1. Atunci când am sosit acasă, mai mulţi servitori ne-au ieşit în întâmpinare şi ne-au povestit că puţin după plecarea noastră au venit o mulţime de străini care au întrebat de Mine; ei doreau să ştie ce făceam şi unde plecasem! Dar servitorii au recunoscut imediat, în pofida deghizării lor, că aceştia erau farisei, drept pentru care le-au răspuns că Eu părăsisem regiunea de mult timp şi că, după părerea lor, plecasem spre Damasc, sau poate chiar în Persia, la păgâni! Pentru că Mă auziseră adeseori spunând că mântuirea va fi luată de la evrei şi dată păgânilor!

2. Auzind aceasta, spionii s-au supărat şi unul dintre ei a spus: “Cei tineri şi necopţi scutură fructele din copacii tineri, dar nu şi din copacii bătrâni, în care trebuie să te caţeri cu multă atenţie dacă vrei să ajungi la ramurile cu fructe. Dar acest şarlatan n-are nimic de-a face cu vechiul iudaism”.

3. Servitorii au râs şi au spus: “Hm! Aveţi grijă ca arborele vostru prea uscat să nu fie dezrădăcinat de vânt. Nouă ni se pare că arborele vostru, mort de mult timp, nu mai are fructe, cel puţin dacă nu agăţaţi voi smochine uscate de ramurile subţiri şi nu numiţi miracole aceste fructe din care nu se mai vede de mult nici cea mai mică urmă!”

4. Înfuriaţi de aceste cuvinte, fariseii au vrut să-i ameninţe pe servitori!

5. Dar servitorii le-au spus: “Noi suntem greci şi avem aceeaşi religie ca împăratul nostru. Avem dreptul să râdem de prostia voastră, pe care o faceţi să treacă drept învăţătură divină! Nu puteţi face nimic împotriva noastră, atâta timp cât nu vă batjocorim nici în templele, nici în şcolile voastre! Pe de altă parte, noi toţi suntem în serviciul lui Kisjonah şi, dacă n-o ştergeţi imediat, vă vom face să plecaţi cu lovituri de baston”. Fariseii şi-au muşcat buzele şi şi-au reluat drumul de-a lungul malului, în direcţia Ierusalimului.

6. “Spune-ne acum dacă am procedat bine!”

7. Eu am spus: “Aţi făcut bine, numai că nu trebuia să spuneţi un lucru inexact. Ar fi fost mai bine să le spuneţi adevărul! Dacă ne-ar fi aşteptat, poate că i-am fi putut transforma, pentru că majoritatea dintre ei sunt bolnavi şi, deşi printre ei erau şi câţiva farisei, aceştia nu erau dintre cei mai răi. Acum, ei şi-au instalat tabăra pe colina de la capătul golfului. Mergeţi acolo cu măgarii şi catârii voştri şi aduceţi-i pe toţi aici! Spuneţi-ie că Domnul a sosit şi îi aşteaptă. Transportaţi bolnavii pe măgari şi pe catâri, iar cei sănătoşi să vină pe jos!”

8. Servitorii au pornit la drum, în ciuda orei târzii şi, după un ceas, i-au adus pe cei pe care îi alungaseră, orbiţi de zelul lor.

9. Cinci farisei s-au prezentat respectuos în faţa Mea, plângându-se că au fost trataţi prea brutal de către servitorii care i-au insultat şi i-au înşelat.

10. Eu i-am liniştit, spunându-le: “Aceşti servitori nu au avut nici o intenţie rea; n-au acţionat decât dintr-o iubire oarbă pentru Mine, crezând că recunosc în voi pe duşmanii Mei! Când M-am întors, i-am trimis să vă caute pentru a vă aduce înapoi cât mai repede posibil, reparând astfel răul pe care l-au comis faţă de voi. Cred că s-a şi rezolvat!”

11. Fariseii au spus: Totul este în perfectă ordine, dar ar mai fi ceva!

12. Noi venim de la Betleem, unde am auzit vorbindu-se despre extraordinarul Tău dar de a vindeca; ne-am adus cu noi bolnavii. Cei care au avut destulă putere, au venit pe jos. Pe cei mai slabi i-am adus pe vite de povară. Te rugăm să-ţi fie milă de aceşti bolnavi şi să-i vindeci”.

13. Eu am spus: “Unde sunt bolnavii pe care i-aţi adus de la Betleem pe vite de povară? Servitorii nu Mi-au vorbit despre asta!”

