Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.11.2019, 04:27
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 28.9.2010, 10:31    Post subject: Capitolul 78 - DISCURSUL DE MULȚUMIRE AL LUI ASMAHAEL Reply with quote

Capitolul 78
DISCURSUL DE MULȚUMIRE AL LUI ASMAHAEL


1. Auzind aceste cuvinte din gura lui Adam, Asmahael a fost emoționat până la lacrimi și a rostit următoarele cuvinte, cu ochii înălțați către cer:

2. “Oh, ce bine ar fi dacă ar fi posibil ca sărmanii noștri frați să poată fi salvați! O, adevăr vă spun, atunci eu, sărmana muscă insignifiantă, m-aș transforma într-un vultur și m-aș repezi cu viteza cea mai mare asupra ținuturilor de jos, pentru a-mi lua sărmanii frați, morți pentru adevăr și lumină, și a-i aduce aici mai repede decât gândul, pentru ca și ei să poată avea parte, cu uimire, de maniera sublimă și înțeleaptă în care copiii măreți ai Domnului din înălțimile sacre le predau celor slabi și celor morți lucruri atât de minunate, revelându-le și demonstrându-le în forme atotputernice, constituite din cuvinte sacre, altarul vieții dinlăuntrul omului, și încă mai presus decât aceasta, faptul că atotputernicul și preasfântul Creator al tuturor lumilor și sorilor este chiar Părintele oamenilor!

3. O, dacă ar fi posibil!

4. O, părinți ai părinților pământului, atunci când ochiul uluit privește spațiile infinite ale splendidei creații, el nu mai observă insignifiantul fir de praf, dar atunci când, purtat de vânt, acest fir de praf intră în ochiul observatorului, cel mare își freacă ochiul dureros, în speranța că va scăpa de firul de praf care îi tulbură și îi împiedică privirea. Iar adeseori, un frate aflat în această situație apelează la un alt frate:

5. „O, vino și îndepărtează acest lucru penibil și supărător din ochiul meu!. Iar după ce acesta îl descoperă în ochiul înlăcrimat al fratelui său, el strigă: „O, frate, cel care se opunea cu dușmănie privirii tale este acum dezarmat, și zace înmormântat sub șuvoiul cuceritor al lacrimilor tale. Cât de curând, lacrimile pline de compasiune te vor scăpa de dușmanul de care ți-a fost teamă. Căci de îndată ce firul de praf a devenit el însuși o lacrimă, el nu îți mai poate obstrucționa vederea, împiedicându-ți astfel contemplația asupra distanțelor strălucitoare ale eternei creații.

6. O, părinți ai părinților pământului, voi priviți cu ochii voștri sacri către regiunile infinite ale luminii eterne, dar acolo jos, în întunericul profund al suferinței umane, o furtună dezlănțuită spulberă praful ostil, ridicându-l adeseori chiar până în înălțimile sacre și obstrucționându-vă astfel privirea.

7. Dacă acest lucru vă provoacă durere, înecați-l într-o lacrimă plină de compasiune, până când se va transforma el însuși într-o asemenea lacrimă.

8. O, iertați-mă pe mine, cel sărman și cel slab! Căci deși musca nu poate rage precum tigrii și leii, bâzâitul ei ușor vă spune: „O, părinți ai părinților pământului, și eu m-am născut tot din mâna atotputernică a Tatălui preasfânt, și de aceea, vă rog pe voi, cei mari, să-mi aruncați și mie, celui slab, o privire plină de simpatie!. Auziți glasul meu! Amin! O, Amin!”

9. Mișcat la culme de cuvintele frumoase ale lui Asmahael, Adam a spus: “Am auzit oftatul tău justificat și mărturisesc că sunt destul de familiarizat cu maleficul praf din ținuturile de jos, acest mare dușman al oricărei contemplații interioare. Dar înainte să ne ambalăm în vreo acțiune oarecare, este preferabil să examinăm cu atenție voința marelui Dumnezeu. Căci noi nu trebuie să facem niciodată nimic fără a fi recunoscut cu claritate voința Celui de sus. De aceea, ai puțină răbdare, și chiar în cursul zilei de azi vom afla ce a hotărât să facă marele Domn aflat deasupra stelelor cu cei aflați în adâncurile insondabile ale nemerniciei; iar voința Lui va fi cea mai bună hotărâre. Fie că ea va veni în întâmpinarea dorințelor noastre, fie că nu, voința Lui preasfântă va fi executată de noi cu cea mai mare precizie! Amin!”

