1. Domnul a spus: “Cine a făcut un drum lung pe jos şi ajunge în sfârşit la un han, nu trebuie să meargă imediat să se odihnească. Este mult mai bine să mai facă unele activităţi mărunte, iar a doua zi de dimineaţă, în zori, trebuie să se trezească şi să pornească din nou la drum şi atunci, toată ziua, nu va simţi nici o oboseală, în acest fel, cu cât îşi va prelungi călătoria mai mult, cu atât mai puţin va simţi oboseala!

2. Dar dacă, abia ajuns la han, obosit după o zi de mers, el se aruncă pe un pat şi nu se mai trezeşte până a doua zi la prânz, el va porni după aceea la drum cu picioarele înţepenite şi îl va durea capul. Va trebui să abandoneze călătoria, obosit şi dornic de odihnă; s-ar putea chiar ca, văzând cu disperare că nimeni nu-l ajută, să se culce pe marginea drumului!

3. Dar a cui este greşeala? A dorinţei sale excesive de a se odihni şi a ideii prosteşti că repausul fortifică omul.

4. Cel care caută să ajungă la un înalt nivel de agilitate a mâinilor sau a degetelor pentru a atinge măiestria într-o anumită artă, nu va reuşi acest lucru dacă, sub pretextul că el vrea să atingă perfecţiunea, în loc să exerseze fără încetare, el îşi pune mâinile în buzunare, se plimbă toată ziua, pentru a nu-şi obosi mâinile şi degetele, fiindu-i teamă să nu le solicite prea mult sau să nu le rănească; mâinile sale vor deveni astfel total inapte pentru arta la care el aspiră!

5. Într-adevăr, cu toată înţelepciunea Mea nelimitată, nu aş putea să prezic momentul în care un asemenea artist va putea deveni un virtuoz! Pentru aceasta, dragii Mei prieteni şi fraţi, vă repet:

6. Nu există decât fructele activităţii neobosite a lui Dumnezeu. Viaţa nu poate fi conservată decât prin activitate şi astfel ea poate dura etern, în timp ce inactivitatea nu creează şi nu poate crea decât moarte.

7. Puneţi-vă mâinile pe piept şi veţi vedea cum inima bate fără încetare, zi şi noapte! De activitatea ei depinde viaţa corpului şi, dacă inima se opreşte, s-a sfârşit cu viaţa corpului fizic!

8. Dacă oprirea inimii fizice este în mod vizibil semnul morţii corpului fizic, oprirea inimii sufletului este moartea sufletului.

9. Inima sufletului se numeşte iubire şi pulsaţiile sale se exprimă prin manifestarea intensă şi adevărată a iubirii.

10. Neîncetata manifestare a iubirii corespunde acestei pulsaţii a inimii sufletului, care nu oboseşte niciodată. Cu cât inima sufletului bate mai cu fervoare, cu atât mai intensă este viaţa sufletului. Astfel, inima atinge un înalt grad de trezire spirituală şi se deschide către viaţa divină a spiritului.

11. Acest spirit, care este viaţa cea mai pură, deoarece reprezintă suprema şi neobosita activitate, se revarsă în sufletul care, prin manifestarea plenară a iubirii, devine asemănător lui; astfel, viaţa veşnică îşi găseşte începutul în acest suflet.

12. Şi, vedeţi voi, totul vine dintr-o continuă activitate, niciodată dintr-o stare de lene.

13. Alungaţi repausul şi inerţia, urmăriţi să fiţi mereu activi şi plini de iniţiativă şi răsplata voastră va fi viaţa eternă.

14. Să nu credeţi că Eu am venit pe acest pământ pentru a aduce omului pacea şi odihna! Oh, nu! Eu am venit să aduc spada şi războiul!

15. Căci oamenii trebuie să fie stimulaţi prin suferinţe cumplite şi necazuri de tot felul, altminteri ei devin la fel ca nişte boi graşi, care se îndoapă aşteptându-şi moartea veşnică.

16. Necazurile şi suferinţa acţionează în om la fel ca fermentaţia şi dau naştere astfel, în final, la trezirea spirituală.

