Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.10.2020, 05:43
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 1 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 28.9.2010, 15:08    Post subject: Capitolul 221 Reply with quote

Capitolul 221

Blestem asupra nepăsării și a lenei. Binecuvântarea activității. Despre suveranii puternici și despre suveranii slabi. Predica din timpul nopții referitoare la activitate.


1. Domnul a spus: “Cine a făcut un drum lung pe jos și ajunge în sfârșit la un han, nu trebuie să meargă imediat să se odihnească. Este mult mai bine să mai facă unele activități mărunte, iar a doua zi de dimineață, în zori, trebuie să se trezească și să pornească din nou la drum și atunci, toată ziua, nu va simți nici o oboseală, în acest fel, cu cât își va prelungi călătoria mai mult, cu atât mai puțin va simți oboseala!

2. Dar dacă, abia ajuns la han, obosit după o zi de mers, el se aruncă pe un pat și nu se mai trezește până a doua zi la prânz, el va porni după aceea la drum cu picioarele înțepenite și îl va durea capul. Va trebui să abandoneze călătoria, obosit și dornic de odihnă; s-ar putea chiar ca, văzând cu disperare că nimeni nu-l ajută, să se culce pe marginea drumului!

3. Dar a cui este greșeala? A dorinței sale excesive de a se odihni și a ideii prostești că repausul fortifică omul.

4. Cel care caută să ajungă la un înalt nivel de agilitate a mâinilor sau a degetelor pentru a atinge măiestria într-o anumită artă, nu va reuși acest lucru dacă, sub pretextul că el vrea să atingă perfecțiunea, în loc să exerseze fără încetare, el își pune mâinile în buzunare, se plimbă toată ziua, pentru a nu-și obosi mâinile și degetele, fiindu-i teamă să nu le solicite prea mult sau să nu le rănească; mâinile sale vor deveni astfel total inapte pentru arta la care el aspiră!

5. Într-adevăr, cu toată înțelepciunea Mea nelimitată, nu aș putea să prezic momentul în care un asemenea artist va putea deveni un virtuoz! Pentru aceasta, dragii Mei prieteni și frați, vă repet:

6. Nu există decât fructele activității neobosite a lui Dumnezeu. Viața nu poate fi conservată decât prin activitate și astfel ea poate dura etern, în timp ce inactivitatea nu creează și nu poate crea decât moarte.

7. Puneți-vă mâinile pe piept și veți vedea cum inima bate fără încetare, zi și noapte! De activitatea ei depinde viața corpului și, dacă inima se oprește, s-a sfârșit cu viața corpului fizic!

8. Dacă oprirea inimii fizice este în mod vizibil semnul morții corpului fizic, oprirea inimii sufletului este moartea sufletului.

9. Inima sufletului se numește iubire și pulsațiile sale se exprimă prin manifestarea intensă și adevărată a iubirii.

10. Neîncetata manifestare a iubirii corespunde acestei pulsații a inimii sufletului, care nu obosește niciodată. Cu cât inima sufletului bate mai cu fervoare, cu atât mai intensă este viața sufletului. Astfel, inima atinge un înalt grad de trezire spirituală și se deschide către viața divină a spiritului.

11. Acest spirit, care este viața cea mai pură, deoarece reprezintă suprema și neobosita activitate, se revarsă în sufletul care, prin manifestarea plenară a iubirii, devine asemănător lui; astfel, viața veșnică își găsește începutul în acest suflet.

12. Și, vedeți voi, totul vine dintr-o continuă activitate, niciodată dintr-o stare de lene.

13. Alungați repausul și inerția, urmăriți să fiți mereu activi și plini de inițiativă și răsplata voastră va fi viața eternă.

14. Să nu credeți că Eu am venit pe acest pământ pentru a aduce omului pacea și odihna! Oh, nu! Eu am venit să aduc spada și războiul!

15. Căci oamenii trebuie să fie stimulați prin suferințe cumplite și necazuri de tot felul, altminteri ei devin la fel ca niște boi grași, care se îndoapă așteptându-și moartea veșnică.

