Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 7.8.2020, 06:53
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 30.8.2010, 18:17    Post subject: Capitolul 71 - Profeți adevărați și profeți falși Reply with quote

Capitolul 71
Profeți adevărați și profeți falși


1. Unii și-ar putea pune întrebarea: „Oare poți avea întotdeauna încredere în predicțiile referitoare la viitor ale unui om renăscut spiritual, sau trebuie să ai îndoieli?” Iată care este răspunsul Meu la această întrebare: „Dacă un om renăscut spiritual vă spune: ,Faceți cutare!', faceți ce vă spune. Dacă el vă spune: ,Se vor petrece cutare sau cutare evenimente!, fără să precizeze însă: ,dacă vor fi îndeplinite următoarele condiții', atunci nu-l credeți. Un om cu adevărat renăscut spiritual nu va uita niciodată să adauge acest ,dacă' condițional, căci orice viitor nu se poate petrece decât în anumite circumstanțe. Altfel spus, predicția unui eveniment viitor nu se poate petrece în orice condiții. Dacă viitorul ar fi absolut previzibil, lumea s-ar afla sub o judecată extrem de severă și libertatea nu ar putea exista. Un om cu adevărat renăscut spiritual știe foarte bine acest lucru, și nu va face niciodată profeții absolut certe.

2. Eu însumi am fost cel mai mare profet care a trăit vreodată pe pământ, dar cine ar putea dovedi că, în afara învierii Mele, am prezis ceva cu o certitudine absolută? Eu am afirmat că voi muri și că voi învia a treia zi, dar nu am precizat niciodată ora și ziua când se vor petrece aceste evenimente. Am prezis de asemenea a doua Mea venire pe pământ, dar am precizat cu toată claritatea că în afară de Mine (și de cei cărora le voi revela acest lucru), nimeni nu știe ceasul la care voi veni! Așadar, Mi-am revelat a doua venire, dar nu și momentul exact al acesteia. Apropierea ei va putea fi totuși recunoscută după semnele care o vor preceda, și pe care le-am precizat”.

3. Chiar și profeții au prezis viitorul numai la modul condițional, pentru ca oamenii să nu fie supuși judecății, dar să poată totuși acționa, într-o deplină libertate interioară, pentru a scăpa de anumite evenimente teribile ce urmau să se declanșeze. Astfel, Ieremia a făcut anumite profeții, după care a așteptat ani de zile împlinirea lor, lamentându-se că aceasta nu mai vine. Ceea ce el a profețit pentru a doua zi s-a împlinit, dar câțiva ani mai târziu. De pildă, profeția lui referitoare la ținerea în sclavie a poporului iudeu timp de șapte ani de către babilonieni s-a împlinit abia 23 de ani mai târziu, Iona a așteptat în zadar căderea Ninevei, lucru pe care Mi l-a reproșat cu mânie până la sfârșitul vieții.

4. Dacă oamenii amenințați cu închisoarea își schimbă comportamentul, procedurile juridice nu mai sunt declanșate împotriva lor, chiar dacă nu toți își schimbă cu adevărat comportamentul în bine. În mod similar, dacă între 100.000 de oameni există zece ființe virtuoase, de dragul lor le voi cruța și pe celelalte 99.990 de judecata teribilă. La fel, dacă găsesc 100 de oameni virtuoși într-un milion de suflete, de dragul celor 100 îi voi cruța și pe ceilalți de judecata cu care i-am amenințat. Dacă numărul celor virtuoși este chiar mai mare, voi desființa complet tribunalul. Mai bine spus, în locul unui tribunal general, voi înființa unul special, în care îi voi judeca numai pe cei mai încăpățânați dintre ei. Dacă însă numărul celor buni se reduce dramatic, poporul respectiv va fi nevoit să suporte încercarea cu care l-am amenințat, nu înainte de a primi câteva avertismente. Dacă nici acestea din urmă nu îi schimbă în bine pe oameni, pedeapsa nu va fi anulată.

5. Sper că ați înțeles din cele spuse mai sus că în ceea ce privește profețiile trebuie să manifestați o anume precauție, pentru a discerne între cei chemați să facă profeții și cei care nu au această chemare. Oricum, nimeni nu va putea atinge renașterea spirituală numai de dragul unei profeții, ci doar dacă iubește viața eternă. Pe de altă parte, dacă revărs asupra unei ființe darul profeției, aceasta are datoria să nu schimbe nici măcar un singur cuvânt din cele revelate de Mine. În caz contrar, pedeapsa sa va fi pe măsură. După cum vedeți, nu este deloc ușor să fii profet. Cine face profeții de la el, asumându-și judecata divină, aduce un mare deserviciu umanității.

