1. Dar, după o oră, s-a auzit un zgomot violent, ca şi cum un trăznet ar fi căzut nu departe de casă. Înspăimântaţi, au tresărit cu toţii, dar amintindu-şi de cuvintele Mele, ei şi-au reluat meditaţia în linişte.

2. Dar Satana nu s-a lăsat aşteptat mult timp. După această detonare, în timp ce discipolii îşi continuau meditaţia, în linişte, fiind preocupaţi numai de spirit, s-a auzit un nou zgomot ciudat, ca un şuierat şi o făptură uriaşă şi neobişnuită a apărut din apă, cu limba ameninţătoare ieşind dintr-un enorm cap de lup; ea avea un corp asemănător cu cel al unui dragon care se încolăcea ca un gigantic şarpe sălbatic, avea două imense urechi de bou ridicate şi ochii scânteietori ca doi cărbuni incandescenţi; labele din faţă erau la fel ca cele ale unui urs uriaş, labele din spate ca ale unui leu, întregul corp era acoperit cu o piele de crocodil şi botul semăna cu acela al unei iguane. Ţipătul său era strident şi răsuflarea îi semăna cu un şuierat. Această făptură înspăimântătoare a ieşit apoi din mare.

3. Pe mal păşteau miei, boi, vaci şi măgari; monstrul uriaş a început să-i urmărească şi să-i înghită unui după altui. Animalele domestice au fugit, după care uriaşul s-a îndreptat către noi.

4. Văzând cum monstrul se apropie de ei, mai mulţi dintre cei care meditau au spus: “Doamne, dovada este un pic cam prea dură pentru noi! Oribilul monstru a înghiţit deja mai multe vaci, zece miei şi doi măgari şi vine acum să-şi ia desertul; ghidat de miros, el tocmai se năpusteşte acum spre noi! Ar fi mai înţelept să fugim din calea lui. Într-adevăr, este imposibil să te lupţi cu el şi, având în vedere posibilităţile noastre, nici nu poate fi vorba despre victorie!”

5. Eu le-am spus: “Nu vă lăsaţi tulburaţi. Prin puterile noastre exterioare nu putem să-l învingem pe acest uriaş, care este un leviatan perfect. Dar pus în faţa forţei noastre interioare (spirituale), el va fugi până la capătul lumii. Nu vă faceţi deci griji, încă o oră şi veţi trece acest prag, frontiera morţii; pentru aceasta, răsplata voastră va fi domnia asupra infernurilor şi asupra tuturor spectrelor”.

6. Cuvintele Mele au fost urmate, după câteva clipe, de ţipetele stridente ale monstrului, care şi-a încetinit mersul, dar a continuat să se apropie de noi. Mişcările violente ale limbii sale de şarpe indicau foamea sa devoratoare şi loviturile puternice cu coada îi trădau intenţiile, dar discipolii ale căror suflete se întăreau în credinţă l-au lăsat pe monstru să se apropie de ei fără a se mai tulbura.

7. Când a ajuns la zece paşi de noi, i-am făcut un semn interior îngerului Arhiel, care a mers în faţa monstrului şi i-a spus: “Pe cine cauţi tu aici, Satană? Pleacă sau te voi distruge!” Monstrul a deschis atunci botul, ca şi cum ar fi vrut să vorbească, dar îngerul i-a poruncit încă o dată să plece. Animalul a scos câteva urlete înfiorătoare, după care s-a întors în mare, şuierând şi gâfâind!

8. Când s-a aruncat în mare, apa s-a învolburat; întregul golf a fost zguduit ca de o furtună violentă. Dar discipolii nu s-au mai îngrozit, ci au urmărit ca în această ultimă oră să-şi regăsească pacea întru Dumnezeu.

9. La sfârşitul acestei ore de linişte, s-a pornit o furtună puternică. Fulgerele brăzdau cerul, vântul îndoia copacii până la pământ, iar picăturile violente de ploaie, amestecate cu grindină, cădeau din norii negri.

10. Discipolii cei mai slabi au vrut să fugă în casă. Dar îngerul le-a spus: “Rămâneţi aici pentru a vedea ultimul tur de forţă al lui Satana!” Ei au rămas, suportând ploaia care creştea în intensitate, până în punctul în care grindina sărea de pe sol, fără însă să-i lovească pe oameni, care nu au fost nici măcar udaţi de ploaie.

11. Îngerul a alungat atunci norii, care s-au risipit îndată, după care s-a făcut din nou lumină. Câteva secunde mai târziu, exerciţiul s-a încheiat. Baram a spus: “învăţătorule, preferi să rămâi aici sau să mergi în casă? Masa este gata!”

12. Eu i-am răspuns: “încă o jumătate de oră şi totul va fi în ordine. Trebuie să le spun ceva discipolilor mei”.

13. Baram s-a urcat din nou în barca sa, după care a coborât într-un fel de grotă, în care avea mai multe feluri de vinuri dintre cele mai bune. Le-a trimis apoi prin slujitorii săi la bucătărie şi le-a spus bucătarilor şi bucătăreselor să mai aştepte încă o jumătate de oră înainte de a aşeza mâncarea pe farfurii. El s-a întors apoi imediat la Mine, pentru a asculta ceea ce doream să le spun discipolilor referitor la meditaţie şi la utilitatea ei.