16. Necazurile și suferința acționează în om la fel ca fermentația și dau naștere astfel, în final, la trezirea spirituală.

17. Se poate spune, desigur, că nevoile și necazurile generează mânia, răzbunarea, asasinatul, gelozia, împietrirea inimii și persecuția. Este adevărat, dar deși toate acestea sunt rele, ele sunt totuși,de preferat repausului, inerției și lenei, care nu fac nici bine nici rău și care sunt o stare de moarte.

18. De aceea. Eu vă spun: în ceea ce Mă privește, fiți ori complet reci, ori fierbinți! Căci Eu îi voi vomita pe cei călduți din gura Mea!

19. Un dușman puternic îmi este mult mai drag decât un prieten călduț, căci dușmanul puternic Mă obligă să acționez energic, fie pentru a-l câștiga, fie pentru a-l face pentru totdeauna inofensiv, în timp ce alături de un prieten călduț, voi deveni chiar și Eu călduț și, dacă ar fi să Mă aflu în pericol, de ce folos Mi-ar fi acest prieten călduț?

20. De aceea, un suveran călduț înseamnă pierderea poporului său, căci el ucide spiritul poporului său, care se transformă într-o turmă de boi înfometați și de vite de povară, în timp ce un suveran puternic, fie el chiar și tiranic, își incită poporul să fie activ și plin de viață, pentru ca să poată evita pedepsele tiranului și suferința. Iar dacă tiranul exagerează, în cele din urmă poporul îl va înlătura, pentru a se elibera astfel de dureri și suferințe.

21. Cred că am vorbit suficient despre valoarea activității și sunt convins că ați înțeles cu toții această învățătură; astfel, cei care vor și simt în ei nevoia de a găsi pacea somnului și odihna trupului lor să-și caute un loc pentru a dormi, dar să rămână aici cei care doresc să vegheze în noaptea aceasta împreună cu Mine!” Au strigat cu toții: “Doamne, dacă Tu veghezi, cum am putea noi să dormim? Doar Maria, mama Ta, pare că ar avea nevoie de odihnă și Tu ai putea să-i spui să meargă să se odihnească”.

22. Dar Maria, care moțăia în spatele Meu pe un fotoliu, a înțeles aceste cuvinte și-a revenit și a spus foarte amabilă celui care vorbise: “Prietene, tu - care vorbești mereu în numele prietenilor tăi -, îți spun că grija ta în ceea ce mă privește este neîntemeiată, căci, vezi tu, din iubire pentru Stăpânul meu, am vegheat deja până acum sute de nopți și iată că sunt încă în viață. Voi mai veghea încă multele altele și nu-mi voi pierde viața doar pentru atâta lucru, dacă aceasta este voința Sa! Nu vă faceți deci griji în privința mea! Un singur gând îmi este de ajuns!”

23. Aceste cuvinte îi erau adresate lui Toma. Acesta a venit imediat la Maria, rugând-o să nu se îndoiască de bunele lui intenții. Maria l-a consolat, spunându-i că este bucuroasă că el își făcea griji pentru ea! Toma și-a simțit astfel inima mai ușoară și s-a întors la locul său.

24. S-a făcut apoi liniște și nimeni nu a mai scos nici un cuvânt, căci toți meditau; găsind din ce în ce mai luminos adevărul celor care fuseseră spuse.

25. În fine, Matei a sfârșit prin a-și spune cu voce tare: “Mâine, în zori, această învățătură despre activitate și despre odihnă va fi scrisă pe o placă separată, în nici un caz, lumea nu trebuie să piardă o învățătură atât de importantă”. Iar când s-a făcut ziuă, Matei și-a ținut promisiunea. Această învățătură a fost astfel mult timp păstrată și transmisă în Samaria prin Jonael și Jairuth. Dar, cu timpul, ea a fost deformată, încetul cu încetul și în cele din urmă a dispărut complet. Atât timp cât a fost cunoscută în popor, ea a fost numit㠓Predica din timpul nopții”.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !