1. Cei doi prieteni din Sihar şi toţi cei care au auzit explicaţiile îngerului au făcut ochii mari de uimire, iar Petru a spus: “Doamne, ce a spus de fapt acest servitor al lui Jonael? Acest lucru pare foarte curios! Cum poate corpul să se hrănească cu ceea ce elimină sufletul? Oare are şi sufletul un stomac şi un anus?”

2. Eu am spus: “Îngerul a spus adevărul, aşa este; iată de ce traiul în dezmăţ face sufletul să fie atât de lacom de plăceri şi înrădăcinat în materie. Sufletul este supraîncărcat de elemente nocive şi corpul nu poate digera tot ceea ce trebuie sufletul să elimine, astfel încât poluarea sufletului subzistă în corp, pe care îl sufocă (sufletul rămâne murdar şi de aceea chinuie trupul). Sufletul astfel tulburat nu mai găseşte mijloacele de a elimina aceste deşeuri şi viaţa lui nu mai este altceva decât impuritate, lascivitate şi infidelitate, strânse la un loc.

3. Toate acestea incită sufletul la plăcere; el se lasă sedus din ce în ce mai mult şi se abandonează şi mai mult dezmăţului şi desfrâului, sfârşind prin a cădea în întregime pradă simţurilor şi a deveni complet insensibil la cele spirituale. El se împietreşte şi devine în cele din urmă rău, mândru şi orgolios.

4. Un suflet care trăieşte astfel îşi pierde valoarea şi, pierzând-o, devine mort din punct de vedere spiritual; el se apucă atunci să-şi înalţe singur un tron din mizeria pe care ar trebui să o înlăture şi sfârşeşte chiar prin a găsi demn de stimă şi foarte onorabil faptul că este atât de infect!

5. Vă spun, toţi oamenii care au pe acest pământ o îngăduinţă excesivă faţă de simţurile lor, îşi înfundă sufletul până la gât, până peste ochi şi urechi, în straturi peste straturi de murdărie. Ei devin astfel, din punct de vedere spiritual, complet surzi şi orbi şi nu mai pot auzi, vedea şi înţelege ceea ce i-ar putea salva!

6. Prin urmare, beţi şi mâncaţi cu măsură, pentru ca sufletele voastre să nu se îmbolnăvească şi să nu-şi găsească sfârşitul în propriile deşeuri!”

7. Petru, cu un aer gânditor, i-a spus atunci Domnului: “Dacă este astfel, ca să nu mai avem îndoieli, înseamnă că trebuie să postim mai mult decât să mâncăm?”

8. Eu am răspuns: “Cel care posteşte la momentul potrivit face mai bine decât cel care trăieşte permanent în viciu şi dezmăţ. Dar sunt posturi şi posturi! Adevăratul post constă în a te păzi de toate păcatele şi în a renunţa din toate puterile la toate aceste lucruri lumeşti, în a-ţi lua crucea pe umeri şi a Mă urma fără să te temi să bei şi să mănânci, dar evitând bineînţeles excesele care conduc la dezmăţ; orice alt post nu are decât o mică valoare, sau nu are nici una.

9. Anumite persoane caută, printr-un fel de mortificare a propriului corp, să intre în contact cu lumea spiritelor, gândind că pot astfel stăpâni forţele naturii. Asemenea practici nu sunt numai inutile, dar ele aduc chiar grave prejudicii sufletului, care cade atunci din arborele vieţii, ca un fruct copt, dar cu miezul mucegăit, gol şi găunos, pentru că este mort!

10. O mortificare sub forma unui astfel de post nu numai că nu are nici o valoare, dar reprezintă chiar un mare păcat.

11. Cel care vrea să trăiască după ordinea dreaptă şi adevărată, să trăiască aşa cum trăiesc Eu şi cum vă învăţ Eu să trăiţi! El va vedea atunci cum înfloreşte şi cum se coace în el fructul însufleţitor al vieţii, al cărui miez nu va fi mort, ci dimpotrivă, va fi un germene în întregime viu, putând da formă vieţii unice şi eterne a spiritului şi a conştiinţei într-un mod rapid şi respectând ordinea divină. Acum ştiţi ce este de făcut pentru a trăi în conformitate cu ordinea divină desăvârşită. Faceţi aşa şi veţi obţine viaţa adevărată!

12. Dar iată că razele soarelui devin din ce în ce mai puternice; să părăsim colina şi să mergem la umbră în grădină. Iar tu, Matei, scribul Meu, pregăteşte-ţi trusa şi scrie tot ce s-a spus aici, urmărind să faci o descriere completă. Acum să mergem să ne odihnim puţin!”