1. “Iar acum, spuse Adam, întrucât toată lumea a răspuns întrebării mele, iar Enoh, desigur, este un răspuns viu el însuşi, şi asta de multă vreme, haideţi să vedem cum a înţeles Asmahael cuvintele sale. Răspunsul său va fi astfel ultima dovadă pozitivă ce va demonstra că el a fost admis pe bună dreptate în mijlocul părinţilor săi, potrivit voinţei lui Iehova.

2. Spune-ne aşadar şi tu, Asmahael, ce ai înţeles din discursul lui Enoh şi ce impresie Ţi-au făcut cuvintele învăţătorului ce Ţi-a fost desemnat. Vorbeşte deci, folosindu-ţi la maximum capacitatea de discernământ! Amin!”

3. Şi iată, Asmahael le-a oferit patriarhilor următorul discurs, întru totul demn de reţinut, căci a fost inspirat în întregime de Mine:

4. “Mult iubiţi părinţi ai părinţilor pământului, chiar şi pentru voi, copiii Tatălui preaînalt şi preasfânt, cuvintele minunate ale lui Enoh s-au dovedit prea greu de înţeles, căci ele au izvorât din profunzimea supremă a înseşi rădăcinii vieţii. O, părinţi ai părinţilor pământului, cum aş putea eu, un sărman vierme care se târăşte prin praf, să vă explic şi chiar să vă demonstrez, da, să vă demonstrez, în ce măsură se poate uni infinitul cu finitul, moartea cu viaţa, noaptea cu lumina, pământul cu soarele, timpul cu eternitatea şi fiinţele create cu Dumnezeu.

5. O, părinţi ai părinţilor pământului, dacă eu aş putea face acest lucru, cu siguranţă, pământul nu ar mai fi iluminat numai de un singur soare în timpul zilei. O, ascultaţi-mă, în acest caz, miriade de sori ar izvorî din fiecare cuvânt al meu, din fiecare sunet al limbii mele, astfel încât pământul ar fi rapid înconjurat de mii de focare de lumină.

6. O, părinţi ai părinţilor pământului, eu cred că puterea acestor cuvinte, precum şi înţelegerea lor ulterioară, este atât de înaltă, de o infinitate de ori mai înaltă decât aş putea vreodată eu, un sărman sclav de-abia salvat din noaptea morţii, să-i revelez sensul miraculos şi ascuns, căci Cuvântul divin este un Miracol al tuturor miracolelor.

7. Am văzut adeseori animale săvârşind fapte dintre cele mai inteligente, şi este uimitor că omul nu le poate imita, în pofida eforturilor sale. Dar cuvintele, o, ascultaţi-mă, cuvintele, acest miracol al tuturor miracolelor, sunt apanajul exclusiv al omului, căci nu am auzit niciodată vreun animal, oricât de inteligent ar fi, rostind măcar un singur cuvânt.

8. M-am gândit atunci că nici cel mai înţelept act nu va putea proclama vreodată viaţa în faţa Vieţii! Căci am văzut adeseori păianjeni murind chiar în mijlocul pânzelor lor atât de îndrăzneţe şi de minunat ţesute. Mai mult, în palatele imense din oraşele aflate în ţinuturile de jos, moartea a fost adeseori celebrată în festivaluri groteşti şi teribile.

9. Da, fără cuvintele vieţii, chiar oamenii aflaţi în relaţie unii cu alţii nu reprezintă mai mult decât o conversaţie între două pietre.

10. Dar cuvintele, o, ascultaţi-mă, cuvintele ce îşi au originea în viaţa însăşi, ele sunt cele care ne ilustrează viaţa. Căci unde ar putea fi găsită originea vieţii dacă nu în cuvânt?

11. În cuvânt există viaţă; cuvântul este viaţă, iar Dumnezeu este Cuvântul şi Viaţa. Viaţa nu poate fi descoperită decât în Cuvânt; iar Cuvântul creat de-a pururi de şi întru Dumnezeu ca viaţă a întregii Vieţi trebuie să fi fost rostit la început cu o mare putere, căci el a dat naştere şi a creat tot ceea ce există în infinitate.

12. O, părinţi ai părinţilor pământului, învăţând astăzi de la Enoh despre lucrarea atotputernică a Cuvântului, totul s-a transformat în mine, iar eu nu mai simt nevoia de a căuta viaţa. Adevăr vă spun, eu am găsit această viaţă în Cuvânt; iar acela care nu este mulţumit cu această dovadă supremă a vieţii, o, părinţii mei, cu greu ar mai putea găsi o alta! Amin!”