1. Aproape că nu mai este necesar să precizăm că acest mic dejun a bucurat pe toată lumea extraordinar de mult, iar vinul le-a dezlegat limbile. Chiar şi Jonael şi Jairuth erau veseli şi M-au rugat să-i ajut să se întoarcă acasă la ei, la Sihar, păstrându-şi această stare de bucurie. Eu am fost de acord ca ei să se întoarcă bucuroşi acasă.

2. Ei au spus însă: “Oh, Doamne! Că eşti de acord este bine, căci nu comitem nici un păcat că suntem bucuroşi, dar rămâne de văzut dacă vom putea să ne păstrăm această stare!”

3. Eu le-am răspuns: “Ei bine! Fie, veţi putea fi fericiţi!”

4. Dar îngerul care îi însoţea s-a întristat. Jonael a observat acest lucru şi M-a întrebat care era motivul!

5. Eu am spus: “îngerul vede foarte limpede că între o mare bucurie şi păcat nu există decât o distanţă foarte mică. El vede deja efortul pe care va trebui să-l facă atunci când vă va însoţi acasă, pentru a vă feri de păcat; iată de unde vine tristeţea de pe chipul său! Daţi-i puţin vin să bea, poate vinul îi va mai lumina chipul!”

6. Jonael a întins îngerului o cupă de vin. Îngerul a luat-o şi a băut-o până la ultima picătură. Cei doi oameni s-au mirat, căci nu mai văzuseră niciodată aşa ceva!

7. Dar îngerul a spus: “Eu sunt printre voi de atâta timp, de ce nu mi-aţi întins niciodată cupa?”

8. Jonael a spus: “Nu ne-am fi putut niciodată imagina, nici chiar în vis, că un înger ar putea gusta pe pământ din bucatele materiale!”

9. Îngerul: “Este ciudat; aţi văzut totuşi că Domnul tuturor Cerurilor bea şi mănâncă. Şi el este cel mai elevat şi cel mai desăvârşit dintre toate spiritele. Atunci de ce noi, îngerii, care trebuie să acceptăm un corp pentru a vă sluji în lumea materială, nu ar trebui să bem şi să mâncăm?

10. Dă-mi puţin peşte şi pâine şi vei vedea nu numai că beau, ci şi că pot mânca, fiindcă acolo unde Domnul poate mânca o hrană materială şi îngerii pot acest lucru!

11. Jonael i-a întins îngerului un peşte întreg, împreună cu o felie mare de pâine; îngerul le-a luat şi le-a mâncat!

12.Îngerul a arătat astfel că un spirit poate mânca o hrană materială; Jonael l-a întrebat cum este posibil acest lucru, dat fiind faptul că, în fond, el nu este decât un spirit!

13. Îngerul i-a răspuns: “Ai văzut vreodată un mort care să bea şi să mănânce?” Jonael a spus: “Nimeni n-a văzut vreodată aşa ceva!”

14. Îngerul a spus: “Dacă un trup fără suflet şi fără spirit, care nu mai este decât simplă materie, nu bea şi nu poate mânca nici un fel de hrană, aceasta este chiar dovada faptului că sufletul şi spiritul ce locuiesc în acel trup sunt cele care mănâncă! Cum trupul nu este decât auxiliarul sufletului (ca un fel de haină pentru suflet) şi nu are nevoie pentru el însuşi de nici o hrană, este clar că sufletul şi spiritul sunt cele care îşi iau hrana din pământ, atât timp cât sufletul locuieşte în acest trup şi îl menţine în viaţă prin faptul că îi dă trupului ceea ce îi prisoseşte din hrana sa. Căci trupul, în realitate, nu consumă decât ceea ce îi prisoseşte sufletului (ceea ce sufletul elimină).

15. Dacă în omul material întrupat, doar sufletul este cel care îşi ia hrana din pământ atât timp cât rămâne în acest corp material, este normal ca eu să mănânc hrană pământească atât timp cât, deşi sunt un spirit, voi cutreiera pe acest pământ şi atât timp cât voi fi chemat să vă slujesc în acest corp constituit din elementele aerului”.