşteptaţi la tot felul de minuni copilăreşti ca urmare a renaşterii întru spirit, ci doar la roadele naturale ale unui spirit sănătos şi ale unui suflet echilibrat, aflat în contact permanent cu spiritul său.

13. Pe de altă parte, cel renăscut ştie perfect că poate realiza miracole cu ajutorul Duhului Sfânt, dar nu doreşte să epateze cu ele, motiv pentru care nu le practică decât atunci când este strict necesar, de regulă în secret.

14. Cât despre cei care aspiră să renască spiritual numai pentru a primi aceste daruri miraculoase, ei pot fi convinşi că această graţie nu se va revărsa niciodată asupra lor.

15. Alte semne evidente ale renaşterii spirituale sunt iubirea faţă de Mine, marea bunătate a inimii şi iubirea faţă de semeni. În cazul în care ele lipsesc sau în care umilinţa nu este suficient de puternică, cele mai mari semne pe care le-ar face sau viziunile pe care le-ar avea o asemenea fiinţă nu înseamnă practic nimic. De multe ori, aceşti oameni sunt mai departe de Împărăţia lui Dumnezeu decât mulţi oameni care par obişnuiţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu pompa exterioară, ci numai cu discreţia şi liniştea inimii. Urmăriţi să înţelegeţi cât mai profund acest adevăr, şi veţi descoperi mult mai uşor Împărăţia lui Dumnezeu.

16. Singurele viziuni absolut autentice sunt cele ale fiinţelor renăscute spiritual. Celelalte viziuni au sâmburele lor de adevăr, dar nu pot fi interpretate corect decât tot de către un om renăscut spiritual.

17. Nu credeţi în mesajele stupide pe care vi le adresează oamenii de lume; credeţi însă întru totul în cuvintele celor renăscuţi, căci ei nu rostesc decât ceea ce primesc de la Mine. Cât despre ceilalţi, aceştia vorbesc în funcţie de propria lor înţelegere.

18. Atunci când o asemenea persoană afirmă că vorbeşte în Numele lui Dumnezeu, nu o credeţi; ea vorbeşte numai pentru propriul folos, pentru a trage avantaje personale sau pentru faimă. Dacă cineva vă spune însă cu detaşare, fără nici un interes personal: „Iată ce a spus Domnul!”, pe acesta credeţi-l, mai ales dacă el nu ţine cont de reputaţia celui cu care vorbeşte, căci numai fiinţele renăscute spiritual cunosc reputaţia Domnului.