17. Se poate spune, desigur, că nevoile şi necazurile generează mânia, răzbunarea, asasinatul, gelozia, împietrirea inimii şi persecuţia. Este adevărat, dar deşi toate acestea sunt rele, ele sunt totuşi,de preferat repausului, inerţiei şi lenei, care nu fac nici bine nici rău şi care sunt o stare de moarte.

18. De aceea. Eu vă spun: în ceea ce Mă priveşte, fiţi ori complet reci, ori fierbinţi! Căci Eu îi voi vomita pe cei călduţi din gura Mea!

19. Un duşman puternic îmi este mult mai drag decât un prieten călduţ, căci duşmanul puternic Mă obligă să acţionez energic, fie pentru a-l câştiga, fie pentru a-l face pentru totdeauna inofensiv, în timp ce alături de un prieten călduţ, voi deveni chiar şi Eu călduţ şi, dacă ar fi să Mă aflu în pericol, de ce folos Mi-ar fi acest prieten călduţ?

20. De aceea, un suveran călduţ înseamnă pierderea poporului său, căci el ucide spiritul poporului său, care se transformă într-o turmă de boi înfometaţi şi de vite de povară, în timp ce un suveran puternic, fie el chiar şi tiranic, îşi incită poporul să fie activ şi plin de viaţă, pentru ca să poată evita pedepsele tiranului şi suferinţa. Iar dacă tiranul exagerează, în cele din urmă poporul îl va înlătura, pentru a se elibera astfel de dureri şi suferinţe.

21. Cred că am vorbit suficient despre valoarea activităţii şi sunt convins că aţi înţeles cu toţii această învăţătură; astfel, cei care vor şi simt în ei nevoia de a găsi pacea somnului şi odihna trupului lor să-şi caute un loc pentru a dormi, dar să rămână aici cei care doresc să vegheze în noaptea aceasta împreună cu Mine!” Au strigat cu toţii: “Doamne, dacă Tu veghezi, cum am putea noi să dormim? Doar Maria, mama Ta, pare că ar avea nevoie de odihnă şi Tu ai putea să-i spui să meargă să se odihnească”.

22. Dar Maria, care moţăia în spatele Meu pe un fotoliu, a înţeles aceste cuvinte şi-a revenit şi a spus foarte amabilă celui care vorbise: “Prietene, tu - care vorbeşti mereu în numele prietenilor tăi -, îţi spun că grija ta în ceea ce mă priveşte este neîntemeiată, căci, vezi tu, din iubire pentru Stăpânul meu, am vegheat deja până acum sute de nopţi şi iată că sunt încă în viaţă. Voi mai veghea încă multele altele şi nu-mi voi pierde viaţa doar pentru atâta lucru, dacă aceasta este voinţa Sa! Nu vă faceţi deci griji în privinţa mea! Un singur gând îmi este de ajuns!”

23. Aceste cuvinte îi erau adresate lui Toma. Acesta a venit imediat la Maria, rugând-o să nu se îndoiască de bunele lui intenţii. Maria l-a consolat, spunându-i că este bucuroasă că el îşi făcea griji pentru ea! Toma şi-a simţit astfel inima mai uşoară şi s-a întors la locul său.

24. S-a făcut apoi linişte şi nimeni nu a mai scos nici un cuvânt, căci toţi meditau; găsind din ce în ce mai luminos adevărul celor care fuseseră spuse.

25. În fine, Matei a sfârşit prin a-şi spune cu voce tare: “Mâine, în zori, această învăţătură despre activitate şi despre odihnă va fi scrisă pe o placă separată, în nici un caz, lumea nu trebuie să piardă o învăţătură atât de importantă”. Iar când s-a făcut ziuă, Matei şi-a ţinut promisiunea. Această învăţătură a fost astfel mult timp păstrată şi transmisă în Samaria prin Jonael şi Jairuth. Dar, cu timpul, ea a fost deformată, încetul cu încetul şi în cele din urmă a dispărut complet. Atât timp cât a fost cunoscută în popor, ea a fost numită “Predica din timpul nopţii”.