1. Satul acesta era recunoscut pentru inteligenţa şi perspicacitatea locuitorilor săi. Trebuia să ai spiritul foarte elevat pentru a polemiza cu aceşti greci şi fariseii ştiau că era inutil să mai insiste. S-au reîntors aşadar la casele lor, fără să răspundă, dar odată ajunşi acasă, ei şi-au scormonit creierul ca să găsească o modalitate de a Mă pierde.

2. Unul dintre ei, un spirit puţin mai bun, obosit de aceste interminabile discuţii, a sfârşit prin a spune: "Fraţilor, fără să pretind că am vreo competenţă specială, sunt de părere că ar trebui să mergem să ne culcăm şi să reluăm problema mâine, cu minţile şi inimile odihnite. La ce bun toate maşinaţiile şi gândurile noastre? Să aşteptăm până mâine şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom vedea poate mai limpede, în aceste circumstanţe, nu este nici o îndoială că acest personaj curios este bizar. Vindecarea acelui posedat, aproape de corabie, fără să-l atingă, este un lucru pe care eu nu mi-l pot explica!

3. Să aşteptăm până mâine, când vom fi mult mai în măsură de a lua o hotărâre. Ar fi prea îndrăzneţ din partea noastră să-l condamnăm orbeşte, mai ales după această ridicare a mulţimii, care este mai apropiată de greci decât de noi şi care ne detestă atât de mult. Acceptaţi sfatul meu, care vine dintr-o intenţie bună. Mâine va fi poate o zi mai favorabilă pentru noi!"

4. Un altul a spus: "Dar ce facem cu insultele mulţimii? Să mergem la culcare liniştiţi, fără să ne facem probleme, ca şi cum n-a fost nimic, uitând de pedepsele pe care le merită?"

5. Cel care era mai bun a răspuns: "Dă-le o amendă, dacă vrei, sau cheamă-i în justiţie, dacă poţi! Ce poate face un singur om împotriva tuturor? Mai bine am tăcea, deocamdată. Nici o lege nu te va împiedica să faci ceea ce vrei, dar în ceea ce mă priveşte, eu voi aştepta şi voi merge încetul cu încetul! Lasă mărul să se coacă în pom, dacă nu vrei să mănânci un fruct acru!" 6. La aceste cuvinte ale tânărului fariseu, câţiva dintre ei, ceva mai buni decât ceilalţi, mai plini de vitalitate şi cu o poftă de viaţă mai mare, neavând aceleaşi aspiraţii cu bătrânii adoratori ai lui Mamona, au plecat să se culce, recomandându-le totuşi servitorilor să pună pază şi să-l supravegheze pe magician.

7. Imediat după ce au adormit cu toţii, inclusiv cel de pază, tânărul bine intenţionat a ieşit să ia aer pentru a reflecta, fiind hotărât să zădărnicească planul bătrânilor farisei. El se gândea astfel: "Dacă aş putea ajunge la acest minunat personaj, aş putea să-l previn şi să-i spun cum să-şi continue vindecările, fără să fie împiedicat de colegii mei. Dar cum să fac? Stârniţi, oamenii au încercuit casa şi, după câte văd, aduc deja bolnavi. Mâine, mulţimea va fi acolo şi nu voi putea ajunge până la el. Aha, ştiu ce voi face! Mai bine mă duc să găsesc pe cineva din mulţime, căruia să-i spun ce gândesc şi să-i arăt că şi eu sunt duşmanul acestor bătrâni zeloţi lacomi şi că trebuie să-i vorbesc acestui om minunat, dacă vrea să-şi continue miracolele. Dacă mulţimea îmi va permite, cu atât mai bine; dacă mă va împiedica, ştiu cel puţin că mi-am urmat îndemnul inimii şi voi fi liniştit.

8. El a mers spre mulţime, care, la lumina lunii, l-a recunoscut pe tânărul rabin.

9. Grecii, care fuseseră înainte evrei, i-au ieşit în întâmpinare şi l-au întrebat cu răceală ce căuta acolo la acea oră şi dacă era spion. Dar el le-a răspuns pe un ton încrezător: "Dragi prieteni, chiar dacă port un veşmânt de fariseu şi, după cum ştiţi, chiar sunt - într-adevăr - primul născut al unei familii bogate din Ierusalim, am fost obligat să procedez astfel, căci aşa au dorit părinţii mei! Aparent sunt aşadar un fariseu, dar în inima mea, sunt chiar mai puţin fariseu decât sunteţi voi, grecii.