14. Cei cinci farisei au spus: “I-am lăsat la hanul care se află de cealaltă parte a golfului, neştiind dacă Te vom putea întâlni. Ne-am dat multă osteneală să aflăm că de obicei, Tu locuieşti aici şi nu eram deloc siguri că Te vom găsi! Aşa că am vrut să vedem mai întâi dacă eşti aici, sperând măcar să aflăm unde Te afli şi când urmează să Te întorci, în nesiguranţa în care ne găseam, i-am lăsat pe ceilalţi bolnavi la han pentru a primi îngrijiri, în timp ce noi încercam să Te găsim. Ne-am instalat tabăra pe munte, deasupra hanului, pentru a fi foarte aproape de ei în caz de nevoie!

15. Acum, Doamne şi Stăpâne, Ţi-am spus tot şi nu mai avem nimic de adăugat; dacă vrei, ai milă de aceşti sărmani oameni suferinzi”.

16. Eu am spus: întotdeauna este la fel; dacă nu vedeţi minuni, credinţa voastră este slabă, dar fără forţa credinţei, sunt puţine şanse de mântuire pentru om, Numai dacă veţi crede, veţi putea vedea gloria puterii lui Dumnezeu în om”.

17.Toţi au spus: “Da, da, Doamne, credem cu toţii! Cel care poate, aşa cum ai făcut Tu, să cheme din nou la viaţă pe fiica moartă a lui Iair, poate de asemenea să-i vindece pe toţi aceşti bolnavi care încă n-au murit; pentru că noi am auzit vorbindu-se despre minunile Tale până la Betleem, oraşul lui David!”

18. Eu am spus atunci, ridicând mâinile: “Să se facă după credinţa voastră!”

19. Şi toţi bolnavii care aşteptau în curte să fie vindecaţi şi-au dat deodată seama că erau perfect sănătoşi. Ei au început să strige de bucurie, în gura mare: “Am văzut o lumină traversându-ne corpurile şi am fost vindecaţi! Ne simţim atât de bine, de parcă nu ne-ar fi lipsit nimic niciodată! Slavă Celui care ne-a vindecat dintr-o dată!”

20. Stupefiaţi, fariseii nu au mai putut scoate nici un cuvânt. Au auzit apoi strigăte de bucurie în întregul oraş Kis. Aceşti farisei, cărora li s-au adăugat şi bolnavii care tocmai fuseseră vindecaţi în curte, au ieşit pentru a vedea de unde venea acel zgomot; ei i-au văzut pe bolnavii lăsaţi la han, alergând şi sărind precum cerbii, strigând glorie Celui care îi vindecase atât de miraculos.

21. Fariseii i-au întrebat pe tovarăşii lor cum fuseseră vindecaţi şi, într-un singur glas, aceştia le-au răspuns când şi cum se petrecuse acel lucru.

22. Fariseii au putut constata astfel că tovarăşii lor fuseseră vindecaţi chiar în momentul când Eu le spusesem: “Să se facă după credinţa voastră!”

23. Au fost cu toţii profund uimiţi şi cei care fuseseră vindecaţi au spus: “Conduceţi-ne la Mântuitor pentru a-L slăvi şi a-i mulţumi”.

24. Fariseii au venit atunci la Mine, aruncându-se la picioarele Mele şi slăvindu-L pe Dumnezeu pentru că a dat atâta putere unei fiinţe umane.

25. Le-am poruncit să se ridice şi i-am invitat în sala unde li se pregătiseră gustări; acolo, le-am cerut să nu povestească nimic din toate acestea, nici la Ierusalim, nici în oraşul lui David!

26. Toţi au promis să respecte pe cât posibil aceasta rugăminte, dar au mărturisit că le va fi greu să se întoarcă în satul lor fără a se remarca imediat că erau vindecaţi, dar că vor face totul pentru a nu Mă trăda.

27. Le-am aprobat bunele intenţii şi i-am condus Eu însumi în sala de mese, unde îi aşteptau răcoritoare şi mâncăruri de tot felul. I-am invitat să bea şi să mănânce, asigurându-i că asta nu le va face nici un rău. Au început cu toţii să bea şi să mănânce, iar eu M-am retras într-o altă sală, unde cinstitul Baram din Jesaira pregătise pentru Mine şi ai Mei o masă îmbelşugată şi unde a luat loc alături de Mine şi Kisjonah, împreună cu întreaga sa familie.