1. După ce au plecat aceşti bolnavi, au venit apostolii şi M-au întrebat: "Doamne, câteodată Te comporţi atât de enigmatic; noi Te-am văzut până acum făcând numeroase miracole şi suntem atât de convinşi încât nu ne mai putem îndoi nici măcar o clipă, chiar dacă am vrea, că Tu eşti într-adevăr Fiul lui Dumnezeu cel viu. Nimeni nu a mai săvârşit până acum ceea ce ai săvârşit Tu, dar sunt momente când ni se pare că Ţie chiar îţi este teamă de oameni! Nu putem să înţelegem asta, de vreme ce atâtea miriade de îngeri atotputernici ai cerului sunt gata să Te asculte, după cum ne-am putut da seama!

2. Chiar şi noi am putea să le venim de hac cu uşurinţă acestor farisei şi tovarăşilor lor dezarmaţi, care nu reprezintă decât o cincime din numărul nostru şi sunt unii mai laşi decât ceilalţi. Un singur cuvânt de-al Tău ar fi de ajuns şi aceşti farisei ar pierde pentru totdeauna dorinţa furioasă de a Te persecuta! Cum se face că Tu, care eşti plin de întreaga putere divina, ai fugit din faţa acestor ticăloşi? Pentru noi, asta este o enigmă serioasă, absolut de neînţeles. Explică-ne, te rugăm, comportamentul Tău ciudat".

3. Eu le-am răspuns: 'Trebuie să fiţi încă foarte slabi şi orbi, dacă nu înţelegeţi imediat. Aceasta se petrece pentru ca voi să înţelegeţi că s-a împlinit ceea ce profetul Isaiia a anunţat. De fapt, el a spus: 'Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Am pus Duhul (Spiritul) Meu asupra Lui şi El va vesti neamurilor judecata (judecata semnifică aici adevărul lumina şi viaţa). El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie dreptatea. Şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.'

4. Acesta este motivul pentru care Eu evit să Mă bat cu aceşti farisei şi astfel se explică de ce nu vreau şi nici nu pot să cad în mâinile lor.

5. În plus, Eu ştiam dinainte că Kisjonah nu-i va lăsa să plece fără o pedeapsă bună. Ei au fost de zece ori mai pedepsiţi decât dacă ne-am fi ocupat chiar noi de ei. Pe de o parte, ei au fost bătuţi zdravăn, aşa cum trebuie, de oamenii lui Kisjonah şi, pe de altă parte, ei nu au dreptul să spună nici un cuvânt la Capernaum despre cele văzute şi auzite aici. Asta îi supără cel mai mult.

6. Căci dacă unul dintre ei ar spune chiar şi un singur cuvânt, el ar deveni instantaneu surdo-mut şi chiar orb, dacă este necesar, aşa cum li s-a spus pe munte. Iată de ce au încercat să Mă ucidă, sperând să distrugă astfel efectul avertismentului pe care l-am dat pe munte.

7. Ei Mă consideră în continuare un magician rău, dar care ar deveni inofensiv după moarte. Mai rău pentru ei este că nu ştiu unde sunt Eu. Au trimis iscoadele să Mă caute spre răsărit, fiindcă ne-au văzut plecând de la sinagogă spre est, dar nu ştiu că după o oră de mers prin pădure am cotit-o brusc spre apus; şi după ce vom traversa marea şi vom trece pe celălalt ţărm, urmărirea lor va deveni zadarnică. Problema voastră este acum rezolvată?"

8. Cei doisprezece, la care se adăugau şi alţi oameni, au răspuns: "Da, lucrurile sunt clare acum pentru noi şi, de fapt, este chiar mai bine că nu suntem noi aceia care să ridice mâna asupra acestor caraghioşi. Totul merge bine!"

9. Singur Iuda a spus laconic: "Cu excepţia burţilor noastre! În afară de câteva spice de grâu, nu am mai mâncat nimic toată ziua. N-ar strica să înghiţim repede ceva înainte de a pleca pe mare; nu ar fi decât spre binele stomacului nostru!"

10. Eu am spus: "Era vorba să postim astăzi, cel puţin până când vom ajunge pe celălalt mal, unde vom găsi ceva de mâncare!"

11. Dorind să-l mustre pe Iuda pentru grosolănia sa, Toma i-a spus: "Cum este posibil să vii şi să faci nişte observaţii atât de prosteşti, cu gândul numai la burtă, lângă învăţătorul care ne dă o învăţătură spirituală atât de sublimă? Oare chiar nu ai nici un pic de bun simţ, nici un pic de ruşine? Dacă ai o foame de lup, pe viitor ia-ţi provizii de mâncare! Dar observaţiile tale în faţa Domnului sunt într-adevăr absolut deplasate şi nu mai este nimic de adăugat".

12. Iuda a spus: "Da, da, am uitat că tu erai 'bunul' meu amic. Tu eşti şi vei rămâne mereu maestrul meu de ceremonii: se pare că-ţi place să mă jigneşti la fiecare ocazie. Foarte bine! Dacă asta-ţi place, continuă, eu nu mă voi supăra!"

13. Petru a spus la rândul lui: "Bine, bine! Toma are totuşi dreptate, chiar dacă este uneori puţin cam dur! Să ne ţinem pe lângă învăţătorul nostru; dacă El spune ceva, este bine, este drept şi fiecare trebuie să ţină seama de cele spuse de El, iar dacă El nu spune nimic, cu atât mai mult noi nu avem ce spune! Eu cred că, în prezenţa învăţătorului nostru, trebuie să veghem ca pacea şi unitatea să domnească între noi!

14. Dragul meu Toma, dacă Iuda, care este înfometat, nu tace în faţa învăţătorului nostru, cu atât mai puţin îi va fi frică de tine şi, chiar dacă trebuie să ne îmboldim unii pe alţii, haideţi s-o facem fără violenţă şi să lăsăm toată supărarea de o parte, pentru ca acel verset din Isaiia, pe care Domnul tocmai l-a reamintit, referitor la El însuşi, să fie împlinit şi respectat şi de către discipolii Săi".

15. Eu am spus: "Ai dreptate, dragul Meu Simon Petru, aşa să fie între voi şi între toţi oamenii. Nu se poate vindeca o rană iritând-o, căci în acest caz nu faci altceva decât s-o agravezi. Pentru a vindeca şi repara un rău al cărnii trebuie să pui balsam şi ulei pe rană.

16. Dar iată barca prietenului Meu Kisjonah, care se îndreaptă către noi şi la bord este chiar el. Să mergem la mal şi să fim gata să tragem barca atunci când el va arunca frânghia, căci au vântul împotrivă şi vor avea probleme cu acostarea, în schimb, acelaşi vânt ne va fi prielnic la plecare şi ne va împinge rapid pe celălalt ţărm. Să coborâm repede pe mal, pentru ca ei să nu trebuiască să facă eforturi inutile".