10. Iată, pe scurt, intenţia mea. Îi cunoaşteţi pe colegii mei la fel de bine ca mine şi ştiţi ce drepturi îşi arogă ei. Sunt teologi şi se consideră singurii capabili să înţeleagă scripturile, în timp ce, între noi fie vorba, ei înţeleg orice altceva, mai puţin scripturile! Dar ei sunt aleşi de Templu să-şi exercite drepturile şi voi nu puteţi face nimic împotriva lor!

11. Ei sunt totodată şi medici şi nu tolerează ca un străin să-i întreacă în arta lor. De asemenea, ei pretind că au un privilegiu al Templului care le dă toate drepturile şi voi nu puteţi face nimic împotriva lor!

12. În anumite cazuri, după legea lui Moise, ei au dreptul să fie stăpânii vieţii şi ai morţii, după cum vor, când vor şi cu cine vor, fără să dea socoteală nimănui. Ei nu au altceva de făcut decât să trimită în fiecare an la Ierusalim o listă, pentru care sunt felicitaţi dacă au condamnat la moarte un număr suficient de mare de victime şi să aducă la Templu suma care trebuie pentru întreţinerea sinagogilor şi a şcolilor.

13. Toate aceste funcţii au fost de fapt vândute de mult timp sau arendate; astfel că noi suntem aici doar concesionarii Templului.

14. Pot să vă asigur că o sinagogă sau o şcoală costă Templul mulţi bani şi că pentru ca aceste clădiri să aducă venituri, ele sunt închiriate pentru sume foarte mari, în schimbul anumitor privilegii, la care, bineînţeles, este imposibil să renunţi.

15. Nu poţi cumpăra sau închiria o sinagogă sau o şcoală decât dacă, după tot felul de jurăminte dificile, ai fost ridicat la rangul de fariseu de către Templu. Iar atunci când cineva a devenit fariseu, este destul de greu să mai renunţe.

16. "Toate aceste abuzuri mârşave, care ar dezgusta orice evreu adevărat, sunt recunoscute şi chiar impuse de către Stat. Voi nu puteţi face nimic! Aş putea să vă mai spun şi altele, dar ceea ce v-am explicat este suficient pentru a vă arăta care sunt drepturile fariseilor şi pentru a vă demonstra că orice violenţă este inutilă.

17. Dacă eu nu aş fi reuşit să calmez furia colegilor mei, ei ar fi luat până acum măsuri fatale. Voiau să cheme o legiune din Capernaum care să înconjoare această casă. Eu vă sunt prieten şi nu duşman şi, cu atât mai puţin spion, dar nu mă trădaţi. Ascultaţi-mă, căci vă pot da sfaturi bune".

18. Grecii au spus: "Pari să fii sincer, vorbeşte şi spune-ne ce ar trebui să facem. Dar nu încerca să ne înşeli, căci te va costa viaţa".

19. Tânărul fariseu a spus: "Nu-mi este teamă şi, dacă aveam o sută de vieţi, vi le dădeam pe toate pentru adevărul pe care vi l-am spus. Ascultaţi-mă, voi ştiţi că aceşti farisei nu ţin decât la privilegiile lor. Mergeţi mâine la ei şi stabiliţi cu ei o sumă pentru care să îl lase pe miraculosul medic să-i vindece pe bolnavii din aceste locuri, fără să-l deranjeze, iar aceşti cămătari bătrâni vor fi de acord fără nici cea mai mică împotrivire. Şi dacă nu puteţi sau nu doriţi să le plătiţi imediat, promiteţi-le că o veţi face şi târgul va fi încheiat.

20. Eu vă voi ajuta. Cât despre omul miraculos, ar trebui ca el să părăsească totuşi locurile acestea după ce va vindeca bolnavii, altminteri aceşti farisei lacomi vă vor cere în continuare bani şi cum genul acesta de medic miraculos seamănă cu profeţii şi poate începe să manipuleze mulţimea, el n-ar trebui să înceapă aici, nu din cauza mea, ci din cauza acestor bătrâni farisei, care, stânjeniţi că se află în prezenţa grecilor, nu-l vor suporta!

21. În plus, nu este bine ca poporul să îl numească Fiul lui David în faţa acestor vulpi bătrâne; este cel mai rău lucru pentru colegii mei. Totul va fi bine dacă îl veţi atenţiona, aşa cum v-am spus, altfel totul ar putea să se transforme într-un spectacol înspăimântător!"