10. Seth s-a ridicat atunci și i-a spus lui Adam: “Dragă tată! Oare nu ar fi potrivit ca Enoh să ne ofere și acum o scurtă interpretare a acestei regiuni magnifice, așa cum a făcut și în grotă? Eu mi-aș dori din suflet acest lucru. De câte ori nu am meditat, fără să pot găsi vreo altă explicație în afara celei oferite chiar de simțurile mele, a acestei uniforme cu turnuri de înălțimea cerului, care îmbracă acele conuri stâncoase, cu cascadele lor minunate care coboară de-a lungul pereților netezi, izbindu-se de pământ în mii de picături ce dau naștere unei melodii armonioase, ce încântă auzul în maniera cea mai desăvârșită.

11. Ești așadar de acord ca Enoh să ne ofere tuturor interpretarea corectă? Amin!”

12. Întru totul de acord cu dorința lui Seth, Adam i-a răspuns: “O, Seth, mi-ai luat-o înainte, căci de multă vreme am purtat în mine această dorință. De aceea, dorința ta se va împlini. Iar tu, dragul meu Enoh, oferă-le părinților tăi însetați o băutură răcoritoare născută din iubirea ta, așa cum o dorim eu și cu Seth. Amin!”

13. Și iată, Enoh s-a ridicat și le-a adresat părinților săi următoarele cuvinte, demne de toată atenția:

14. “O, părinții mei! În profunzimile infinității create de Dumnezeu există cu siguranță peisaje naturale cu mult mai mărețe și mai magnifice decât acesta, și cu mult mai sublime decât cele șapte ori zece conuri stâncoase scăldate de ape, a căror înălțime nu însumează mai mult de câteva mii de lungimi de om, ceea ce nu reprezintă prin comparație cu noi mai mult decât o simplă firimitură. Și totuși, această firimitură este în felul ei mai mare decât toată această structură formată din stânci acoperite de ape.

15. Dacă o asemenea scenă atât de magnifică vorbește în cuvinte tăcute despre înțelepciunea Tatălui preasfânt și preaplin de iubire, aspectul sublim este semnificația ei, și nu instrumentul mut și lipsit de viață. La fel, nici o gură nu este mai sublimă decât alta numai pentru că a rostit cuvinte sublime; căci sublimul nu rezidă în gură, ci în cuvânt.

16. Același lucru este valabil și în ceea ce privește această scenă. Numai recunoașterea dinlăuntrul nostru este sublimă și meritorie, nu și scena propriu-zisă, deși noi putem recunoaște cu ajutorul ei corespondența interioară a celor șapte spirite sau puteri ale lui Dumnezeu, fiecare dintre acestea fiind plină cu apa vie a grației ce cade constant deasupra solului sărac al sufletelor noastre, fără să producă mult mai multe fructe decât solul constant irigat din jurul bazelor acestor conuri de piatră, precum și faptul că cele zece conuri simbolizează îndatoririle sfinte ale iubirii, care sunt întotdeauna aceleași, la fel cum cele șapte spirite sunt în realitate un singur spirit, lucru dovedit de aceeași înălțime, aceeași culoare, aceeași formă, aceeași direcție, aceeași apă și aceleași sunete armonioase ale apei care cade.

17. „Căutați mai întâi în inimă soluția miracolelor – spune Domnul – căci numai atunci veți putea fi de acord cu Mine, spunând: O, Doamne, cel care a gustat numai o singură picătură din iubirea Ta poate cuprinde întregul pământ în inima sa, infinit dilatată de bucurie că se află împreună cu Dumnezeu!. Amin!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !