1. Domnul: “Nu promiteţi niciodată dacă nu vă puteţi ţine de cuvânt, sau, mai rău, dacă din diverse motive, nu vreţi să vă ţineţi de cuvânt. Dacă doriţi într-adevăr să fiţi copii ai lui Dumnezeu, adevăr vă spun, unul dintre lucrurile cele mai rele este să nu vă ţineţi promisiunile.

2. Căci cel care se mânie, păcătuieşte împotriva lui însuşi şi nu-şi face rău decât lui însuşi. Cine este desfrânat îşi supune sufletul judecăţii cărnii (trupului) şi îşi face rău lui însuşi, dar cel mai mare rău dintre toate este minciuna.

3. Dacă ai promis ceva şi intervin unele împrejurări care te împiedică să te ţii de cuvânt, mergi fără întârziere şi caută-l pe cei căruia i-ai făcut promisiunea şi arată-i cu sinceritate ceea ce ţi s-a întâmplat, astfel încât cel care se baza pe tine să-şi poată lua la timp măsurile necesare.

4. Nefericire celui care face promisiuni şi nu le ţine atunci când ar putea să le ţină; el face astfel mult rău, căci cel care spera în ajutorul lui nu-şi va putea face datoria, iar cei care se bizuiau pe el se vor simţi ca legaţi de mâini şi de picioare! O promisiune nerespectată provoacă celorlalţi încurcături teribile. Ea este cea mai mare negare a iubirii de aproape şi deci este cel mai mare rău.

5. Este de preferat să ai o inimă împietrită; aşa nu înşeli speranţele nimănui, căci oricine ştie că nu se poate aştepta nimic de la o inimă împietrită! Dar dacă, bizuindu-vă pe o promisiune, renunţaţi la alte soluţii pentru a vă aranja treburile, iar cel care v-a promis ceva vă lasă baltă fără să vă prevină, chiar dacă motivele lui sunt perfect întemeiate, o asemenea promisiune este precum acelea pe care Satana le face oamenilor de la începutul lumii, promisiunile cele mai mirifice, dar pe care nu le îndeplineşte niciodată, împingând astfel în prăpastie un număr imens de creaturi!

6. Păziţi-vă deci de acele promisiuni pe care nu le puteţi ţine şi, mai mult, de cele pe care, din diferite motive, nu vreţi să le ţineţi; doar demonii acţionează astfel, adică nu-şi ţin promisiunile!

7. În orice lucru, fiţi drepţi şi plini de dragoste, căci cei drepţi vor străluci într-o bună zi în împărăţia Cerurilor, precum soarele la amiază!

8. Cei care au urechi de auzit să audă, căci vreau să vă mai spun câteva parabole despre împărăţia Cerurilor.

9. Împărăţia Cerurilor este ca o comoară îngropată pe câmp şi găsită de un om care, văzând că este prea grea şi prea departe de locuinţa lui, nu o poate lua cu el. De aceea, el o îngroapă în timpul nopţii pe câmpul vecin şi se întoarce acasă foarte mulţumit, vinde tot ce are pentru a cumpăra câmpul vecin la un preţ oricât de mare, căci comoara valorează de mii de ori mai mult decât câmpul pe care-l cumpără. De îndată ce câmpul va fi al lui, el va dezgropa comoara, a cărei proprietate nu i-o poate nimeni contesta. El îşi poate lua acum liniştit comoara cu el în noua casă, pe care a obţinut-o împreună cu câmpul. De acum înainte, el nu va mai avea nevoie să-şi câştige pâinea cu sudoarea frunţii, deoarece comoara îi permite să trăiască în belşug! Înţelegeţi parabola?”

10. Discipolii au spus: “Da! Doamne, parabola este clară; cei care găsesc comoara sunt cei care acceptă Cuvântul Tău, iar câmpul este inima omului pe care trebuie să o 'obţinem', adică să o trezim spiritual, urmându-i învăţătura, pentru ca omul a cărui inimă şi-a însuşit astfel Cuvântul Tău, să facă doar bine fraţilor lui şi lui însuşi”.

11. Eu am spus: “Aţi înţeles bine parabola, aşa este adevărata împărăţie a Cerurilor; dar iată o altă parabolă”.