6. El va fi nevoit să suporte aceeași pedeapsă ca și cea pe care a profețit-o fraților săi. Cine condamnă va fi condamnat; cine blestemă va fi blestemat. Cine amenință cu iadul va fi pedepsit chiar cu acesta. Cine amenință cu moartea își va găsi el însuși moartea. Cine amenință cu sabia va fi executat de sabie. Iar cine amenință cu întunericul va orbi și va trăi în beznă. Cine nu dorește să fie condamnat ar trebui să nu condamne.

7. Dacă cineva vă spune că are puterea de a judeca, dată de Mine, este un mincinos pentru eternitate. Numai Eu le-am putut acorda Apostolilor și discipolilor Mei puterea supremă de a-și iubi semenii, din iubire pentru Mine. Acesta este spiritul Meu în inima celor renăscuți spiritual, dar și în inimile celor care cred în Mine, care Mă iubesc și care își iubesc semenii, de dragul Meu. Spiritul Meu în ființa umană este puterea acestei iubiri; de aceea, este de datoria voastră să vă iertați dușmanii din toată inima. De câte ori un om își iartă dușmanul întru spirit, acest păcătos este iertat în toate cerurile. Dacă dușmanul este foarte rău, iar iertarea voastră nu aduce rezultatele scontate, ar trebui să spuneți: „Fie ca Domnul să te recompenseze după faptele tale”. În acest fel, respingeți păcatul, dar nu pe păcătos.

8. Înseamnă această putere o judecată? Nu, căci puterea se naște din iubirea supremă față de aproape, care este tot una cu iubirea Mea divină. Ea nu este însă în nici un caz o judecată! Am avut Eu însumi această alternativă, și de aceea nu doresc să oblig pe nimeni să o practice. Le-am dăruit oamenilor puterea supremă a iubirii dintr-un singur motiv: ca să le fie mai ușor să se simtă ca frații, în Numele Meu. Cine ar putea confunda darul acestei puteri cu o judecată?

9. Atunci când am afirmat: „Primiți Duhul Sfânt”, Eu am vrut să spun: „Primiți puterea supremă a iubirii Mele divine. Ceea ce veți desface pe pământ va rămâne astfel, și nu va mai fi nevoie de sacrificii și de mari preoți. Ceea ce veți lega în inima voastră și ceea ce veți lega pe pământ, va rămâne legat și în cer”. Prin „a desface” și „a lega” nu trebuie să înțelegeți „a ierta” și „a pedepsi”, căci desfacerea este o eliberare, iar legarea o acceptare din proprie inițiativă.

10. Spre exemplu, dacă un om îi este îndatorat altuia, creditorul îl poate ierta de datorie. La fel, dacă un păgân se convertește la creștinism, creștinii din congregația locală trebuie să-l accepte imediat în grupul și în inima lor, cu toată puterea iubirii divine. Orice creștin care crede în Mine, care Mă iubește și care acceptă să fie botezat în Numele Meu are acest drept.

11. Cine ar putea crede că aceasta este o judecată? Oriunde există o judecată, aceasta se opune ordinii Mele. Iar cei care se supun unor tribunale religioase greșesc crezând că păcatele le sunt absolvite astfel. Cum ar putea o terță persoană să anuleze o datorie pe care cineva o are față de altcineva?

12. Atunci când, sub influența spiritului Meu, Iacov a recomandat confesiunea reciprocă a păcatelor, acest lucru nu avea nici o legătură cu ceea ce practică astăzi preoții sub numele de confesiune, referindu-se mai degrabă la o recunoaștere confidențială a propriilor slăbiciuni și greșeli în fața unui prieten și a unui frate, pentru a primi de la acesta putere și alinare întru spirit și adevăr. Vă asigur că nu este nevoie de un preot sau de o consacrare de tip exorcist pentru acest lucru. Apostolatul nu este altceva decât o îndrumare frățească, nicidecum o funcție păgână, care presupune îmbrăcarea unor haine din aur, argint și pietre prețioase, sau mai știu Eu ce puteri de a condamna sau de a absolvi păcatele.

13. În Biblie nu se pomenește nimic de vreo confesiune. Apostolilor, dar și celorlalți, li s-a cerut doar să fie buni gospodari. Dacă un om slab regretă că a păcătuit, fizic sau spiritual, împotriva unui frate care a murit și față de care nu-și mai poate cere iertare, el poate apela la o terță parte pentru a fi ajutat și a-și mai reduce astfel din povara morală. Oricine acceptă să dea acest ajutor îi aduce fratelui său un real serviciu, dând dovadă de compasiune creștină, mai ales dacă îl orientează pe cel care a păcătuit către Mine. În ceea ce privește celelalte situații, niciodată o terță persoană nu ar trebui să intervină între doi frați care au ceva de împărțit, sub pretextul că le absolvă păcatele. De altfel, dacă se limitează să-i condamne, fără să încerce să-i ajute cu adevărat, toate păcatele lor vor cădea asupra lui. Acesta este unicul adevăr în ceea ce privește absolvirea la ordin a păcatelor.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !