1% Milenar
|
Posted: 28.9.2010, 09:58 Post subject: Capitolul 75 - CAUZA FRICII |
|
|
Capitolul 75
CAUZA FRICII
1. Enoh Mi-a mulțumit în inima lui pentru marea bucată de pâine primită din casa Tatălui, după care s-a îndreptat către patriarhii slăbiți, cărora le-a adresat inspirat de Mine următoarele cuvinte consolatoare:
2. O, dragi părinți, Tatăl preasfânt și Domnul atotputernic a operat, în marea Lui grație, un mic, dar neobișnuit miracol, cu unicul scop de a ne trezi din somnul indiferenței noastre obișnuite. El a dat drumul limbii de regulă mute a unui animal și a lăsat o scânteie din adevărul etern să strălucească pe fălcile neobișnuite cu vorbitul. Am auzit cu toții mesajul atotputernic al micuței scântei, iar acesta ne-a înspăimântat pe toți, de parcă am fi fost puși în fața implacabilă a anihilării eterne și agonizante.
3. Vai, zadarnică teamă și inutilă disperare! Spuneți-mi, dragi părinți, de ce s-ar putea teme ființa care iubește cu adevărat?
4. Oare nu este iubirea adevărată și lipsită de egoism tot una cu mâna protectoare a Tatălui așezată pe pieptul nostru, mână în fața căreia tremură din temelii întregul univers infinit, respectuos și ascultător?
5. Și oare nu este același deget al lui Dumnezeu a cărui mână ne ține în palma ei, asigurându-ne protecția același care susține întreaga boltă nemăsurată a infinității, cu toate stelele sale, cu sorii și cu lunile ei? Și iată, noi suntem aproape paralizați de slăbiciune din cauza unei chestiuni mărunte, cu care nu am fost obișnuiți; motivele care să ne determine să devenim atât de slabi și de descurajați ar trebui să fie mult mai puternice, dacă ar fi să medităm puțin asupra noastră înșine: noi posedăm puterea minunată a vorbirii coerente și pe aceea de a da o mie de nume lucrurilor vizibile, care ne înconjoară.
6. Iată, ori de câte ori schimbăm între noi cuvinte, acest lucru nu ne surprinde și nu ne face să devenim slabi!
7. Dar dacă aceste minuni infinit mai mari ale capacității noastre mentale nu ne copleșesc, nu este oare exagerat și stupid să ne lăsăm copleșiți de scârțâitul unui greier? Ascultați, această atitudine demonstrează mai degrabă o teamă servilă decât o iubire reală și activă.
8. Ar putea oare ființa veșnic vie să fie cuprinsă de oroare chiar dacă s-ar afla în fața morții, ori să se simtă slăbită sau înspăimântată de ea?
9. Adevăr vă spun, dacă o ființă dă înapoi în fața morții, înseamnă că ea însăși poartă în ea destule elemente ale morții.
10. Oare nu a fost creat omul pentru a fi stăpân asupra tuturor creaturilor din acest mare univers? Ce s-a întâmplat cu el dacă dă înapoi în fața bâzâitului unei muște obraznice, ca și cum Dumnezeu l-ar fi judecat deja pe jumătate?
11. O, dragii mei părinți! Eu știu prea bine care este cauza acestui fenomen; ea nu este, așa cum ați putea crede, căderea inițială a tatălui și a mamei care a fost doar o consecință a ei ci faptul că în libertatea ce i-a fost acordată, omul începe să creadă despre el că este mare și important, rătăcindu-se atât de tare în această auto-adulație, încât ajunge să creadă chiar că sorii și lumile universului depind de fiecare fir de păr al său. Iar atunci când Tatăl preasfânt își trezește copilul fără minte care doarme și visează, cu o picătură proaspătă de iubire, de grație și de compasiune, acesta își deschide brusc ochii, își recunoaște slăbiciunea și nimicnicia, și plânge pentru că nu este decât un copil slab.
12. Dar atunci când el își observă Părintele atotputernic, el se bucură, aleargă către El fericit, își mângâie Părintele atotputernic și îi cere pâine. Și spuneți-mi, ce tată sau ce mamă i-ar refuza copilului său adorat împlinirea unei dorințe?
13. Totuși, în cazul în care copilul este obraznic, Tatăl știe cum să-l pedepsească pentru a-l face ascultător. Iar dacă copilul nu dorește să se trezească, oare nu va face Tatăl uz de orice mijloace pentru a-l retrezi la viață?
14. După ce copilul și-a deschis ochii și i-a zâmbit Părintelui său îngrijorat, oare nu se va bucura Acesta mai mult de acest copil decât de alți o sută care sunt deja treji?
15. O, dragii mei părinți! Iată cât de inutile au fost teama și slăbiciunea voastră! Treziți-vă întru iubire și priviți-L pe Tatăl vostru scump, puternic și preasfânt, cum stă alături de voi cu o iubire plină de grijă, așteptând ca voi să vă ridicați ochii plini de iubire către El.
16. O, vă implor, treziți-vă! El nu este un Părinte distant față de noi, ci unul extrem de grijuliu și de apropiat, plin de iubire, de blândețe și de răbdare!
17. Deși acum vă simțiți poate încă slăbiți din cauza somnului prelungit, treziți-vă complet și vă veți simți atât de întăriți, încât veți începe să zburdați de bucurie precum cerbii tineri. O, treziți-vă la iubirea față de Tatăl vostru! Amin! |
_________________ Totul cu si alaturi de Dumnezeu ! |
|