1. Unii farisei au acceptat vorbele bătrânului fariseu (pe nume Tobie, despre care am mai vorbit), dar alţii s-au mâniat foarte tare şi au vrut să-i sfâşie veşmintele, ba chiar să-l ucidă cu pietre.

2. Dar bătrânul Tobie le-a spus: 'Voi puteţi face orice doriţi împotriva noastră, a celor care vă ofensăm, dar cei trei îngeri care sunt aici vă vor răsplăti în infern pentru osteneala voastră, iar diavolii vă vor sfâşia hainele".

3. Abia a terminat de adresat Tobie aceste cuvinte energice colegilor săi, care tocmai erau pe punctul de a-l lapida, când cei trei îngeri, cu faţa mai luminoasă decât soarele, au şi intrat în cabană.

4. Văzându-i, fariseii înnebuniţi au căzut cu faţa la pământ, cerându-şi iertare şi văitându-se.

5. Îngerii le-au spus: "Cine credeţi voi că sunt prietenii voştri, dacă voi sunteţi duşmanii celor animaţi şi inspiraţi de Dumnezeu? Noi vă spunem în faţă: aceştia sunt demonii! Continuaţi astfel şi veţi simţi pe pielea voastră puterea Celui Preaînalt!"

6. Tremurând de frică, fariseii au spus: "Ce trebuie să facem?" îngerii le-au răspuns: "Să fiţi umili şi să credeţi în unicul Fiu al lui Dumnezeu, al cărui suflet este una cu Dumnezeu". Apoi, cei trei îngeri au dispărut şi fariseii s-au ridicat în picioare, renunţând la intenţiile lor rele.

7. Tobie i-a întrebat: "Ce vreţi să faceţi? Unde vă sunt pietrele blestemate, de ce nu puneţi mâna pe cele trei personaje pe care le credeţi magicieni perşi deghizaţi?"

8. Fariseii au răspuns: "Ştii bine că noi trebuie să ne supunem poruncilor lui Moise, căruia i-am jurat supunere în numele cerului şi în numele Templului! Dar dacă învăţătura acestui Iisus este împotriva Legii, nu ne este atât de uşor să ne schimbăm. Ne vom mai gândi şi vom vedea ce trebuie făcut. Acum nu putem spune nici da, nici nu, căci stă scris că nici un profet nu va veni din Galileea şi, oricât de fabuloasă ar fi această poveste, noi trebuie să rămânem circumspecţi!"

9. Tobie a spus: "Este drept, nici un profet nu va veni din Galileea, dar s-a spus oare că nici Mesia nu va veni din Galileea? Asta nu scrie nicăieri, după câte ştiu eu şi nicăieri nu scrie de unde va veni Acesta. Iar dacă Scriptura spune că nici un profet nu va veni din Galileea, se poate foarte bine ca de acolo să vină Mesia! Diferenţa între cele două concepţii este uriaşă!" Fariseii au spus: "Ai dreptate, ne vom mai gândi la asta".

10. Un alt fariseu, care ascultase în linişte, a luat cuvântul: "Prieteni şi fraţi, pentru a ajunge la asemenea concluzii este necesară o stare sufletească deosebită; noi suntem, mai mult sau mai puţin, ameţiţi după masa bogată pe care am servit-o şi complet adormiţi, cum am putea aşadar să dezbatem o problemă atât de serioasă?

11. Eu cred că trebuie să dormim puţin şi să aşteptăm până mâine pentru a lua o hotărâre. Se pare că mijeşte de ziuă; ar fi deci bine să începem Sabatul într-o stare de pace spirituală şi nu risipindu-ne puterile în dispute inutile.

12. Grupul celor care-l urmează pe Iisus începe să se mişte, după câte mi se pare. Ar trebui să-i observăm, dar cum am putea s-o facem dacă suntem morţi de somn?"

13. Un altul a spus: "Este foarte uşor, nu avem decât să punem un paznic!" Primul a răspuns: "Cine, tu sau altul? Suntem cu toţii obosiţi şi vom adormi imediat făcând de pază".

14. Un al treilea s-a băgat şi el în discuţie: "Nu mai este timp de dormit, ceilalţi se pun deja în mişcare; nu ne rămâne decât să le urmăm exemplul, căci drumul de coborâre spre câmpie este lung şi de acolo mai este încă mult până în sat".

15. Un al patrulea a spus: Iată, învăţătorul Iisus este deja în faţa uşii, gata de plecare. Nu ne mai rămâne decât să pornim şi noi!"

16. Primul: "La asta mă gândeam şi eu, ce călătorie vom face, pe jumătate ameţiţi de aseară şi fără să fi dormit?"

17. Mai mulţi au răspuns într-un glas: "Nu este nimic altceva de făcut, cei care au dormit nu ne vor aştepta! Vom dormi în sat!" în sfârşit, s-au ridicat cu toţii şi au ieşit în grabă din colibă.

18. Toţi fariseii erau gata, dar întrucât Eu nu dădeam semne de plecare, ei au început să se enerveze şi M-au întrebat de ce nu pornim!

19. Le-am răspuns: "Eu sunt stăpân şi fac ceea ce vreau; nimeni nu are dreptul să-Mi ceară socoteală. Iar dacă ceea ce fac pentru Mine şi pentru ai Mei îi displace cuiva, atunci acela să facă la rândul lui ce doreşte şi să plece. Dacă preferă să aştepte, să aştepte. Eu nu voi pleca înainte de răsăritul soarelui, iar înainte voi mânca ceva, pentru că drumul este lung şi greu".

20. Fariseii au spus: "Atunci putem să dormim şi noi puţin!" Le-am răspuns: "Desigur, la răsăritul soarelui, pământul nu are nevoie de lumina privirii voastre, ci de lumina ochilor Mei, ca să poată apărea lumina din întuneric".

21. Fariseii şi-au spus în sinea lor: "Să înţeleagă cine poate!"

22. Bătrânul Tobie a spus: "În ceea ce mă priveşte, eu înţeleg şi rămân aici, poate că o să se facă lumină şi în mine".

23. Ceilalţi i-au răspuns: "Fă ce doreşti, bătrân ursuz, noi ne vom întoarce la cabană, să dormim puţin!" Acestea fiind zise, au plecat cu toţii la cabană şi s-au aruncat pe saltelele de paie.

24. Tobie a venit imediat la Mine pentru a-Mi relata, plin de respect, tot ceea ce s-a vorbit în cabană, dar Eu l-am liniştit, spunându-i: "Ştiu totul, căci dacă nu aş fi ştiut, cum te-aş fi putut ajuta la timp? Lasă asta! Celui care se va ridica împotriva Mea, înainte de a sosi ceasul, nu-i va fi bine. Nu-ţi fie teamă, tu nu vei păţi nimic rău!"

25. Am urcat apoi cu toţii până în poiană, unde am aşteptat cu nerăbdare răsăritul soarelui, care nu s-a lăsat mult timp aşteptat.

26. A fost un răsărit de soare magnific, care ne-a întărit sufletul şi membrele corpului, încălzindu-ne inima şi şalele.